Pocal din strop nemuritor

      Nota autorului

    „Versul romanescian aduce energia primordială din adâncul sufletesc, cu ajutorul unui elixir salomeesc, un nectar al zeilor, numit lumina sunetului divin, o soma pe care o întâlnim pe parcursul celor trei volume de poeme dramatice.”Teoria totului  încriptată în aceste poeme ilustrează metaforic adevărul că Unicosul este rodul cununiei dintre lumina văzută și cea nevăzută, dansul celor două raze divine primordiale ce au creat sfera plasmatică spiralată, Unicosul e chiar Dumnezeu, potir -strop din somma nemuririi:

Azi Pământu-și Bea din Boluri cu portative povestea:

Mithra e Inima Gaiei în zbor, soare-i Isis. sau stea?

Omul, iubite, e necoapta floare, O parte, din ea.

Divinul, Duh, Sinele creator și–a pitit dragostea,

 

Iubirea, Sufletul, fractal ceresc, I-ascunsă-n toate.

Viu, matricea divină, morfică, Val a-nvia poate,

Etern izvor de apă vie infinit Este, ce scoate

Rugina vremii ce Rădăcina crunt, viu ne-o tot roade.

 

Felurite Specii cu Sufletele-n tot veșnic fractal,

Iubirea-și leagă de curcubeul cu Iz de vis portal,

Toate-s Spirite unite-n Tot, în plasmă, eter sau astral.

Au mamă pe Shakti și Au un singur tată din Total.

 

Timpu-i să picurăm ușor Tuturor unicul dor!

E vremea să dansăm și să cântăm sonete, E-un viu tor,

Armonie pe portativ, fie-n bol, Aum nemuritor!

(Autor Salomeea Romanescu)

    Conform textelor antice, Aton a fost odată unul dintre aspectele zeului suprem Ra. Oamenii îl considerau în general pe Ra zeul soarelui și cel mai bun dătător de viață. Cu toate acestea, există puține informații despre Aton înainte de domnia lui Akhenaton.Majoritatea informațiilor despre zeu provin din Marele Imn către Aton. Vechii egipteni au înscris această poezie veselă pe pereții mormintelor antice de la Amarna sau Akhetaten. Acest loc este situat pe malul de est al râului Nil și a devenit centrul religiei Atenism.Faraonul Akhenaton însuși a scris această poezie în care l-a descris pe zeu ca fiind ființa supremă și creatorul. Textele îl descriu pe Aton ca bărbat și femeie care nu are o formă fizică. Zeul erau razele de lumină înseși care coborau pe pământ pentru a da viață tuturor.Omolog al Divinității Mitra sau Shakti, care este mama plină de Iubire divină, forța feminină creatoare iar Isis este zeița iubirii pure, a vindecării. Mitra sau Shakti reprezintă lumina divină iar Shanti pacea eternă. Aton, Mitra, Shakti sunt personaje-concepte cheie ale Poemului dramatic, Sonete Profetice, parte din Triada poemelor profetice: Unicosul sunt Eu, Sonete profetice și Unicosul e Dumnezeu, care are un aspect New Age, au conotație spirituală prin care Poetomul Salomeea Romanescu manifestă patru arhetipuri:Eroul,Creatorul,Magicianul și Înteleptul.Poetomul Salomeea Romanescu este Creatoarea care trăiește pentru a realiza ceva important și de valoare durabilă, pentru a da viață unei viziuni de salvare a planetei albastre prin unitate și pace. Poeta, cercetătoarea, artista dorește să rezolve în mod fundamental probleme importante și să ofere celorlalți șansa de a fi creativi, de a participa direct la misiunea lor. Poeta aparține unui nou curent de cultură deschisă spre creativitate și pace, care încurajează exprimarea sinelui, oferă cititorilor multiple alegeri și opțiuni de interpretare, susține și practică intens inovația în domeniul sonetului printr-un tipar propriu. Salomeea este Înṭeleapta, motivată de descoperirea adevărului.Poeta își folosește inteligența și intuiția pentru a înțelege lumea, universul,unicosul.Astfel încurajează cititorii să gândească, să își fundamentează activitatea pe descoperiri științifice, cunoaștere ezoterică și cercetări factuale prin știinta sufletului, plasmatică.Magiciana, poetomul Salomeea Romanescu transformă visurile în realitate prin propria pricepere, prin înțelegerea secretelor de funcționare a lumii, a universului.Vrea să ajute oamenii să evolueze, să se transforme. Poemul dramatic are vocația transformării, antrenează o componentă fundamentală de ordin spiritual sau psihologic sau ajută oamenii să își dezvolte conștiința. Aceste arhetipuri au drept Motto: Dacă poate fi imaginat, atunci poate fi făcut!Adevărul te va face liber!Eu fac lucrurile să se întâmple! Oferă valoare celorlalți!; Misiune: A crea lucruri de valoare durabilă.Aflarea adevărului. Înțelegerea și învățarea legilor fundamentale ale universului, Obiective: Împlinirea unei viziuni.A înțelege lumea, folosind inteligența și intuiția, Transformarea viselor în realitate.A face lumea mai bună, datorită măiestriei și Înțelegerii Teoriei Totului capabilă sa secrete pacea durabilă sufletească.Poemul Sonete Profetice criptează Teoria Totului, capabilă să secrete un model societal pașnic și integrat bazat pe  modelul fericirii sufletești pământești., nu pe extincția biodiversității, inclusiv a omului.Scopul final al acestor Călătorii inițiatice este  mântuirea.Poemele Totului, Călătoria sufletelor, In Marea căutare a Nemuririi cu Atman Eminescu și Al elevării Sufletului Umanităţii Portal - Călătorie iniţiatică spre Pacea sufletului omului cu Atman Shanti și Tagore, asemenea Călătoriei lui Dionysus își asumă, prin urmare, această dublă valoare a posibilității de mântuire pentru teatru și pentru Atena, a se citi lume, așa cum Dionysus însuși o spune:«Așa că ascultă-mă: am coborât aici să caut un poet. Ce să faci, spui? Pentru ca orașul nostru să se poată salva singur și să-și păstreze teatrul ".Dar de ce un poet ar trebui să fie preferat celorlalți oameni, în vederea salvării orașului? Euripide răspunde„Pentru abilitatea și avertismentele sale și pentru că îi îmbunătățim pe cetățeni în comunitățile lor”.Cu alte cuvinte, Aristofan vrea să afirme că, pentru a fi salvat, orașul trebuie să fie condus de oameni cinstiți și corecți, iar tragedia contribuie tocmai la crearea acestui tip de oameni.Dar de ce un poet ar trebui să fie preferat celorlalți oameni, în vederea salvării orașului? Euripide răspunde:„Așa că și în rândul cetățenilor, cei pe care îi cunoaștem ca nobili, înțelepți, drepți, educați în gimnazii, dans, muzică, le aruncăm și le folosim în schimb de fețele de bronz, de străini, de bătăuși și de copii ai bătăușilor, ultimii care odată orașul nici nu ar fi folosit ca țapi ispășitori ".Taci și retrage [...] pe oricine nu se opune războiului civil și nu este binevoitor față de concetățenii săi și pune focul în interesele private, oricine conduce orașul în furtună este mituit”.Firul roșu al poemului Sonete profetice este pacea sufletească, cea care face posibilă pacea lumii, conform principiului fractalic, care explică de ce cum e în interior e și în exterior. Astfel pacea lumii implică unitatea lumii, conform teoriei totului, nimic nu e separabil, suntem un tot, un întreg infinit și etern, la nivel de suflet. Orice pe lume are suflet, are un soare interior, de la regnul mineral, vegetal, animal la atom și subatom, totul are un soare în interior, inclusiv o gaură neagră, altfel nu ar fi posibilă existența universului, gaura neagră ar înghiți tot dar soarele interior creează alte lumi noi,  prin gaura albă...Teoria totului ne face să realizăm că suntem infinit, atunci când sufletul iese din cușca fizicității prin extinderea câmpurilor sufletului, devenim Universul sau chiar Unicosul sau Multiversurile, mai multe universuri.Constiința sau sufletul este fundamentală, dincolo de spațiu-timp.Deci înțelegerea acestui adevăr duce la autovindecare.Dacă ne dorim pace, renunțăm la EGO, devenim totuna cu Întregul Unicos, la nivel de suflet, deoarece ne putem extinde câmpurile magnetice ale sufletului la întregul, univers, unicos, ne identificăm cu el. De acolo vedem totul, conștiința noastră care e al doilea suflet al omului se vede în starea ei fizică, dedublarea atunci când ieșim din trup și revenim în cușca carnalității, ne vedem și la plecare și la venire. Sunt trei modalități de a comunica cu lumea de dincolo de spațiu și timp, de a avea acces la internetul biologic: prin meditație în Est, prin rugăciune în Vest și prin călătorie astrală shamanică, la nivel de suflet. Sufletul nostru se extinde și capătă integralitatea lui în fiecare seară când se produce homeostaza. Atunci singuri ne vindecăm iar pacea sufletească este catalizatorul. Pace înseamnă armonie între cele două câmpuri, cel magnetic și cel gravitațional. Cel care oferă energie și cel care ia energie, nu putem lua până nu oferim, trebuie să existe echilibru între ce oferim și ce primim de la Univers.Dacă ne dorim iubire atunci oferim iubirea necondiționată, iertare, compasiunea, bunătatea tuturor sufletelor că fac parte din sufletul comun al Planetei albastre, al galaxiei, universului și Unicosului.Separabilitatea este o iluzie.Eu sunt tu și tu ești Eu, noi suntem totalitatea. Din această perspectivă nu mai poți face rău celui de lângă ține fără ca acel câmp al emoției gândului rău să nu se întoarcă la tine? Asta se numește karma, de aceea e bine să respectăm ethosul universului, fii bun, fă bine, vorbește de bine și gândește de bine.Condiția păcii exterioare este pacea interioară! Pasiunea mea a fost întotdeauna simetria văzută în natură, din câmpurile contrarotative văzute în conurile de pin și florile de floarea-soarelui, iar când văd o astfel de ordine rafinată în lumile exterioare, îmi amintește că această este o oglindă pentru episoadele deseori confuze în viețile noastre când nu vedem clar sensul mai profund al vieții. Pare a fi un memento că există un plan mai mare care parcurge viețile noastre meschine, simetria din exterior trebuie să fie simetria din interior, această este definiția a ceea ce înseamnă „Fractal”, nu înseamnă fracționare, mai degrabă opusul, înseamnă ceea ce este în interior, este același cu exteriorul, ca o mamă care are un copil, copilul este un fractal al mamei, este o versiune mai mică a versiunii mai mari, ADN-ul a fost comprimat cu succes și, că o sămânță, gata să crească în copac, conține viitorul.Pacea este echilibrul dintre energia care iese din tor și cea care intră în tor.Coerența dintre torul inimii și cel al sufletului omului duce la echilibru,la armonie, la vindecare. Principiul revelației progresive  arată de fapt unicitatea lui Dumnezeu și unitatea religiilor și a omenirii.Toate religiile pornesc din spiritualitatea animistă și politeistă. Aton este zeul Soare care este sufletul tuturor mesagerilor lui Dumnezeu, care a căpătat fizicalitate, trup în spații și timpuri felurite.Când umanitatea era în criză sau nu, acest suflet unic al fiului s-a reîntrupat în Zoroastru, Krishna, Budha, Moise,Isus Christos, Baha Ulah mesageri din cele nouă mari religii ale lumii.    Pentru ca să permitem elevarea sufletului comun e necesar să ne ajutăm unii pe alții să creștem spiritual, să ne servim semenii, adică să-i slujim pe ceilalți. Actualii lideri se cred stăpânii noștri, chiar dacă misiunea lor este să ne servească...Dacă ne dorim pace durabilă trebuie să ne golim asemenea unei cești de cafea pentru a putea turna în noi conținut cu noi valori comune.Egoismul înlocuit cu altruismul și generozitatea. Cei care inventează să ofere gratuit umanității rodul cercetărilor lor. Asta a dorit și Tesla să facă și a fost ucis de cei care văd doar partea materială a lumii. Au uitat de esența lor nobilă, divină. Universul este un toroid infinit, fiecare fractal este un toroid sau tor, un atom are tor, o plantă, mineral, animal și  ființă umană. Un tor emite și atrage energie, ce emitem aceea primim înapoi, e același câmp care se întoarce, de fapt linie de câmp. Phi sau ochiul divin, număr de aur sau proporția de aur sunt denumiri pentru iubire. Proporția divină este chiar iubirea. Acesta este chiar adevărul piramidelor...și noi suntem o piramidă , atunci când ne găsim sufletul geamăn creem împreună ochiul divin sau numărul de aur, proporția de aur.Coloana infinitului, ce are modul un romboid,două piramide opuse, care dau proporția de aur. Iubirea este chiar numărul de aur, este ochiul spiralei de aur, Ochiul lui Ra, Ochiul lui Horus. Iubirea  este chiar puterea feminină, este Mitra, Shakti, Isis, Eva.Torul este fractalul universului, un perpetuum mobile,este energia infinită-n buclă a universului la fel ca noi, care suntem tot un tor, avem energie de dat și de primit, din belșug deoarece sufletul nostru este un tor, un câmp toroidal. Tot așa explicăm cum putem zbura la nivel de suflet, folosind energia câmpului sufletului, un tor comun al  tuturor celulelor.Sufletul este o gaură neagră, adică un soare, o colecție de câmpuri din steaua principală, numită gaură neagră. Deci sufletul are puteri nebănuite, reciclează și regenerează materia...Pătratul magic, codifică energia luminii soarelui, cu  șase coloane și linii, ne dezvăluie secretul cubului informat de lumină, cel care creează materia în univers, cele cinci solide platonice, Soarele, Regele Soare, Ra, Aton, are gura formată din petalele florii vieții, ale fructului și seminței în număr de 19.În religia baha'i luna are 19 zile. Copacul vieții și ankhul egiptean se regăsesc în simbolul florii vieții, ankh este simbolul vieții. Toate zeitățile egiptene au acest simbol în mâna, ce reprezintă uniunea din cer și pământ, forța vieții. Cele cinci solide platonice,  geometria sacră ce include sămânța, floarea și fructul vieții, copacul vieții care face legătură între cer și pământ, despre fractali care demonstrează faptul că în interior e la fel ca în exterior sau că sus e ca și jos, despre numărul de aur, șirul lui Fibonacci, despre inimă, ca ochiul a două spirale gemene, sunt elemente ale structurii profunde a poemului, Sonete profetice. Cel mai important de notat este faptul că poemul face o inițiere în misterele eleusine, studiul misterelor ar trebui introdus în școli. Fiind profesor ca și mulți dintre dumneavoastră îmi doresc să iluminez umanitatea.Elevarea sufletului înseamnă iluminare, adică să percepem și alte dimensiuni ale universului, invizibile proteinei ochiului uman dar pe care le simțim la nivel de suflet, emoțiile produse de muzică, de sunet și de lumină sunt exemplul comun de conectare cu divinul, de putere de a manisfesta dorința pură. 

