„Lanțul care eliberează”

 Pomenirea **Cinstitului Lanț al Sfântului Apostol Petru**, prăznuită pe **16 ianuarie**, ne amintește că nicio barieră pământească nu poate sta în calea lucrării lui Dumnezeu.

---

 

Se spune că un pelerin, văzând lanțurile Sfântului Petru expuse spre închinare, a întrebat un bătrân duhovnic:

— „Părinte, cum se face că noi sărutăm cu atâta evlavie niște lanțuri? Nu sunt ele simbolul sclaviei, al durerii și al închisorii?”

Bătrânul i-a răspuns cu blândețe:

— „Fiule, există două feluri de lanțuri în lume. Sunt lanțurile păcatului, care sunt invizibile, grele și ne trag sufletul în jos, deși brațele ne sunt libere. Și sunt lanțurile purtate pentru Hristos, cum sunt acestea ale Sfântului Petru. Acestea din urmă, deși par de fier, sunt făcute din dragoste. În clipa în care Petru a acceptat să fie legat pentru Domnul, lanțurile lui au devenit chei. De aceea le sărutăm: pentru că ele ne învață că mai bine este să fii legat trupește pentru Adevăr, decât să fii liber trupește, dar sclav al propriilor patimi. Lanțul sfânt nu încătușează, ci rupe lanțurile cele nevăzute ale inimilor noastre.”

**Învățătura:** Adevărata libertate nu înseamnă lipsa restricțiilor exterioare, ci prezența lui Dumnezeu în interiorul nostru, care ne face liberi chiar și în spatele gratiilor.

---

### 🛡️ Minunea: „Unirea celor două lanțuri”

Cea mai cunoscută minune legată de această sărbătoare este însăși **originea moaștelor** care se păstrează la Roma, în biserica *San Pietro in Vincoli*.

Istoria spune că Sfânta Eudoxia, soția împăratului Teodosie al II-lea, a primit în dar de la patriarhul Ierusalimului lanțul cu care fusese legat Sfântul Petru de către Irod (despre care citim în Faptele Apostolilor, cap. 12). Ea a trimis acest lanț la Roma, fiicei sale, Eudoxia, care l-a arătat Papei Leon cel Mare.

Papa deținea deja un alt lanț, cel cu care Apostolul Petru fusese legat în timpul împăratului Nero, înainte de moartea sa martirică. Minunea s-a petrecut în momentul în care Papa a apropiat cele două lanțuri (cel de la Ierusalim și cel de la Roma) pentru a le compara: 

> **În mod miraculos, cele două lanțuri s-au unit singure, lipindu-se atât de strâns de parcă ar fi fost făurite dintr-o singură bucată, de către același fierar.** Această unire supranaturală a fost văzută ca un semn divin al unității Bisericii și al continuității harului apostolic de la Ierusalim până la marginile lumii.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Astăzi, când ne gândim la lanțul Sfântului Petru, să ne rugăm ca Dumnezeu să trimită „Îngerul Luminii” (așa cum a trimis în temnița lui Irod) pentru a desface legăturile necazurilor noastre și pentru a ne scoate din „închisorile” deznădejdii.