Haina zdrențuită și ochii sufletului”

 

---

  „

Se spune că în cei trei ani în care Ioan a trăit în coliba de la poarta palatului, tatăl său, un mare dregător imperial, ieșea zilnic din curte cu o suită strălucitoare. De fiecare dată când trecea pe lângă „cerșetorul” zdrențuit, îi arunca o monedă de aur sau o bucată de pâine, cu o milă rece, privindu-l de sus.

Într-o zi, un prieten al tatălui l-a întrebat pe nobil:

— *„De ce îngădui acestui sărac să-ți strice frumusețea porții cu acea colibă urâtă?”*

Nobilul a răspuns:

— *„Îl las pentru că pacea lui mă tulbură. Eu am totul și nu dorm noaptea, iar el n-are nimic și pare că stă de vorbă cu îngerii.”*

**Învățătura:** Adesea, Dumnezeu ne trimite binecuvântări prin oameni pe care îi considerăm „săraci” sau „mici”. Părinții lui Ioan au primit binecuvântare chiar de la propriul fiu, fără să știe, pentru că inima lui Ioan era mai bogată sub zdrențe decât era a lor sub mătăsuri. Pilda ne învață să nu judecăm niciodată omul după haina de deasupra, ci după liniștea pe care o emană.

---

### 🛡️ Minunea: „Evanghelia care a învins moartea”

Cea mai mare minune din viața Sfântului Ioan s-a petrecut în momentul trecerii sale la cele veșnice. Simțind că i se apropie sfârșitul, el a trimis vorbă mamei sale să vină la colibă. Când mama sa a intrat în biata cocioabă, a fost izbită de o **mireasmă de neînțeles**, de parcă toate florile raiului ar fi fost acolo.

Ioan i-a întins o carte: era **Evanghelia** ferecată în aur pe care părinții i-o dăruiseră în copilărie. În clipa în care mama sa a atins cartea și a privit în ochii „cerșetorului”, un văl i-a căzut de pe ochi și l-a recunoscut pe fiul ei pierdut. 

Minunea a continuat și după moartea sa: deși trupul lui era firav și măcinat de foame și asceză, în clipa în care și-a dat sufletul, chipul i-a devenit atât de **luminos**, încât toți cei prezenți nu puteau privi spre el, iar bolnavii care s-au atins de coliba lui în acea zi s-au vindecat pe loc. Părinții lui, văzând marea sfințenie a fiului lor, au înțeles zădărnicia bogățiilor și și-au transformat palatul în biserică și spital pentru săraci, continuând lucrarea lui Ioan.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Sfântul Ioan Colibașul ne arată că poți fi „acasă” și totuși să fii „străin de lume”. El nu s-a întors acasă ca să moștenească palatul tatălui său, ci ca să le moștenească părinților săi un loc în Împărăția Cerurilor prin rugăciunea lui tăcută.

***