    Concluzia este că facem parte din acest biointernet și suntem cu toții interconectați,entanglați, chiar. Nu există separare„Aton creează fiul în pântecele mamei, sămânța în oameni și a generat toată viața. El a distins rasele, natura, limbile și pielea lor și împlinește nevoile tuturor.”Diferite descoperiri arheologice au permis istoricilor să descifreze procesul de gândire din spatele monoteismului lui Akhenaton. Regele considera razele soarelui zeul și dătătorul de viață însuși.În loc să creadă în venerarea diferiților zei antici ai Egiptului, el a decis să onoreze ceva ce putea vedea.Potrivit lui, razele soarelui sau Aton erau responsabile pentru viața pe pământ. Prin urmare, zeitatea Aton era singurul zeu al întregii planete.Rămâne una dintre cele mai controversate mișcări făcute de un rege. Fără îndoială, ascensiunea și căderea lui Aton ne introduc într-un model socio-politic interesant al Egiptului antic. 

Sonete Profetice 

Actul I - Călătoria sufletelor

Preambul-Corul

1.Lumină din Lumină

Ființele de lumină știu că sunt lumină.

Ființele de lumină, minte corp curcubeu,

Emoția curcubeu, senzația curcubeu.

Ființele de lumină-s unicos lumină.

Ființele curcubeu,sentimentul curcubeu,

Percepția curcubeu,imaginea curcubeu,

Ființele curcubeu, orice lucru curcubeu,

Gânduri lumină, energia lumină curcubeu.

Ființele curcubeu, materia curcubeu,

Gânduri lumină, lumina plasmei viu curcubeu...

Ființele curcubeu din razele curcubeu,

Corpul luminii, Toată existența curcubeu.

Ființele curcubeu știu...totu-i transformare,

Armonia bătăilor duh din Lotus floare

2.Din Lotus floare

Dragostea-i aur strop din călimară,

Grăuntele, cerneala pasiunii,

Din floarea vie, sărut al uniunii,

Buze de aur inimă, viu zboară.

Prin spiralat Portal sorbim lin cântul,

Inspirând sonete din Lotus floare,

Sfântul Duh, Grăuntele ne-nfioare,

Sânii de aur val, mângâie gândul.

Ochiul de val curge din a mea dharmă,

Pe ochi de duh pe-al spiralei din Olimp.

Oprește acum clipa în sacru timp.

A mea clepsidră prinsă-n Lotus karmă.

Spirit, Suflet, Minte viu frământată,

Zboară vârtej Inima-naripată.

3. Cresc Lotus Flori

În grădina, rod al sufletului meu,

Cresc Lotus Flori de pură Omenie,

Mireasma lor e vie bucurie...

Le-am udat cu stropi de lacrimă, la greu.

Mereu storc din al lor nectar, stihuri noi.

De aur spirale-n doi călătoresc,

În tunelul iubirii vis înverzesc

Bucurii, ce le împart egal la doi.

Sunt Lotus flori din quasar adunate,

La răsărit de Aton, pe răcoare,

In inimă adânc să se strecoare...

Căci sunt din Olimp, de viu dor udate.

La inima de aur să ajungă,

Prin sacru mir, teama etern ne-alungă

4. Al vieții copac

Al vieții copac pe-al Mamei vechi Ram

Fractal, a vieții Floare de lumină,

Mama la sân mi-l strânge senină,

Alăptând pe Horus, când Cub toți eram.

Horus mic, viu râde... fiu preacuminte,

A vieții apă soarbe din lumină,

Horus ni-i ultima stea rădăcină,

Din ea toarcem opt celule aminte...

Ascult cum valsează-n Floare sonetul

Cum din frunză vis ne cântă iar Aton

Coroana ruptă-i luntrea lui Amon,

Matematica inspiră duetul.

Isis și Horus sonet nou prorocesc...

Din al lui Ra Ochi, Osiris plămădesc.

5. Sămânța vieții

Al vieții fractal pe-al Merkabei râu

Pomul, sămânța vieții, lin danseză,

Mama la piept cu Osiris valsează,

Alăptând grăuntele... vis de pârâu.

Copacul viu râde... prin necuvinte,

A vieții Floare soarbe din lumină,

Bobul ni-i unica stea rădăcină,

Din ea Merkaba aducerii-aminte...

Ascult cum valsează-n copac sonetul

Cum din frunză storc pe buza lui Aton,

Coroana-n floare e-n luntrea lui Amon,

Floarea e gura ce gustă duetul.

Isis și Horus sonet nou prorocesc...

Din al lui Ra Ochi, cub,toroid zămislesc.

6. Unic Toroid

Al vieții copac pe-al Mamei vechi ram

Lotus, a vieții floare, lin leagănă,

Mama la sân sufletu-i vis deapănă,

Adăpând pomul... Cub, Toroid eram.

Soarele cântă... Oum... preacuminte,

Al vieții Lotus gustă lin lumină,

Floarea-i ni-i sufletul stea divină,

Din ea etern storc sonete aminte...

Ascult cum valsează-n Spirit sonetul

Cum din sămânță-i suflă duh iar Aton,

Lotus coroană-n luntrea lui Amon,

Floarea-mi din suflet inspiră poetul.

Isis și Osiris duh nou prorocesc...

Din al lui Ra Ochi, nou poem plămădesc.

7. Unica undă

Una-i Unduirea Umanității

Undele Universului unduiesc.

Ușor Umanitatea unduiește,

Ușor Ursitorile urmărește...

Undele Utopiilor uluiesc....

Una-i Unduirea Umanității,

Unica Undă Umbrelor urzită,

Urmează Unicitatea ursită,

Unică-i Unduirea Unității.

Uriașe unde urnesc uimitor

Universuri uriașe, ușor,

Uimitor Urcă, Unicul, ușor ulcior,

Utopia undă uluitor.

Unic Unicos, Universuri undă,

Uluitoarea Utopie udă.

8.Balada Blândeții...Binecuvântate

Bing-bang-ul bisericilor bate Bing-bang!

Biserica, Budismul, Brahmanismul,

Barca bisericilor bate Budhismul.

Brahman, Budha, Biserica-n barca Bing-bang!

Brahman, Budha, Biserica-i bucurie!

Bat Binecuvântările Brahmanului

Bate Binecuvântarea Bahaismului

Baha'Úlah, Brahman, Budha-i bucurie !

Bulele bisericilor bat, blochează

Briza Blajinului Baha'Úlah, brodată,

Balada blândeții, Binecuvântată...

Bulele Bing-Bang-ului biblic Blochează!

Biblia, Bing-bang-ul Bucură bahaii,

Budha, Brahman Binecuvântează bahaii!

9. A lui Aton Gură

Al vieții copac cu al mamei viu ram

Sămânța și-a vieții floare-mi leagănă

Ra ca gândul Călătoria-și deapănă

Răsărit ochi al Lui prin Isis, eram,

A vieții Floare, cu al apei cuvânt,

Pe-al vieții Cântec lumina freamătă

Pacea vieții rădăcina îmbată,

Buzele sărută petale de cânt.

A vieții frunză cântă pacea, Shalom,

A vieții Floare sonete desfată

Floarea prin pace înghite armată.

Floarea e gura, petala lui Aton.

Isis și Osiris prin Horus unesc,

Din al lui Ra Ochi, pace-mi zămislesc!

10.Torul Universului

Tor din atracţii, ce se resping prin zbor

Spirale duble plutesc prin zbor, eterne

Sensuri contrarii echilibru ne tot cerne

Din Cub lumina-n zbor o ating cu dor.

Corzi fac risipă de aurii vibraţii

Din alte lumi noi, din alt nou pământ.

Din care metafore din dor frământ

Sorb în ochiul spiralei noi timp- spaţii

Vortex, tor, fără de oprelişti, sorb dor

Face risipă de raze-n nesfârşit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească noi petale din nor.

Tor, Spiralat, cub fractal de veşnicii

Din dor infinit, etern va străluci.

11.Vortexul Vieţii

Toru-i atracţii, ce etern se resping

Spirale duble ce ne rămân eterne

Sensuri contrarii echilibru lin ni-l cerne

Din Ankh lumina-n zbor etern o ating.

Corzi fac risipă de petale vibraţii

Din altă lume ninge, pe alt cuvânt.

Din Floarea vieţii metafore frământ

Sorb din ochiul spiralei constelaţii.

Vortex, tor, zbor dor fără de oprelişti,

Floare vieţii risipă din infinit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească-n cub, tor de privelişti

Tor, Spiralat, din fruct de noi veşnicii

Din Grăuntele nou viu va străluci.

12. Cubul Universului

Toru-i atracţii, ce se resping prin zbor

Spirale duble plutesc prin zbor ,eterne

Sensuri contrarii echilibru ne tot cerne

Din Cub lumina-n zbor o ating cu dor.

Corzi fac risipă de aurii vibraţii

Din alte lumi noi, din alt nou pământ.

Din care metafore din dor frământ

Sorb în ochiul spiralei noi timp- spaţii.

Vortex, tor, fără de oprelişti, sorb dor

Face risipă de raze-n nesfârşit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească noi petale din nor.

Tor, Spiralat, cub fractal de veşnicii

Dor de infinit, etern va străluci.

13.Spirala Vieţii

Bucla atracţii, ce etern se resping

Spirale duble ce ne rămân eterne

Sensuri contrarii echilibru lin ni-l cerne

Din Ankh lumina-n zbor etern iau de-o sting.

Corzi fac risipă de petale vibraţii

Din altă lume ninge, pe alt cuvânt.

Din Floarea vieţii metafore frământ

Sorb din ochiul spiralei constelaţii.

Spirale-n tor, zbor dor fără de oprelişti,

Floare vieţii, grăunte din infinit

Din buze de floare, OM Soare strunit.

Ca să-nflorească-n spirala de nelinişti.

Tor, Spiralat, din fruct de noi veşnicii

Din Grăunte nou pace va străluci.

14. Romboid din veşnicii

Corzi fac risipă de petale vibraţii

Din altă lume ninge, comori de gând.

Din Floarea vieţii metafore frământ

Sorb din ochiul spiralei constelaţii.

Spirale-n tor, zbor dor fără de oprelişti,

Floare vieţii, grăunte din infinit

Din buze de floare, OM Soare-nverzit.

