Luca 24, 12-35

 

¹² Iar Petru s'a ridicat și a alergat la mormânt; și aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. ¹³ Și iată că'n aceeași zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. ¹⁴ Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. ¹⁵ Și a fost că'n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască. ¹⁷ Și El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit și erau triști. ¹⁸ Și răspunzând unul cu numele Cleopa^b, I-a zis: „Oare numai tu singur ești străin^c în Ierusalim și nu știi cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“ ¹⁹ Și El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor; ²⁰ cum L-au osândit la moarte arhiereii și mai-marii noștri și L-au răstignit. ²¹ Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și totuși astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea. ²² Ci și niște femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineață la mormânt ²³ și neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. ²⁴ Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt și au găsit așa cum și femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. ²⁵ Și El le-a zis: „O, nepricepuților, și cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeții! ²⁶ Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre'ntru slava Sa?“ ²⁷ Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. ²⁸ Și s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. ²⁹ Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară și s'a plecat ziua“. Și a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Și a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și, frângând, le-a dat. ³¹ Și s'au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut. ³² Și au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale și'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ ³³ Și'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim și I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei, ³⁴ care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s'a arătat lui Simon. ³⁵ Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii^d.