„Pomul răsădit des și roada mântuirii”

---

Se povestește că un tânăr monah, cuprins de neliniște și de gândul că într-un alt loc s-ar putea ruga mai bine, a venit la Sfântul Eftimie cerându-i binecuvântarea să plece în altă pustie. Sfântul l-a privit cu dragoste și i-a spus:

— „Fiule, ia aminte la pomii din grădină. Dacă un pom este scos din pământ și răsădit în fiecare an în alt loc, va mai apuca el vreodată să prindă rădăcini adânci? Va mai avea el puterea să dea floare și rod bogat? Nu, ci se va usca și va pieri.”

Apoi, Sfântul a continuat:

— „Așa este și sufletul omului. Cine fuge mereu de colo-colo, crezând că locul îl sfințește, nu va găsi niciodată pacea. Nu locul te mântuiește, ci statornicia inimii tale. Stai pe loc, luptă-te cu gândurile acolo unde ești, și vei vedea cum harul lui Dumnezeu va începe să rodească în tine.”

**Învățătura:** Statornicia (rămânerea pe loc) este fundamentul creșterii duhovnicești. Virtutea nu se găsește în schimbarea decorului, ci în transformarea interiorului.

---

### 🛡️ Minunea: „Vindecarea lui Terebon și botezul tribului de saracini”

Cea mai răsunătoare minune a Sfântului Eftimie a fost vindecarea tânărului Terebon, fiul unui mare conducător de trib arab (saracin), numit Aspebet. Terebon suferea de o paralizie cumplită a jumătății corpului, iar tatăl său cheltuise averi la doctori și vrăjitori fără niciun rezultat.

Auzind de faima sihastrului Eftimie, Aspebet și-a luat fiul și o mulțime de oameni și au mers în pustie. Când l-a văzut pe Sfânt, acesta nu a folosit ierburi sau descântece, ci pur și simplu a făcut **Semnul Sfintei Cruci** peste tânăr și s-a rugat. În acea clipă, Terebon s-a ridicat sănătos, ca și cum niciodată nu ar fi fost bolnav.

**Urmarea minunii:** Văzând această putere, întregul trib, în frunte cu Aspebet, a cerut să fie botezat. Aspebet a primit numele de Petru la botez și a devenit mai târziu primul episcop al triburilor arabe creștinate. Această minune a deschis porțile Evangheliei către un întreg popor care până atunci trăia în idolație.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Sfântul Eftimie spunea că **„Dragostea este sarea virtuților”**. Așa cum mâncarea fără sare nu are gust, oricât de bune ar fi ingredientele, la fel și faptele noastre (postul, milostenia, rugăciunea), dacă nu sunt „sărate” cu dragoste sinceră, nu au nicio valoare în fața lui Dumnezeu.

***