Ca să-nflorească-n spirala din nelinişti.

Tor din romb, fără de oprelişti, sorbi dor

Tot faci risipă de raze-n nesfârşit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească noi petale din nor.

Tor, Spiralat, romb fractal de veşnicii

Dor de infinit, mereu va străluci.

15.Merkaba Universului

Tor din atracţii, ce se resping prin zbor

Merkabe duble prin zboruri eterne

Sensuri contrarii echilibru ne tot cerne

Din Cub lumina-n zbor o ating cu dor.

Corzi fac risipă de lumină vibraţii

Din unicos nou, din alt nou pământ.

Din care merkabe din vis frământ

Sorb în ochiul spiralei noi timp- spaţii

Vortex, cerc, fără de oprelişti, sorb dor

Face risipă de sfere-n nesfârşit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească noi petale uşor.

Rombic icosaedru de veşnicii

Din dor infinit, etern va străluci.

16.Ankh a Vieţii

Toru-i atracţii, ce etern se resping

Spirale duble ce ne rămân eterne

Sensuri contrarii echilibru lin ni-l cerne

Din Ankh lumina-n zbor etern o ating.

Oval risipă de petale vibraţii

Din altă lume ninge crucea din cub.

Din Floarea vieţii ritmuri prin vers tub

Sorb din ochiul spiralei constelaţii.

Sfredel, tor, zbor, dor fără de oprelişti,

Pomul vieţii, putere din infinit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească-n Ankh, tor de privelişti

Ankh, Spiralat, din fruct de noi veşnicii

Din Grăuntele nou viu va străluci.

17.Stele tetraedru

Cub de atracţii, ce se resping prin zbor

Cuburi duble se unesc prin dor,eterne

Sensuri contrarii echilibru ne tot cerne

Din Cub sfera-n zbor o sărut cu dor.

Din Dodeca, Icosa-n aurii vibraţii

Din alt cub în cub, stea Tetraedru

Frământ sonete din dor Octaedru

Sorb prin ochiul spiralei noi timp- spaţii.

Vortex, stea, fără de oprelişti, sorb dor

de stele tetraedru din nesfârşit

Din buze de floare, soare-nmugurit.

Ca să-nflorească din nou cub călător.

Stea tetraedru, fractal de veşnicii

Dor din infinit, etern va străluci.

18. Coloana infinitului

Bucla-n atracţii, ce etern se resping

Spirale duble se caută eterne

Sensuri contrarii echilibru ni-l tot cerne

Din Ankh lumina-n zbor etern iau de-o sting.

Sorb tor,romboid de petale vibraţii

Din altă lume ninge, florea cuvânt.

Din Pomul vieţii stihurile-mi frământ

Văd prin ochiul coloanei conotaţii.

Spirale-n cerc, zbor dor fără de oprelişti,

Floarea vieţii, sămânţă de infinit

Din buze de floare, Ou Soare vrăjit.

Ca să-nflorească-n coloana de nelinişti.

Romb, Spiralat, din rod de noi veşnicii

Din Coloana nor, pacea va străluci.

19. Romboid infinit

Corzi scot sunete de petale, vibraţii

Din altă lume plouă, comori de gând.

Prin Pomul vieţii legi cerul de pământ

Miros prin ochiul spiralei senzaţii.

Zbor de tor Romboid fără de oprelişti,

Floarea vieţii, grăunte din infinit

Din buze de floare, OM Soare-nverzit.

Ca să-nflorească-n spirala marei linişti.

Tot faci risipă, fără de oprelişti, sorbi dor

Număr de aur, iubire-n nesfârşit.

Din cercuri din floare, soare-nmugurit.

Gemene piramide-n infinit zbor.

Piramide-n romboid de veşnicii

Dor de infinit, mereu va străluci.

20.Ochi din tornadă

Ești suflet, inspiri vis când stai în sferă

Dorind să devii torul din menire,

Nou izvor de pace-n miez de iubire,

Tu-ncepi să atragi tot ce ţi se-oferă.

Ești suflet, expiri mir când stingi vii ruguri

Din spirala ochi din catapetesme,

A lui David stea, de-n vis tu zbori lesne,

Când auzi pacea din tornadă-n muguri

Ești suflet, respiri pacea de sihastru

Renăscut atingi vibrantele-i strune

Scânteia de iubire nu-ţi apune

Zburând fericit pe al păcii astru.

Ești în pace dacă sufletu-ţi cântă

Dacă dragostea din juru- ţi e sfântă.

21.Iubesc pacea

Tu ai văzut în sufletul meu cel blând

Cum peste tot tronează doar iubirea

Iubesc fiindcă aşa a vrut menirea

Ce cântă-n torul meu etern viu dansând.

Tu ţel sublim spre care-n zbor să mă-ndrept,

Visând un Lotus, Floare pacifistă,

Iubesc atâta vreme cât mai există

Un strop de Zeească poruncă în piept.

Tu patimă-n artere, te tot aprind,

Arzând esenţe-n strop de poezie 

Iubesc număr de aur, simfonie

Când prin spirit steua lui David colind.

Iubesc pentru că-aşa a vrut Ra Soare

Să fac să rodească-n vis Lotus floare.

Preludiu

Autorul-Al florii vieții vortex

I.Strop de vers

Îmi scânteiază-n mână azi iarăși stinsa pană

De-mi bate-n ea tot gândul, asemeni undei puls...

Din suflet nici o forță cerneala nu mi-a smuls.

În inimă de-a dreptul o-nmoi-n sângele din rană.

Îți scriu dar dintr-o dată mă năpădește-o lume;

Ca-n bobul pur de plasmă, în orice strop de vers,

Se-nghesuie să-încapă întregul univers,

Din care înflorește nemuritoru-ți nume.

Din gând în cânt, în zboru-i dezvălurind secretul,

Condeiul se izbește de stele de hârtie...

Dar s-a oprit din geamăt c-un zâmbet de mândrie.

"Of, cine vrea să-i poarte cât mai curând sonetul?"

Făloasă, tăinuită în straie de solie,

Tristețea mea viu zboară să-ți ducă veselie...

II. A vieții floare... sorb

Am să te caut întreg Unicosul,

Hai Lotus Floare, cântă-mi, und' te zăresc?

Măcar pentru o zi, vreau să te iubesc!

Ori, poate mă va ajuta Universul...

Am să te caut prin stele...sorb lucire,

Pe o galaxie mult visată,

Prin ochiul de spirală căutată

Poate te voi găsi-n bob de iubire!

Am să te caut prin spațiu și prin timp,

Prin pulsari, guasari, Lună sau prin Soare,

Pân te-ntâlnesc, speranța-mi nu moare!

De-i primăvară, iarnă-n duh zbor prin Olimp!

Vreau să te am alături de mine,

Să văd cum mi-e viața, de te sorb pe tine!

III.Precum a vieții floare

Precum floarea de Lotus strălucește

Și ne mai amintește a ei sortire

Sau prin vis ne mai dezvăluie menire.

Aşa şi duhul zboară voinicește...

Un suflet, Ra, cât poate el răbda

Golul simţit cu ce-l va umple oare?

Cine va şti răspunsul la-ntrebare?

Umplut de dor cât poate aştepta?

Un spirit, Ra, cât poate el spera?

Vidul sorbit nu şi-l va umple oare?

Cine va şti răspunsul la-ntrebare?

Umplut de zbor nu poate aştepta!

Precum a vieții floare ne unește,

Aşa şi Aton sonete prorocește...

Prolog în cer

Aton-Isis, Flăcări gemene

Forțele masculine și feminine ale Universului Shiva-Shakti

IV. Să-și afle mirii

Geamănul e țelul sacru al firii:

Atrași de el, de dincolo de spații,

Stelele-n cer valsează-n constelații...

Luntrea-mi ia Nilu-n piept, să-și afle mirii,

Ca viața către soare, spre tine-ntind

Merele-mi ochi de seva-amețitoare;

Orice stih îți scriu e-o sărutare.

În mrejele-adorării prin dor te-aprind,

Dulci victime ale gingașei legi,

Dragostea nu cată forme-ntâmplatoare:

De n-aș fi fost Ra, m-ai fi ales oare?

De ce mă lași? Te smulgi și te dezlegi?

Rupt pe din două și-n vârtejul sorbirii,

Cum am să mai pot fi Zeul iubirii?

Aton – sursa, creatoare

V. De unde vii Omule? Tu, cine eşti?

Să-ți spun cine eșți: de unde-ai exista?

Coaja stelei pe care-o duci cu tine

Sorbi esența și m-ai golit de sine.

Guști viu splendoarea și bunătatea mea;

Ochi de spirale, eșți privirea dragă,

Din trup zbor, dans de vortex amețitor

Buze flori de zee eșți sărutul lor,

Sănii, savoarea, forma lor întreagă.

Eșți "inima ce-ți șchioapătă alene,"

Nu nepătruns gând țesut din amăgiri

Eșți chip de suflet pitit prin gândiri

Din stoarse lacrimi nepământene.

Cu tot ce-am strâns din tine curat, Eu Zeu,

Te-alcătui altfel, dar spirit îți sunt eu.

Prolog pe pământ

Poetesa - Universul sunt eu

VI. Raze divine-n sărut

Gust fructul, nu floarea, aur mi-ar părea...

De-mi cercetez obârşia luminii,

Sufletu-mi, spiritu-mi, gândul inimii

Mi-ar părea pana-mi de mii de ori mai grea,

Îmi cânt nimicul din care-am apărut

Și, infinitul la care mă supun,

Stăpânu-mi, alesul, cu slavă-ncunun:

Zeroul din raze divine-n sărut.

Floarea cea mai pură a vieții mele

Ești tu-n dorința de-a te lăsa iubit

Adorat, amantul de nedespărțit.

Nu doar prieten patimilor grele.

Golul plin de gânduri, simțire, vis, dor,

El pentru toate de-a pururi creator.

Artistul - Eu sunt al conștiinței câmp

VII.În scoica-mi

Ospăț de desfătări,de sărutări

A iubirii slavă nu-i îmbuibarea,

Ci al tainei-mpletit dor cu-așteptarea.

Duhu-i sunt pe-o lume făr' de îmbrațișări.

Te-ador cu-același dor ce viu mă-nfrânge,

Cu-nfrânări, chinuri asceții-ating extaz;

Dragostea nu-i apă, să-ți umfle-n vânt talaz.

Gloabele-n voie; în laț purul sânge...

Nu ți-am scris, ca ei, pe-arginți sau merinde

Cu arderi zgomotoase, măsluite;

Sonete mister din patimă-mpietrite.

Cu spiritul scapără-l, s-aprinde..

În scoica-mi ascuns, făr' de răsuflare,

Sunt suferința-i de mărgăritare.

Actorul - Eu sunt tu

VIII.Sunt oglindirea-ți din albă râpă

La ce mi-ar mai servi duh, poezie...

De-ai zbura cu-ale stelei reci scânteieri,

Duhului dans aripile-s poveri,

Zbãtaia lor în ritm de simfonie.

Intenția de inima-ți rostitã,

E legea-mi de aur pur şi greu;

Genial tată al geniului meu.

Sunt oglindirea-ți, Cosmos, ivitã,

Neguri fără de timp laşi sã ne-nghită...

Din albă râpă flacãrã târzie;

Crescând mister a noastrã poezie,

Etern, întreaga lume fi-va uimitã,

De dragostea sãditã-n minte, ardori,

Pe-ascuns, din tainic tatã, rodul din flori!

Poetessa - Sunt al lumii ritm

IX. Prin tine Ra

Ne bate primăvara în inimi!... portal

Misterul lumii, Ra, e în ochii tăi,

Nou soare aprindem pe vechile-ți căi...

Din a vieții floare, soare Ra, fractal.

E-al pleoapei tremur ori Isis flutur viu?

E mâna Ei? Sau dalbă porumbiță?

Bob roșu de zmeură i-e guriță,

Trunchi zvelt cu mere e trupul Său mlădiu...

Prin tine înțeleg întreaga fire,

Rânduiala întreagă din univers,

Picioru-ți dalb ce calcă apa-n mers,

Șarpele-ți ce-nghite luntrea-n neștire,

Zăpezi, flori, fructe în drum i se aștern,

Pe rând, supuse la ritmul Său etern!

Artistul - Eu sunt subtila intenție

XAlăturea-mi, pe tron în veșnicie! (Către poetesă)

Numai prietenia nu ne mai vrea,

Tsunami iute-i năvalnica-mi simțire.

Mi-ai picurat pornirile-n iubire,

O dragoste munte și-ocean începea.....

