Pilda: „Cizmarul din Alexandria și măsura smereniei”

---

 

După mulți ani petrecuți în pustie, Sfântul Antonie a căzut în ispita gândului că nimeni nu se mai nevoiește ca el. Atunci, Dumnezeu i-a vorbit:

— *„Antonie, nu ai ajuns încă la măsura cizmarului din Alexandria!”*

Uimit, sfântul a lăsat pustia și a mers în oraș să-l caute. A găsit un om simplu, care muncea din zori și până în seară. Antonie l-a întrebat:

— *„Spune-mi, omule bun, ce fapte mari faci tu pentru Dumnezeu?”*

Cizmarul, speriat de vederea marelui ascet, a răspuns cu lacrimi:

— *„Părinte, eu nu fac nimic bun. Doar stau pe scăunelul meu, mă uit la toți oamenii care trec prin fața dughenii și zic în inima mea: 'Toți aceștia se vor mântui, numai eu, din cauza păcatelor mele, voi merge în iad.' Și așa repet în fiecare zi.”*

Auzind acestea, Sfântul Antonie a înțeles că **smerenia inimii** acelui om din mijlocul lumii era mai mare decât zecile sale de ani de post în singurătate.

**Învățătura:** Nu mărimea jertfei exterioare ne mântuiește, ci măsura în care ne vedem pe noi înșine mai mici decât ceilalți.

---

### 🛡️ Minunea: „Vedenia înfricoșată și biruința asupra văzduhului”

Se povestește că odată, pe când Sfântul Antonie se ruga, s-a simțit răpit cu mintea la cer. În această vedenie, el a văzut cum sufletul său era dus de îngeri către înălțimi, dar niște ființe negre și înfricoșătoare (demonii văzduhului) îi opreau calea, strigând:

— *„Acesta este al nostru! A greșit în tinerețe, a făcut cutare și cutare păcat!”*

Îngerii le-au răspuns:

— *„Păcatele lui din tinerețe au fost șterse de Hristos din clipa în care a îmbrăcat haina călugărească. Spuneți-ne ce păcate a făcut de când s-a făcut monah!”*

Demonii au început să caute cu furie, dar nu au găsit nicio vină, nicio pată în viața de asceză a lui Antonie. Atunci, duhurile rele s-au risipit ca fumul, iar Sfântul a văzut cum calea spre cer i s-a deschis larg, luminată de o strălucire nepământeană. Revenindu-și în sine, Antonie a plâns mult, înțelegând cât de mare este lupta pentru mântuire, dar și cât de mult îi ocrotește Dumnezeu pe cei ce se pocăiesc cu adevărat.

---

### 💡 Gând de pus la suflet:

Sfântul Antonie spunea: *„Am văzut toate cursele diavolului întinse pe pământ și, suspinând, am întrebat: 'Cine poate trece peste ele?'. Și am auzit glas de sus, zicându-mi: 'Smerenia!'”*

***