Iureș ce prefăcea colibă-n palat,

Iar tu, în prințesă, prin magie;

Purtând sceptru de vis și poezie,

Găseam în mine pe Irod Împarat,

Tu, Salomeea, dansează-mi azi mie,

Cu duhul frumuseții atotbiruitor!

Adapă-mi unicul meu însetat dor;

Întregul meu regat ți-l ofer ție.

Nu-mi cere capul lui Ioan pe tipsie;

Alăturea-mi, pe tron în veșnicie!

Poetessa -- Eu sunt lumină, iubire Infinită

XI.Infinit dor

Eternu-mi Ou schimb în diamant;

Prin văpaia-n tor, cub al poeziei

Străluce viu izvor al veşniciei,

Răsunând de-a pururi sonetu-mi-n neant...

Schimb Ou în unit ochi, ca-n nestemată,

Ce arde rece-n lăuntricul său joc:

Nu mai adoarme-n mine al sursei foc.

De la crearea lumii, deodată,

Bob ce-ascunde virtuţile esenţei;

Diamant, ce arde sămânța ciumei...

Taie fereastră-n pereţii existenţei,

Să între nemurirea cu duhul ei.

Sfredel din versuri zburând diamantine

Infinit dor, iubite, pentru tine.

Dragostea mea se-ntinde în spaţiu-timp;

A ta zace pe-un câmp făr de hotare:

În iubirea mea, veacu-i sărutare

Pentru femei, câini, prinţi ori zei din Olimp.

Actul I-Din a lui Aton luntre stoarse sonete - Frăţie-ar fi

Aton - De-ar dispărea «al meu» «al tău» Hathor, Isis, Eva, Mithra, Shakti

„Ale lui Aton Sonete profetice- de Aur Ev

De-a fost în lume-aevea ev ferice,

Ar prea putea din nou să ne tot fie,

Căci orice lucru îngropat învie,

Iar ca un cerc, se-ntoarce la matrice.

Cu multă perfidie neagă-aceste

Vulpea deşi Atotputernic Domnul

Schimba-s-ar în rai, plăcere Pămîntul!

Frăţie-ar fi, nu-mpărăţii funeste,

Iubirea oarbă-ar căpăta vedere,

Crug adorat de noi ce se mlădie,

O zice şi-un dor comun ne-o scrie.

Iar ignoranţa sub ştiinţă-ar piere"

De-ar dispărea «al meu» «al tău» ce este

Pus coroană acum la mare cinste.”

Scena 1- Forţele naturii

Corul

Kepri, Ra, Atun-Aton

XII.Un' te duci tu, Omule? Tu, mielule, de unde vii?

Tu, cine eşti? Tu cine vei fi?

"Pămîntul pare că ştie drumul său,

Înainte, îşi vede de dansul lui,

În care stă prins cu Zeul Soarelui

Şi suratele-i planete, în dansul tău.

Pe când vremea încă se-ngâna-n cântec

Cu veşnicia. Şi Zeul Soarelui

Pare că-Şi ştie drumul pe Nilul Cerului

Prin al lui Hathor plin de stele pântec.

Toate par că ştiu de locul lor, venele

Spre inima unde le duce valul.

Râurile îşi caută, oceanul,

Marea, lacurile să-i bea apele.

Gheţarii râu să se adăpostească,

Ploile, Pământul ca să-l rodească."

Aton - Forța feminină creatoare - Frumusețea

XIII.Prin lumea aevelor dansul Evelor

Să te asemăn cu o primăvară,

Pe tine ce blândă lună, ești?

Prin vuietul timpului de o privești.

Vijelia, mugurii de mai , sfarmă.

Ochiul spiralei de aur departe,

Culoarea aurie pierde-și-o ades.

Prin lsis Zee și al schimbării mers.

Tot ce-i frumos de ea se desparte.

Să nu se irosească vreodată

Frumuseții tale dărui veșnic scut.

De glasul nimicului nu te-a pierdut,

Că-n umbra lui, Tu nu zbori niciodată,

Cât timp Evele dansa-vor sub stele

Tu vei trăi în sonetele mele.

Actorul - Forța feminină e iubirea, Hathor, Isis, Shakti, Eva...Mithra

XIV.A veșniciei sămânță-i iubirea

Mă zbat să scot iubirea din pofticiosu-mi trup.

Să n-o mai guste ochii, să n-o mai simtă gura,

S-o dezvelesc de carne, ca de pe soare zgura;

Din lațu pasiunii pământene s-o rup,

O veșnică-mbinare a două raze fine.

Să te ador în spirit; doar duhul să-ți aleg

Dar cum te-arăți, mă-nfirip și sufletul întreg

Se face ochi, piept, brațe sorbite de tine,

Din nou vremelnicia își cască-n mine-Abisul.

Pipăitor de pofte, iar la picioare-ți cad;

Nins bulgăre pe urme de flăcări, ca-ntr-un iad,

Mă-ntorc, valsând în carne, mă doare numai visul.

Iubirea prin vise, putând să ne-o tot toarne,

Isis, Mithra sămânța veșniciei din carne.

Poetesa - Ra, hrană pentru suflet

XV. Ra Potir

Via-ți frumusețe-n față n-o privesc

Iar ochiului de aur vieții tale,

Și ochilor tăi, aștri sorbi de cale,

Opun ascunsu-mi geniu-n care-i topesc.

Ca pe un Lotus, te rup și te inspir...

Cu duhu-mi, nu te mai sărut pe gură,

Și nu mai ești de-acuma o făptură,

Ci un potir de unde sorb viață, mir.

Cu plasmatică forță iau ce mi-e drag,

Seva nu-i număr, nu stă-n gingășie:

Ci-n virtuți-n jug la nalta poezie

Fără patimi ce ne așteaptă-n prag,

Sufletul ți-l sorb, de zbori prin vis, când dorm,

Gaia nu are margini sau cerul țărm.

2. Scena a 2 a- Creația Omului

Isis - Om zămislit din lacrmile lui Isis și Ra în cer

XVI.Turnata veșnică iubire prin vise

În visu-mi magic Ra mi-a apărut,

Mi-a cântat și a dansat cu mine,

Gându-i zburdă cu grijă prin sine.

Liniștit pe frunte i-am pictat sărut.

Ne-am contopit viu pe patu-i de flori,

A zburat cu aripi plângânde

Din ale lui Isis Lacrimi Blânde,

V-am zămislit Homo din zburători.

Sufletele-n luntre, Ra fericit,

Isis pe lună plină, sorb stele,

Călătorie-n visele mele.

Cânt de OM prin dans vis liniștit.

În suflet mi-a rămas Stea Divină,

Cu-ale sale lacrimi din Lumină.

Poetesa - Om zămislit din lacrimile lui Isis și Ra pe pământ

XVII.Din al lacrimilor dor, Ra nemuritor

În visu-mi magic Ra mi-a apărut,

Mi-a cântat și a dansat cu Sine,

Gândul-inimă scăldat de Bine.

Liniștit pe frunte i-am sculptat sărut.

Viu ne-am contopit pe patu-i din fiori,

M-a pictat cu aripi plângânde

Din ale lui Isis Lacrimi Blânde,

V-am zămislit Om-dor din zburători.

Sufletele-n barcă, Ra urmărit

De Isis pe lună plină - șarpele,

Călătorie-n visele mele.

Cânt de OM-dor prin viu vers vrăjit.

În suflet ne-a turnat Stea Divină,

Din zeești lacrimi, dor Lumină.

Atun - al puterii feminine șarpe

XVIII.Zboară, Isis, spre luntrea ce mă-neacă...

Cu inima-n spirit, rodesc ce inspiri...

Călător prin luntrea trasă de stele

Pe-al lui Osiris ținut prin Nopți grele

Din arsa-mi inimă stoarse să ți le-nșiri

La nunta cea de taină, viu sculptată

Ne-am dus Iubirea în Eternitate,

Să lege suflete îngemănate:

M-ai însoțit, zburând cu mine-odată.

Morții ne trag luntrea, Nilul de Seacă

Amare Nopți, al lui Ra Ochi de nesomn,

La al peșterilor portal mă-ntomn.

Zboară, Hathor, spre luntrea ce mă-neacă...

Iubito, zboară, vino să ne salvezi

Pân'nu mă-nghite șarpele-ți de zăpezi.

Ra - al puterii feminine creatoare șarpe

XIX.Răsar Ra din umbra timpului

De al sufletelor blând glas tace,

Mă-ngâni tu Isis vânt prin barcă

Aud Șarpele-ți sorbind parcă

În zori scuipat, Eu, iar mă voi desface!

A nopții rază blând însenina-vei

Cu-ai sufletului ochii vii, de pace

Răsai din umbra timpului ce zace,

Ca să-ți simt curajul, ca-n vis, pluti-vei

Cobori iar Ra, aproape, mai aproape,

Străluce iar zîmbind peste-a mea viață,

Să-mi simți fiorii aurii pe față

Cu-a mele raze sărut pe pleoape,

A ta iubire-n răsărit, arat-o!

Pe veci scuipat de șarpe, adorato!

Atun - a iubirii feminine putere de Colibri

XX. A sufletelor călătorie spre nemurire

Cu chipul tău prin duh, rodesc ce inspiri...

Ca zburător ce scrie versuri stele

Toarse versuri le dansăm prin Nopți grele

Din arsa-mi inimă stoarse să ți le-nșiri

La cina cea de taină, cea pictată

Ne-am dus Dragostea în Eternitate,

Să lege suflete îngemănate:

M-au părăsit, zburând cu tine-odată.

Cărunțeala ne-mbracă-n promoroacă,

Amare Nopți de gânduri și nesomn,

Pe râpile uitării,singur, mă-ntomn.

Zboară, Isis, din luntrea de ne joacă...

Iubito, zboară și vino de mă vezi

Pân'nu s-aștern pe mine munți zăpezi.

3. Scena a 3 a Din a lui Ra Lacrimă a nemuririi vindecare

Actorul - Prin a Jaguarului putere de vindecare

XXI.Al tău suflet viu locaș

Iubita mea cu suflet întortocheat

Adânc ascuns labirint, florii vieții...

Flamând de-al slavei duh al tinereții...

Un minotaur domnește nendurat,

Feciori eroici, pradă, aruncați fiarei..

Toți pieiră în tainițele-i sumbre,

M-alătur și eu mirajelor, umbre,

Cobor, dar fără frică-n vârtejul ei.

Mi-eșți Ariadna și- mi dăruiești un fir

Din pletele-ți mii, călăuză vie;

Ca mai mult să m-ascund robit doar ție;

Și nu să scap din cursă-l țin, îl deșir,

Al tău suflet viu locaș mi l-am ales

Și jur că nicicând din gând n-am să-ți mai ies.

Artistul - A păcii sufletești putere de vindecare

XXII.A păcii vindecare

Strivită lume sub molima cu dinți,

Din a Thebei inimă străbună,

Coroana regilor, dusă-i prin minciună,

Vândută, cu greu, doar pe doi arginți.

Pe apa Nilului Zeița bună

Torent magnet viu de lacrimi, ruine,

Stropesc cu plasmă de pace spre bine,

Vindecare adu Thoth, de pe lună!

Și Zeița soarbe cuvinte supte

Din labirint, ieșirea-nsângerată...

Ale Viselor vii zăbrele-s rupte,

Lacrimile de zei-n vorbe sunt supte,

Zboară zeește înspre vreodată

Lumina lumeștii păci nu-i moartă.

Poetesa - A Vulturului putere de vindecare prin transmutare

XXIII.Din a Cuvântului milă ivită, Isis, Ra!

Stropii de milă tămăduiesc ciuma,

Compasiune turnată doar de Cristos,

În suflet strălucesc cuvinte furtunos,

În Spirit cânt blând, Soarele și Luna.

Ne-ar salva ale milei vorbe frumos

Ale lui Ra lacrimi, ar topi minciuna

Am Crede Cuvântul, ce dă arvuna,

Că vedem luminiţa din Tenebros.

A lui Isis, Ra barcă duh poartă

La fel laie mila inima lovită,

Prin călătorie e vindecată.

Sodoma, Gomora prin foc sorbită,

A Duhului Sfânt roadă ni-i salvată

Din a lacrimilor milă ivită!

Din ale lui Hathor, Isis, Eva, Mithra sau Shakti Lacrimi ale iubirii vindecare

XXIV.Al nemuririi Ou, iubite Ra, e cuvântul

Al nemuririi Ou, iubite, e cuvântul?

Veșnicia se-ascunde în miezul unei clipe?

Din Oul ce păstrează un zbor înalt de-aripe

A nemuririi Sămânță-n slăvi își ia avântul;

A fost de-ajuns un cuvânt, Zeu Ra, sol dezrobirii,

S-a rupt și timpul-spațiu; ținut prizonier

Prin undele-i de aur să o sorbim din cer,

A spiralat din raze, viu, Lacrima iubirii.

Egali în Bunătate și-n Geniu de la Mamă,

Doar Ra ne puse-n suflet aceste sacre chei

Am descuiat portaluri veșnicelor idei;

Supremelor matrici eliberați, ce ne cheamă

Din formele iubirii, din Raza-ntâietate,

Să ne topim prin îngerească Totalitate.

Poetesa - Din ale razei divine lacrimi vindecare

XXV. Din ale razei divine lacrimi

Eu te ador ca raza cea divină

Ești inima-mi din spirit aurie

Ești luna mea din noaptea argintie

Ești flacăra alb, vie, din lumină,

Eu te iubesc ca spirala prin soarte,

Sorb luntrea ce se zbate între valuri.

Vânt din ale sufletelor daruri,

Resorb ochii tăi de stele, din moarte,

Ce-mi râd din ochii razei de lumină.

În valsul lor spre marea cea de stele,

Ard lacrimi de amor din doruri grele.

Noi ne dorim ca raza cea divină.

Tu slove-mi legi de aură regească.

Ce ochii-mi plânși îi face să rodească!

4. Scena a 4 a -Din ale Cuvântului Iubirii toarse sonete

Artistul - Aton, Soarele și Luna- spirit de Colibri

XXVI. Să credem Cuvântul, a lui Ra inimă!

Stropii de plasmă ne lecuiesc ciuma,

Este pacea picurată doar de Cristos,

În spirit clipocesc cuvinte tumultos,

În Suflet dans blând, Soarele și Luna.

Ne-ar liniști a vorbei tornadă-n Os

Ca șarpele Lumii și-ar sorbi din lună

Să Credem Cuvântul, ce dă arvună,

Că zărim luminiţa din Tenebros.

Ca o mamă ce ne laie-n covată

Așa scaldă Isis inima cernită,

În vii lacrimi fi-va vindecată.

Plutim peste aurii valuri Țintă,

A Duhului Sfânt poamă e salvată

Prin a Cuvântului pace sorbită!

Poetessa - pașnic Suflet strunit de colibri

XXVII. Arde-le-n a lui Ra inimă

Profundele Gânduri le-atragi spre tine,

Din zbor le pătrunzi cu mii si mii de sensuri

Simbolic, le-ascunzi adânc prin înțelesuri

Tu, pașnic Suflet strunit de violine...

Preapustiită inimă, de strângi din dinți...

De vezi de smarald cuvinte, luminoase

Albastre Flori de lotus, Ra, prețioase,

Degeaba-i însă, dacă nu le simți!

Crunt te amăgești, cu tăblițele mele,

La tine-n Spirit, de jad Flori arzând, fierbinți

Le sorbi, le miroși dar amarnic te și minți,

Suptă inimă din pulbere de stele!

Fii,înțeleaptă,Tu, de vrei să mi te-alini,

Arde-le-n a lui Ra inimă, de tot suspini!

Actorul -La început a fost Cuvântul sau Tăcerea?

XXVIII. Al Măriei sale Ra Cuvânt

La început a fost Cuvântul sau Tăcerea?

Nu-i a increatului primă linişte,

Mister, al întrupatului cuvânt ne este...

Prezenţă, mister la al cărui chip se plămădea.

Legată de o formă de solitudine,

Profundă din a desăvârşitei tăcere,

Liniştea cu al ei apogeu, de plăcere

A muzicii sferelor, beatititudine.

Mai multe cuvinte-s în Tăcerea Sinelui

Tăcerea cea din sacru nu neagă cuvântul

E ultim cântec şi dans mut al cuvântului.

Tăcerea deschide a transcendenţei cale

Sacralitate, prezenţa din Mormântul

Măriei sale cuvântul, purificare.

Artistul - Ale lui Ra Sonete profetice-Ra sunt EU

XXIX. Revino Ra, în Suflet încoronat

Să nu bați Ra, pe la Palate închise,

Acolo tronează Lăcomia,

Nu doar Fala și nu doar Mândria

N-au ca Tine de bine dor și vise.

De li- e foame, milă să nu cerșești

Pentru Milogi de le-o fi și sete!

Doar avuție fără suflete

Pe la Regi o să găsești.

Să nu bați Ra, la Duh încoronat,

Nici la spirite cu vii obloane!

Nu știi Duhul Bun, dacă le doarme!

Și nici de Răul le e încuiat.

Eu am bătut și Rău m-am mai căit...

Nici inimă, nici Duh Bun n-am găsi

Actorul - Lumina ascunsei speranțe-i moartă?

XXX.Coroana reginei, pusă-i pe minciună

Strivită țară sub soarele cu dinți,

La rațiune, inimă, imună,

Coroana reginei, pusă-i pe minciună,

Vândută, cu greu, doar pe doi arginți.

Pe apa sâmbetei tot ce adună...

Torent magnet doar de lacrimi, suspine,

Stropesc cu doine prin vânturi spre bine,

Bucurii așteaptă viu de pe lună.

Și vântul risipește vise rupte

Din labirint, ieșirea-nsângerată

Suișurile ni-s grele, abrupte,

Nădejdile-s doar copții să ne lupte.

Zburăm cam orbește înspre vreodată

Lumina ascunsei speranțe-i moartă?

5. Scena a 5 a - Lumina ascunsei speranțe nu-i moartă

Corul dansează cântând Hathor, Isis, Eva, Mithra, Shakti - Poetessa - spirit de vultur

Mitra - A conștiinței pure Stare unificată, Samadhi

XXXI. Cel promis sunt EU!

Eu, cel Promis, creez infinite, picturi qualia,

Din al Valorilor Parfum, valuri de frumos, bine,

Pictez, dansez, cânt aria conștiinței de sine,

Simfonia câmpului unificat, Conștiința.

Miros plăcerea și durerea licurici din Tine,

Pictez din dor adevărul pur cosmic, matematic

Al existenței, esența, Oceanul cel dinamic.

Câmp viu sau cel mort, cel veșnic neseparat de mine?

Cânt picătura-mi Ocean din tine, eternul fractal,

Pipăi Simfonia harfei cosmice, inteligentă,

Tonuri licăriri vibrante, văd gândire absentă,

Reverberează, Oceanul tău veșnic universal.

Conștientizare abstractă, gust Sursa Samadhi

A conștiinței pure unificată, Samadhi

Isis - Etica în conștiința Brahman, decupată în veșnic tipar

XXXII. Dansantă Întoarcere-n timp, dincolo de spațiu timp

Vibrează-n felurite triluri supercorzi prin Olimp,

Conștientizare abstractă, gust ceața Samadhi

A conștiinței pure unificată,Samadhi,

Dansantă Întoarcere-n timp, dincolo de spațiu timp.

Etica-n conștiința Brahman, viu în veșnic tipar

Atman localizat, legea-i o maia vizibilă,

De foc Floare a viețiii o maia predictibilă

A geometriei înțelepciunii, un veșnic fractal.

Corelația superpoziției val spațiu-timp.

Există până când intervine conștiința Ta,

Înțelepciunea-ți înainte de colapsarea sa.

Conștiința undă colapsează din vid în viu timp.

Vibrează-n felurite triluri, supercorzi în Olimp,

Dansantă Întoarcere-n timp, dincolo de spațiu timp.

Poetesa- Mithra din Creatorul, ca Mamă a Omului

XXXIII. Iarăşi Messia Mithra din sunetele prea înalte

"Slavă lui Dumnezeu, prin sunetele prea înalte

Şi pace pre pământ între oamenii plăcuţi Lui!”

Aceasta a fost cântarea îngerului Domnului

Şi lacrimile Zeilor, viu, au început să tresalte.

La vestea cea Sfântă, din partea Cuvântului

Speranţele noastre ni s-au redeşteptat toate,

Dansând prin Luntre, pe muzica, din Aur Carte

Despre Mithra din Creatorul, ca Mamă a Omului.

Cântarea născută din cea mai sublimă noapte

Ce-au cântat-o îngerii deasupra Betleemului,

Acelaşi duh re-ntrupat, Împăratul Salemului.

Uniţi şi-n armonie să vestească aste fapte

"Fă-ne asemenea valurilor mării prea înalte

Asemenea florilor grădinii, celor plăcute Lui!”

Hathor-drept și bun în spirit și vei crede în Zeul tău

XXXIV.Unde Ra veșnic răsare

Îți ofer o lume-n care, nu se războiesc avuții,

Unde colibri și vulturi își ocrotesc pământul,

Iar Soarele și Pământul își sfințește legământul.

Unde oamenii sunt franci și toți dăruiesc ca tații,

Într-o lume de iubire-n care nu mai este ură,

Să zburăm în ceruri-n care, nu există-ngrijorare,

Unde pacea și iertarea nasc pe Isis dintr-o floare,

Unde Mithra dăruiește iubire făr' de măsură,

Unde-i tată Unicosul, unde stelele-s surori,

Unde ninge cu iubire și tărâmul înflorește,

Unde Ra veșnic răsare și apusul strălucește.

Unde ochiul Sfânt al plasmei ne pictează-n mii de culori.

Mi-aș întoarce privirea când vei uita de tot ce-i rău,

Vei fi drept și bun în spirit și vei crede în Zeul tău.

Poetesa - Zeule, de unde ţâşnesc abisurile?

XXXV. Râpilele-ţi ţâşnesc chiar din mine

Cei ce Te caută, iubire, zic

Că între Tine şi noi încă străjuiesc.

Prăpastii crunte, întorşii nu tăgăduiesc.

Câţi Te-au aflat lucesc iar, rupţi din nimic.

Doamne, unde încep abisurile?

Ce drum s-apuc,iubire, oricât de lung?

Nu cruţ nimic, dragoste, numai s-ajung,

La marginea Ta, să m-arunc în ele.

Deodată, ascuţit, viu junghi mă ţine,

O bănuială strivitor, viu de grea:

Dintru-nceput deschise în inima mea.

Râpilele-ţi ţâşnesc spiralat, din mine,

Lumina cărnii-ţi gust prin palme de orb,

Din trupu-ţi cu migală, alinturi să-ţi sorb.

Isis- Ca şarpele lasă trecutul în urmă!

XXXVI.Soare răsare pentru fiecare

Ce greu să treci din carne iar în tihnă,

O galaxie de spirit în uitare.

Soare răsare pentru fiecare.

Smulge vremea din noi, cu rădăcină,

Fără liman m-aruncă în dorul firii,

Lăuntricele mele cosmice depărtări.

Din a iubirii junglă de visări,

Dincolo spirala amintirii.

Din izvorul lumii iubirea încă,

Doarme vie pe-oceanele de dor.

Gustă aurora morţii-n viitor.

Pe-un ţărm de prezent calcă umbr-adâncă,

Rămâne-n urmă duh, urme din vieţi.

Sorbim nemurire doar din frumuseţi.

Shakti- Din suflare şi-a hrană veşnicia

XXXVII.Viu Sărut pe gura făr’de-nceput

Îţi dau împărăţia-mi cea dintr-o stea

Oşti şi arme sunt etern de prisos…

Aur, slavă, rugă nu-şi mai au folos,

Te răscumpăr morţii prin steua mea.

Mă-mbii doar cu o cupă din dragostea...?

Sui iubirea, cum sui o înălţime:

Sub orice pas o altă adâncime

Şi-ntinderea-i cât lumea s-o facem stea.

Stelele şi sorii n-au-ntâietatea,

A luminii sămânţă-s prin pustia…

Din suflete şi-a hrană veşnicia:

Al sărutării rod eternitatea…

Înalţă-mi duhul sfânt ...dă-mi primul sărut

Care-a-nceput pe gura făr’de-nceput.

Eva- Vreau dumnezeiasca mea prima stare

XXXVIII. Întregeşte-mă şi întregeşte-te, Tată , cu mine

"Pentru că m-ai svârlit dur, iar lin am căzut...

Am căzut, fiindcă m-ai smuls tu din tine,

Surd ţipă eternitatea din sine.

Scoate-mă din păcat, scoate-mă din lut!

Sfântă am fost, sfântă-s, ca la început,

Eu, din a patra Ta stare, plâng de ruşine:

Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine?

Vina mea s-a iscat în lut.

Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce-mi lipseşte,

Nu iubire, nu milă, nu iertare,

Vreau dumnezeiasca mea primă stare,

Întregeşte-te şi mă-ntregeşte!"

Grăi cel veşnic, nevăzutul Tată:

"Dar când s-a stins lumina preacurată?"

Aton - de la sursă Putere

XXXIX. S-aduci pământul însuşi pân' la Mine!

De te-am suflat în lumile-nvrăjbite

Nu te-am atras, cu ochii strinşi şi goi.

Eu te aşteptam s-atragi pe toţi la noi!

Ca pe-un buchet de raze împletite,

Din fulgerarea unei minţi urzite

Dintr-un biet sâmbur 'năbuşit în faşă,

Să fi crescut luntrea-n cer, uriaşă,

S-aduci Pământu-n luntre pân' la Mine!

Plângând, preastingheră şi tremurătoare,

Că ai fost înfrântă, vii să-mi dai de veste?

Cui ai lăsat odiseea poveste?"

Eu nu te primesc sărmană şi datoare!

El i-a sărutat lung ochiii amândoi:

"Sorbi viu putere şi-ntoarce-te-napoi!"

Poetessa - Uniune prin iubire pură

XL Al iubirii pure sonet

Dansez viu cu Ra, în oul luminii

În muguri de soare să mă-ntrupezi

Din ale vieții flori de dor din zăpezi

Din iubirea-mi din sonetul inimii.

Pictez pur, pe Amon din al său viu dor,

Din al Oului Aur, iubire

Iar din pur pulsar, quasar, fericire

Din nămeți de dor, pe Nil, pun luntre-i zăvor.

Cânt lin, cu Amun, sufletu-i pur îngân,

Îi fur un sărut să i-l aprind, simt foc,

Prin dulcele-i vortex în inimă-i fac loc

Ard lacrimi-n a veții floare de tor spân.

Valsez viu, cu Aton, dragoste pură,

Ra, soarbe-mă, să nu mai ard singură!

Scena a 6 a -a iubirii putere de-nviere

XLI. Actorul - a iubirii putere

M-aş rupe din moarte zburând spre tine

Nu-nţelegem că fără de Iubire

Se ofileşte Frunza ca floarea-n glastră;

Ne răzvrătim pe piericiunea noastră,

Tot cerşim Vieţii ani mulţi în neştire,

Altoiul frânt să-şi tragă seva nouă;

Din veşnicie, el vrea tărâm asemeni

Cu gheaţă ni-l răsădim în cremeni,

Când Dragostea-i vecia dată nouă.

Ci-n van te mânii pe mine şi m-arunci,

Norii iubirii n-au clipe pe lume;

Orideunde mă vei striga pe nume,

Ca Lazăr la auz de vii porunci,

De-aş zăcea-n groapă cu lespezi pe mine,

Tot m-aş rupe din moarte, zburând spre tine.

Mut - A sufletelor Călătorie se-ntoarce-n prezent, Ra

XLII.Întâlnind trecutul din viitorul

Eu îmi clădesc sonetul, o cetate

Cu rime de mesageri, versuri un zid.

Pus în Sticla vremii, în el să mă-nchid

Cu tine, prinț, ca-ntr-o eternitate,

Spirala-n Pacea lumii furioasă,

Cu haita ei de linişti, hâda ură,

O vor clinti din mândra-i armătură,

Or să-i spargă enigma glorioasă.

Nu ne mai pasă ce-are să se-ntâmple...

În lanț războiul, ferecându-i zborul,

Întâlnind trecutul din viitorul:

Cu-ai veciei lauri prezenți la tâmple,

Versu-mi ascunde-a slovei nemurire,

Cu-al caratelor diamant de iubire.

Artistul -Al dansului Univers sunt EU

XLIII.Sunt al Universului dans

Mă-ndeamnă al păcii ochi să zbor, să mă dezbăr...

Iubirea ta, știu bine, e numai o minciună,

Dar spiritul, sărmanul, îmi stă-n genunchi, să-mi spună

Că dragostea ta este un tainic adevăr..

El zice că-ți adulmecă preafăloasa fire,

Tu crezi că numai zeii ar fi iubit curat,

Ca să-ți înșeli minciuna, nu minți adevărat

Ochiu-ți te-ascunde de tine sub altă amăgire.

Ci, înțeleși, cu schimbul suveicile iubirii

Trec între voi pe fire chiar înadins sucite,

Pe față reci contururi, pe dos flori poleite...

Ca, neștiuți, să țeseți vârtejul fericirii...

Vai, inimă de aur, nu vrei să iei în seamă

Că sorțile perfide nu țes, ci-n joc destramă?

XLIV.Vânez veşnicia să-ţi umple danţul

Dragostea mea danseză în spaţiu-timp;

A ta cântă pe-un câmp făr de hotare:

În iubirea mea, duhu-i sărutare

Pentru femei, câini, prinţi sau zei din Olimp.

Te-mbrăţişez etern nu-mi mai simt braţul;

C-un stih ţi-aştern statuia în milenii;

Cunună peste fruntea–ţi ochi de genii…

Vânez veşnicia să-ţi umple danţul.

Mi-e o viaţă clipa, de tu mă priveşti,

Nu-i o viaţă! A mea prin tine creşte;

Veşnicie surâsu-ţi dăruieşte,

Dragostea-mi viu numai cu el hrăneşti:

Durere, moarte-i partea celorlalţi,

Tu chiar prin mine, transcenzi şi te înalţi.

Isis- Iubind pieri în slavă!

XLV.Pieri în slavă

Mă uit cum cade noaptea și prin moarte,

Lumea-și cată duhu-n lămpile-aprinse;

Ca și somnul, în cărnurile stinse.

Pătrunde în vis viața, de prin soarte.

Tot în beznă: lumina mea-i la tine

Ochii-mi alta nu vor să mai privească.

N-a rămas umbra cuget să-ți șoptească

Cum iroseșți plăcerile divine?

Dragostea-mi, cât torul din natură,

Ţi-a zămislit adâncu-n mii de fețe?

Ca să-ți îmbrac iar goala-ți frumusețe;

M-am desvelit de-naltă-nvestitură,

Te-am învățat iubirea, pieri în slavă,

Scorpionește-n propria-mi otravă.

Scena a 7 a - Iluminare

Poetessa - Eu sunt Izvorul luminii adevărate

XLVI.Ai trimis pe Aton

M-am zorit să car lumina cu gândul...

Ai trimis pe Aton ca să-mi arate

Izvorul luminii, cea peacurate:

Ca să nu mai car, aşa, lumi de-a rândul

El a prins în mâini securea durerii

Şi-a izbit, fără milă, toţi pereţii.

Cutremur în inimă, Floarea vieţii,

Au curs lacrimi de frunze puzderii,

Au curs tor, seminţele din suspine,

Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,

Soarele năvăli în bordeiul meu.

Chiar prin spărtura făcută în mine,

Ruina-mi sufletului de-atunci plină

De soare, de Floarea vieţii lumină.

Mithra - Ciclul Solar

XLVII.Iar a lui Ra luntre-n era de Aur

Iar a lui Ra luntre-n era de Aur,

Pentru El doar o zi și doar o noapte.

Pentru noi patru ere o zi desparte.

Muguri de Aur în luna lui Faur

Zgribulitul Ra din soare ia raze,

Valuri de sori ne trezesc ușor din noapte.

Ra călător, iubind pe Nil în șoapte,

Lotus Albastru se desface-n oaze.

Zeul Aton Dragobete-n iubire,

Ninge dragoste divină, suflete

Leagă și dezleagă,destine repede,

Spirite se strâng, zboară-n nemurire,

Nasc visele-n n Ev de Aur, iubire,

Din viu pulsar, quasar fericire!

Shakti - înviere din goala-i auroră

XLVIII.Ca lampa lui Aladin... stropea cu înviere!

Se zămisleau din raze?.. din plasma nălucirii?

Genunchi de Magdalena,.odihnitori de Christ...

M-a năpădit durerea cu aerul ei trist...

Ca să sorb iar din cupa de flăcări de martirii.

Somnul picură pace-n suflete, ca o oglindă

În care nu rămâne nimic din ce-a trecut,

Din brunii ei luceferi de dincolo de lut...

C-am șters al durerii chip, fericirea cuprindă!

Când dimineața nu uită dulcea oră...

Isus tragând în lături noptateca perdea,

Prin lespede ca lampa lui Aladin fugea...

Stropea cu înviere din goala-i auroră.

Sufletul lui, din luntre, la dulcile-mi șoptiri,

Ra-mi deschidea spirala întregii fericiri...

Hathor - Un singur suflet al profeților, Aton

XLIX. Cu Ra în discu-mi luminii valsez...

Am valsat cu Ra în discu-mi luminii

Din torul de soare să mă-ntrupezi

Din ale vieții flori de jar din zăpezi

Din iubire prin sonetul inimii,

Am sculptat pe Kepri din al tău viu dor,

Din vise în Oul de Aur, iubire

Din viu pulsar, quasar fericire

Din zăpezi nori, pe Nil, prin luntrea-i ușor.

Am cântat cu Atum, sufletu-i îngân,

Îi fur un sărut și-l aprind, văd foc,

În dulcele-i vortex în inimă-i fac loc

Îi culeg lacrimi să mi le-adorm la sân.

Am dansat cu Aton, spirala pură,

Ra sărută-mă, îmbată-mă gură!

Poetesa-Turnate din iubire-profetice sonete

L. Din lacrimi de zei și de profeți stoarse sonete

Lumea rea, strâmbă, în care m-am născut,

N-o mai hulesc, nici astă scurtă viață

Cum nu urăsc nici noaptea-dimineață

Din care-al științei pom zbucni-nceput...

Scap-o de viermi ce-o rod la rădăcină,

O-nobilez cu sonete pentru noi,

Îi plăsmuiești spirit de curajoși eroi...

Îi zămislești un suflet de lumină.

Din inimi de aur gemene, sonet

Întreci poeme-nalte, frumuseți,

Stoarse din lacrimi de zei și de profeți,

Iubind pe veci,Tu, suflet de profet.

Dorința-mi trimisă-n eter de tine

Să soarbă Veșnicie din mine.

ANTRACT

 Preludiu – Corul

1.Albastru Lotus 

Te-aș invita, să-ți mai aduci aminte,

De primul meu boboc din viața voastră,

Eram un fir de lotus floare-albastră,

Ce-a înflorit ca spirala-n cuvinte.

Plină de viață, îți aduci aminte,

Mirosul lui și-acum răsare-n floare,

Ce soarbe clipa cea nemuritoare,

Savoarea lui o simt ca înainte.

La Început a fost un munte mare,

La două raze-n inimi aurite,

Priveau dansând spiralele-nverzite,

Din buzele Lui Ra, o sărutare.

În cub din cerc, ea ne-a urzit o floare,

Un Lotus albastru cu vii petale! 

2. Boboc de unicos

Ce vreau iubire, în schimbul unui vis?!

Lucefere, te-aș lua în lumea mea,

Ori să mă încoronezi pe-ascuns în stea,

Pulsar, fericit sclav, nins din cerc promis.

În gând și-n duh sunt dragoste, ca și-un foc,

Scântei din suflete din ultimul chibrit,

De parc-aș sorbi din cub nectar sfințit,

De te doresc devin o stea-n vis pe loc.

Să luminez în spirit, ca sfântul cer,

Spirale ascult prin inimă-n secret,

Prin vise mă-ndeamn-o viață să te-aștept,

Simțind cum crești în sine viu mister.

Ai să-mi rămâi poate o stea tor de vis,

Floarea, boboc de unicos mie deschis.

3. Sclav fericit

Eu îmi iubesc stăpânul, el mi-e Domnul,

De dragul lui eu am plutit prin lume,

În spirit îmi răsar boboci din spume,

De-n duhul meu îmi plânge vesel somnul.

Eu îmi iubesc stăpânii, ei mi-s Pomul,

Ce iluzia-mi cu har sparseră-n vreme,

În suflet mă arde apa din terme,

În visul meu îmi râde preatrist Omul.

Eu îmi iubesc stăpânul, el mi-e Zeul,

Ca gândul Său eu am zburat pe Lună,

Acolo-n noapte soarta mi-e mai bună,

În dorul meu se-aprinde sprinten Eul,

Din candele de Ego, etern stinse,

Sunt Sclavul fericit, cu plete ninse!

4. Eu, pacea lumii

Eu am pictat slovele-n vers şi-n sfânt cânt,

Eu am sculptat în el roz sufletul meu

Ori spiritul ce l-am sorbit la greu

Cu patos, cu savoare-n viu cuvânt.

Eu viu îl simt ca pe un sacru balsam,

Ce veşnic vă va dura în viu dor

Spre-a vă doini din obștescul vost surd tor.

Pace pentru lumea toată, nu doar neam!

Eu am speranța c-ai tăi preadragi urmaşi

De-ți este un bun destin sortit de plai

Departe de a voastră gură de rai,

Fi-vor binecuvantați, buni şi uriaşi.

Simți, vă e din ce în ce mai greu pe-aici,

Căci semenii-au ajuns şi răi şi pitici?!

5. Picătura de lumină

De ne sunt toate împotrivă,

De-mi miros bolile din mănunchi,

Caut alinare în genunchi,

La tine, Sfântă milostivă!

Noi ce ne-am oferit averea,

Dând-o celor săraci în dar,

Rodindu-ne din pustiu altar,

Ce ne-a adus lin mângâierea,

Fii solul nost spre Cel din Slavă,

Spune-I că suntem buni şi drepţi,

Că-i simţim iubirea Lui în piepţi ,

Mistuitoare, ca o lavă.

Am tot cântat cu toţii rugăciuni,

Toarnă-mi în credinţa mea minuni!

6. Arborele cunoașterii

Spirală se-nalță din Strop de Olimp

În tornada vieții, din cubul vrăjit,

Fractal de vlăstar din pământ plămădit

Coroană-n oglindă, tipar făr de timp.

Bea savoarea păcii din visul albit,

Sămânța-și duce toru-n anotimp,

Pace-n romb de flori ce mai vrea un răstimp

Să soarbă din frunză, un cerc infinit.

Al dragostei sclav Îi cere-adăpost,

Să râdă, să cânte-n fericit exil

Să toarne umil, Soare-n frunziș fragil

Arbore fălos, fără Ea n-are rost,

Fii ochii minții, fii plăcerea de-a trăi,

Iubirea dă viață, dă dreptul de-a fi.

7. Arborele  vieții

Spirală se-nalță, muguri de-Olimp

În vortexul vieții, din cercul vrăjit,

Tipar de vlăstar din pământ plămădit

Coroană-n oglindă, fractal fără timp.

Bea seva plăcerii din visul albit,

Sămânța-și trimite viu dor spre Olimp,

Uniți-n romb de flori ce mai vor un răstimp

Să guste o rază, un cer infinit.

A dragostei rază le cere-adăpost,

Să râdă, să cânte din Abstract exil

Să toarne tiptil, Soare-n frunziș fragil

Arbore stufos fără ea n-are rost,

Pe fila minții vii, puterea de-a trăi

Iubirea dă viață, dă dreptul de-a fi.

8. Iubirea dă viață 

Spirală se-nalță din corzi spre Olimp

În tornada vieții, din cubul vrăjit,

Fractal de vlăstar din pământ plămădit

Coroană-n oglindă, tipar de-anotimp.

Bea sevele păcii din visul albit,

Sămânța-i duce dorul prin timp,

Pace-n tor de flori, ce mai vrea un răstimp

Să guste din rază, un cerc infinit.

Al dragostei Domn Îi cere-adăpost,

Să râdă, să cânte-n sacru exil

Să toarne viril, Soare-n frunziș fragil

Arbore sfătos, fără El n-are rost!

Din ochii sorții, mii, plăcerea de-a trăi,

Iubirea dă viață, dă dreptul de-a fi.

9. Al dragostei sclav 

Spirală se-nalță din boboc de-Olimp

În vortexul vieții, din cercul vrăjit,

Fractal toroid din pământ zămislit

Coroană-n oglindă, tipar de-anotimp.

Bea sevele păcii din pulsul strunit,

Sămânța-i duce doru-n sacru timp,

Pace-n tor de dor ce mai vrea un răstimp

Să soarbă din rază, un cer infinit.

Al dragostei sclav Îi cere-adăpost,

Să râdă, să cânte-n fericit exil

Să soarbă senil, Soare-n frunziș fragil

Arbore stufos, fără El n-are rost.

Din ochii minții vii, plăcerea de-a trăi,

Iubirea dă viață, dă dreptul de-a fi.

10. Luna-Iubirea mă inunde!

Nu vrei sărut de stele-nrourate,

Doar să-ți simt inima în sincronie,

Cu-al eclipsei tango, ce ți-l dau ție,

Cu strop fertil și raze nestemate! 

Chiar din nimic în astă sfântă seară,

Eu luna mă cunun azi cu zenitul,

Iți nasc ce vrei, acum și infinitul,

Pot, chiar din ochii tăi, spirale-n vară!

Aș vrea să sorb din tine tot zefirul,

Ce încă-un univers azi îl mai naște,

Inundă cerul meu ce lumini paște...

Din mine vrei să guști tot elixirul.

Din valul tău iubirea mă inunde,

Prin raza mea, ce veșnic te pătrunde!

11. Salomeea - Inundă-mă-n Iubire

Iau Ideal Intenția infimă!

Isis Inundă-mă-n Iubire iarăși,

Irișii-n iatac intra-vor iarăși,

Iau Iluzii infinite-n inimă!

Inspiră Iubire ispititoare

Insomnia Imensității, ia,

Iureș, Indra, izvorul iubirii ia,

Intră Inteligenta Iluminare !

Izul ielelor izbește Ireal!

Inundă iedere interioare,

Ia-ne Incertitudinea-n izvoare,

Iertările irizează-n Ideal!

Imaculată Icoană inimii,

Ioan, ieși Isus Imnul izbăvirii!

12. Baha'i Lotus Templu 

Ai sărutat, Isis Soare din lună,

Nouă petale, azur de Lotus viu

Din munte Nufăr zămislit din pustiu

Sărutul tău, Zeiță,  mi-e arvună!

Ochii-s spirale albastre-n vânt zglobiu,

Mă străpung ca veverița alună,

Ai sărutat Isis, Soare din lună

Nouă petale, azur de lotus viu.

Ai buzele lumină, zeița bună,

Sărutul tău din sonet, cu vers nurliu!

Dragostea mea ...iubirea ta nebună!

Cât te iubesc ca un rondel de zurliu!

Ai sărutat Isis, Soare din lună

Nouă petale, azur de Lotus viu.

13. Lotus Credință

Când din credință îmi fac viu nucleu

Ce fericire fulgeră-n mine

Din care iese şi-n care vine

Fără odihnă chiar EL, Dumnezeu.

Miros în vene glasul Său divin,

Prin orice fibră trece-n vibraţii

Îi simt prezenţa în respiraţii,

Luminând pieptu-mi cu al Său senin.

Stropeşte tandru noii mei suri zori

Suflă în norii ce-mi umbresc pulsar,

Chiar îmi zâmbeşte când din viu quasar

Ce-mi creşte-n suflet culege iar flori.

Nu lasă răul să mă înhaţe

De trist mă vede, mă ia în braţe!

14. Lotus Dumnezeu

Când simt iubirea spirală-n nucleu,

Câtă-ncântare fulgeră-n mine,

Din care iese şi-n care vine

Făr de odihnă chiar Dumnezeu.

I-aud în pulsu-mi glasul Cerc divin,

Prin orice fibră trece-n vibraţii

Îl simt alături în respiraţii,

Luminând viața-mi cu al Său senin.

Mângâie tandru noii mei vii zori

Suflă în norii ce-mi umbresc bolta,

Viu îmi zâmbeşte când din recolta

Ce-mi creşte-n suflet, miluieşte flori.

Chiar mă îndeamnă să râd, lin să cânt.

Nu de durere să fiu iar înfrânt.

15.Unicosul e Dumnezeu

Neagră Gaură îmi faci sfânt nucleu

Ce bucurie fulgeră-n mine

Din care iese şi-n care vine

Fără odihnă chiar El, Dumnezeu.

Miros în vene viers de Cub divin,

Prin orice sferă trece-n vibraţii

Îi simt savoarea în respiraţii,

Luminând noaptea-mi cu al Său senin.

Mângâie tandru noii mei suri zori

Suflă în norii ce-mi sporesc Neagra,

Chiar îmi zâmbeşte când din Gaura

Ce-mi creşte-n suflet culege iar flori.

Nu lasă Negrul să mă înhaţe

Soare deschide, mă ia în braţe!

16.Eul Esența eterică

Esența eterică e energie

Elipse-n Eul Eternului Empireu

Everestu-n Egoul, etern eleșteu...

Erelor extraterestre Entropie.

Eul Ecoul eternei existențe,

Egoul experiența existenței,

Eul e extaz, Elixirul esenței,

Eden e Eul eternei existențe.

Exilate-n eternă emancipare,

Eneida, Epopeea Elenelor

Emanate-n euforia Evelor,

Esop, Einstein, ecstatică elevare!

Empireul este Eul extravertit,

Entropia e Egoul extrovertit.

17.Tor de suflet

Suflet spiralat, zbor – tor mic, acum

Devin Sufletul Mare-al grației

Legea-i gând, sunt lumina creației?

Misterul mi-l pătrund pe-al zării parfum...

Neseparabile lumini văzute,

Cu Străluciri de gând, vânt de scânteie,

De țâșniri de Dor, Duh-violacee...

Stele alb-roz- aurii, nevăzute.

Corelația de superpoziții

Până când intră-n joc conștiința Ta,

Înțelepciunea-ți e colapsarea sa.

Colapsează-n Conștiența, stea vieții

Vibrează triluri, supercorzi prin Olimp,

Întoarcere-n al Păcii duh, sacru timp.

18.Simfonia tăcerii

Printr-o simfonie-n vii pulsari

A mea vioară-n sacru căntă.

Prin armonii, viu tor se-avântă.

Cercuri tresaltă printre quasari

De harfa ce din romb e ruptă,

Sonete stoarce din tăcere,

De jale ori de plăcere,

Ce spirala stea ne-o frământă.

Iau iar vioara lui Dumnezeu

Ce-n dans poate să ne ofere

Petale, vii corzi din mii stele

Torn suflet în ea din tor de zeu

Din fructul vieţii strune Fractal

Ritm şi distihul din viu Portal.

19.Armonia tăcerii

Prin rezonanţă de pulsari

A mea chitară-n doruri cântă.

Prin armonii din tot se-avântă,

Sorii tresaltă printre quasari.

De coarda ce din fruct e ruptă, 

Sunete toarce din tăcere

De vortex ori de adiere 

Din inima de polen, suptă. 

Iau din Sămânţa lui Dumnezeu

Ce-n dans poate să ne ofere

Petale, sepale din stele,

Sorb spirit din ea, pirita zeu.

Din florea vieţii strune Fractal

Ritm şi Metafore din Portal.

20.Fii Surâs cald tuturor

Fii tolerant cu toţi, din a ta sferă

Să poţi să devii miez de necuvinte.

Fii ochi de Tornadă, mulţam fierbinte,

Dom pace să prefaci ce ţi se-oferă.

Fii drăgăstos cu toţi chiar de-aprind ruguri

Vii în locaş ochi de catapetesme,

Duhu-ţi prin suflet le atinge lesne,

Steaua lui David, plesnind de muguri.

Fii magnet pentru toţi, e-a ta menire

Soarbe sărutări în loc de revanşă,

De le dai tuturor încă o şansă...

Sufli tuturor, sincer, fericire!

Fii ca mama cu toţi, de rana plânge,

Fii Surâs cald de leac florii în sânge!

21.Lacrimile Lotusului  lecuiesc lin

Lacrimile Lotusului  lecuiesc lin,

Lacrimile lunii leacul lumii,

Lacrimile Luceferii lunii,

Leacul Licornului leac li-i lin, lin.

Lotusul leagănă luntrea lin, lin,

Lotusu-i leagănul lumii,

Lotusu-i  Licurici, lampa lunii

Lotusul Lumii Luminează lin.

Liniștea limpezimii lor li-i leac,

Licuriciul lacrimii lucitor!

Lotusu-i leac, Luceafăr lucitor,

Locuință lacustră-n luntrea leac.

Laudă, Lotusului... lăută!

Lacrimilor licornilor... laudă!

Actul II – De Lotus Demiurgie

scena 1 - Pacea Sarpelui

Poetesa - Din război stoarse sonete

LII.Nu mă zvârli-n război!

Te-ncoronam cu fiori de slavă și mister,

Ca într-o liturghie slujită-mpătimirii,

S-atingem transcendența prin furcile iubirii...

Cerșeam extaz cu aripi de flăcări în eter.

Dar mi-ai părut prea fraged, prea gingaș la-nceput,

Tumultuosu-mi geniu semeț să ți se-nchine:

Tot ce fu greu și mare am aruncat din mine.

Ca-n dragostea-ți firavă să-ncap, să mă transmut,

Am înghețat de spaimă sub ploaia glonț ce latră,

Genunchi, frunte prin tranșee crud mi-am tocit..

Nu mă zvârli-n război când frații ne-au pierit,

Când a-nflorit o zare în golul meu de piatră,

Din ocnele iubirii, preagârbovit, senil,

Mă-ntomn cu greu în sine, ca dintr-un crunt exil.

Ra -Deschizi eternitatea: în pacea ei semeață!

LIII.Nou Ra-n spirala nemuririi!

Văd meditând; aceasta nu-i ultima viață...

O să renasc de-acuma-n spirala ce-am rodit!

Nu-ncheie căutarea-mi un glorios sfârșit...!

Deschizi infinitatea: în pacea ei semeață!

Sunt mai bătrân ca moartea; ivit mai înainte

Ca temătoarea-i umbră să fi intrat în lume.

La fel cu fractalii tor fără de timp și nume...

Am supt nepieritorul sân al iubirii sfinte,

Dă-mi gura, nu-i nevoie de aripi... O sărutare:

Magicul pătrat și cub se face tor în noi;

Perechea cea pierdută să vie înapoi...

De dincolo de ceruri se zbate-n așteptare,

Doi sori, suflete-n zbor cad jertfă împlinirii,

Nou Ra, reîncep ciclu-n spirala nemuririi!

Poetessa-Războiul și pacea-i pe moarte

LIV.Mi-e paradis... pieirea

Mi-a-mbătrânit războiul și pacea-i pe moarte,

Că-mi stârnești doar plânsu-n spirala ochilor mei?

Război și Pace, vor să luăm și pe femei...

Alăturea și nici soarta nu ne desparte;

Te războiești cu-o artă prea înfiorătoare

De nu ți-aș ghici țelul și vicleșugul tot;

De cruzimile-n tine, suavi boboci își scot.

Porți crima ca pe-o roză înfiptă-n chiotoare.

Acum vrei să te scuturi: de pace ? ori de rele ?

Dar nu te simt prieten și nici vrăjmaș sublim;

Iad vom preface iarăși în rai de ne iubim;

Să-ți torn sonete în suflet, pacea din stele,

Nu-mi hărăzește spațiul, nici timpul fericirea,

Ci tu; la piept cu tine mi-e paradis, pieirea.

Artistul - Pașnic mântuitor din rău;

LV.Veșnic să te cânt...

Am aruncat cu Suflet ale Ursitei zaruri

Iar mi-ai căzut, pașnic mântuitor din rău;

Privesc iar răsăritul ca pe un dar al tău,

Azi toate-mi vin prin tine... și mii și mii de haruri.

Geamănă cu lumina născută-n Empireu,

Iubirea-i mama Mithra, lumină pentru lume;

Cel promis, fiecare-n opaițu-i de hume

O poate aprinde singur, el sieși singur zeu.

În sufletul meu arde acest furișat soare,

Din haosul sorții mi te-a dezvălurit

Jupiter, ce-n orbita-ți m-ai prins, biet satelit;

Sorbindu-ți strălucirea atotcotropitoare.

Și-n juru-ți în hora de aștri viu mă avânt,

Pe muzică de sfere veșnic, doar să te cânt.

Actorul-Transform toți soldații în Elene

LVI.Floare de Lotus blând...

Eu nu-mi admir în tine iubirea-mi răsfrântă,

Cum, oglindit în ape, se contemplă Narcis:

Unde roiesc dragonii- nu-i pacea de promis

În volbură de valuri ce-nlăuntru-ți surd cântă.

Când tu, cel promis, viu abur, rodești surd sirene,

Din spumele-ți din plasmă se plămădesc Buni Zei,

În dragostea-ți de Lotus iar să te rogi la ei.

Transformi toți soldații din pătrat, în Elene.

O ,Venus, fug în cercu-ți să-ți cuceresc favoarea;

Îți ofer regate, floare de Lotus, vis blând,

În sufletu-ți oceanic, Marte, etern m-avânt;

Ca dogii când în luntre se logodesc cu zarea,

Din stea, din gându-mi geniu armat în Bucentaur,

Ţi-aduc, inel, iubirea-mi, stors sonet, tor de aur.

Poetesa - Pace-nseamnă sațiu

LVII.Războiul crâncen fi-va fără capăt?

Tu, vezi, aprig luptai ca să te capăt,

Cu mine...tine, cu pizma tuturor...

Roabă,te țin sclav pe tine-nvingător,

Războiul crâncen fi-va fără capăt?

Nu cruț nimic; cuvântul îți cântă osanale,

Lănci de gând, sonete bombe te pândesc,

Zi lumină unelte-mi iscodesc;

Duh, inima, mintea-n arsenale,

În dragoste nu-i odihnă, ci moarte...

Pace-nseamnă sațiu, surâs ce minte,

Dar rana-i jar ca un sărut fierbinte:

Cel ce-ți frige inima, de departe,

Războaie ca vântul ce intră-n oase,

Cu cât mai crunt, cu-atât mai glorioase.

Scena a 2 a - Pacea Jaguarului

Ra - E rândul tău să fii a vieți floare

LVIII. Prefă-te-n al lui Ra ochi, Horus, Soare!

De-al vieții copac ce-nflorea val de timp

Într-un copac al Păcii pe loc se transformă

Întinde-va spirale din neformă

De Zeița măr aruncava din Olimp.

Cu funii de curcubeie eu l-am cusut

De portalul cu pace din curcubeu,

Prin al lui Eris ochi să-l inspir la greu

De-a prins, otrăvitul măr din Cer căzut.

De va veni și vremea mea să plec din lut...

A vieții, a iubirii luntre noi doi...

În viața ta s-a ivit măr din altoi.

Să-l prinzi, Tu, Isis, chiar de la Început!

E rândul tău să fii a vieții floare,

Prefă-te-n al lui Ra ochi, Horus, Soare!

Poetesa-Din Lotus albastru tu Soarele Zeu

LIX.A vieţii Floare, să fie Soare!

Din Lotus albastru tu Soarele Zeu,

Aş vrea-n toru-mi căuş să mi te cuprind,

Alor Păcii petale, viu le duc jind!

Din Lotus s-a transmutat chiar Dumnezeu

O sta eternitatea în petale

Dar sensul existenţei are dublu sens

Un Lotus albastru hrănit de contrasens,

De-a vieţii Floare din cerc de vestale.

Un vânt turbat din răsărit, dispare,

Iscat din noaptea minţii nascu haos

Nenăscuţii nu se mai vor adaos,

La val călău de spirite-n teroare.

Terra ni-i ochi de arme nucleare,

Nu spaime-n duh, dorim să fie Soare!

Actorul-Marte pe moarte-n dans de Saturn

LX.Marte-și dăltuie mormântul

Cu perle din stele prinse prin cosițe,

Omenia-mbrăcată-n Liniştea lunii.

În Lumea-ntristată zâmbesc ca nebunii,

Ochii-mi-nlăcrimați invocă zeițe,

Pe scena din ajna sclipesc soliste,

Mitra, Shakti și Shanti, pe Marte topesc,

Dansurile din coșmar ne răpesc

Pe Marte vrăjesc cu viers de altiste.

A vieții spirală se-aprinde-n zbor nocturn,

Săgeți spiralate străpung nesfârşitul,

Și-n astre prin stihuri-și dăltuie mormântul

Marte pe moarte-n dans de Saturn.

Omenia-mbrăcată în Pacea lunii,

În Lumea-ntristată zâmbesc iar lumii.

Poetesa -Nemurirea din florile albastre

LXI.Simt pacea cum plutește-n univers

Albastru Lotus s-a cuibărit în noi,

Miros de Dragoste plutește-n aer,

Petale torcând din unicul caier,

Floarea de Lotus, cercul pentru noi doi!

Cerc în pătrat din florile albastre,

Picături de soare am tot sorbit,

Fie-ne Leac și mir prin asfinţit,

Viu balsam să fie iubirii noastre!

Tor dublu, înmiresmat e sonetul,

Lăsând miere și lapte pe a mea gură,

Toru-ți sorb, îi simt aroma pură,

Cubul dublu a invadat prezentul.

Simt pacea cum plutește-n univers,

Sonet întregesc cu distih nu c-un vers!

Artistul - Omenia-mbrăcată în Pacea lunii

LXII.Ascult cum valsează-n vene epopeea

De versul tăcerii în doruri se zbate

Și zboară ca gândul prin nimb de pulsar,

Lin sorb răsărituri din muzele quasar,

Când tu eșți încarnarea celui mai viu sonet!

Zburând doar cu sine în visuri holbate.

Cântarea de Pace gustă necuvinte,

A vieiții floare ne-nghite-n lumină,

Steaua-n proporție sonete îmbină,

Fug roiuri de vise-n aduceri aminte.

Ascult cum valsează-n vene epopeea

Și-mi bate-n numărul de aur, fieste

În dansul lui Irod, cântând mi-aduce veste,

Pe poarta-mi din spirit reintră Salomeea.

Omenia-mbrăcată în Pacea lunii,

Prin Poarta-ntristată fac loc rugăciunii.

Scena a 3 a- Pacea condorului

Aton - Zeiță a iubirii

LXIII.Iar Cristos și iar despic oceanul

Zeiță a iubirii cu merele de aur,

De-acolo ți-ai luat nurii de dulce Afrodită?

Din părul tors din noapte, somptuos îmi fac hlamidă

Violeți ochi atlantici, bătrân pierdut tezaur?

Eu singur îți știu taina când lung ți-alint aleanul

Iar trupul în sărutări ți-l prind ca-ntr-un năvod.

Ostrovului feciorelnic să-i dăruiesc rod,

Visez că sunt iar Cristos și iar despic oceanul.

N-am s-alerg, să caut alte mărețe fapte,

Poeții ramân pe veci eroii omenirii!

Mi-ai sudat de soartă lanțurile iubirii:

La dalbele-ți picioare storc stihuri zi și noapte...

Să-ți cânt chiar frumusețea mi-e eterna ispravă,

Poleita-ți spirală-n tor s-o-nalț în slavă.

Ra -Revarsă-ți pacea

LXIV.Eterna, Pacea, suverana Moarte...

Eu n-am fost vreodată ucenic;

Dintru-nceput perfect maestru... Suma

Revarsă-ți pacea peste mine-acuma!

În fața mea te-nchini; stapân unic!

Să-mi dai tu singur tot; ce ne desparte

Nu te mira că-ți cer să nu-mi măsori,

Iubirea ta cu marele-ți surori:

Eterna, Pacea, suverana Moarte...

Azi, fericite, ele nu mai sunt

Farâmițate-n cercuri și răzlețe:

S-au prins în geniala-ți frumusețe.

Din cub, din tor, de pe întreg pamânt

Când strâng la piept inima-ți luminată,

Le-mbrățișez pe câtetrele-odată..

Mut-a lui Aton soție

LXV.Al lui Mut tânăr soare, Aton

Iubirea pentru tine-mi sosi nu ca un hoț,

Ci ca un rege cărui porți largi i s-au deschis;

Nu strecurată-n noapte din oceane de vis,

Ci în lumina sacră a celui promis drept soț.

Spirite, trist descopăr umbritele-ncăperi

Ce zac deșarte-n mine cu obloane de-nchisoare,

Te așteptau, să-mi umpli tu, tânărul meu soare,

Lăuntrul vast cât lumea cu raze de plăceri...

Căci nu e fericire mai mare decât chinul

Din dulcea zvârcolire să-ți plac, să te câștig,

Ce patimă grea, ce jar, mai strâns să te-nverig!

Dorința de-a-ți fi brațul, să-ți odihneșți destinul...

Iar inima îmi bate în spirit, viu impuls,

Trudind să-ți înflorească un lanț de vrăji din puls.

Aton

LXVI.Lin să respiri 

Înţelepciunea Mut este lin să respiri

A vieţii floare, iar, prin lacrimi să zâmbeşti,

Şi energia să i-o sorbi viu, când o iubeşti,

Al ei mister e chiar crucea de trandafiri.

Miroase al vieţii pom, ce dă stiinţă,

Aruncă-ţi atenţia doar către acum,

Că-n ruga lui cea aurie-Şi face drum

Spre dincolo de spaţiu-timp, spre voinţă.

Acolo nu-i nici mâine, nici azi si nici ieri.

Doar al Albastrei flori de Lotus fin, viu iz

De Creator. Cu Ea, acum, doar Eu sunt tiz,

Azi din ea doar noi doi putem culege mieri.

Stăpâni când voi nu sunteţi decât pe acum,

Puteţi din viitor în prezent croi alt drum.

Mithra -Iubirea aduce pace

LXVII.Visul de pace, Ra,Curcubeu

Curcubeu vis când din suflet iubești

Nu îți trebuie-n soare, cuvinte,

Ochii ne vorbesc prin necuvinte,

Când pacea doar cu ochi în ochi plămădești.

Tu Suflet din Om, să zbori când dorm frumos,

De-o fi vreodată prin marea-n strop de șoapte

Să mă lași singură cuc, în miez de noapte,

Visând, iubite Ra, că m-alinți duios!

Visul de pace Aton, mi-l împlinești

L-ai coborât din stele prin tăcere

Floarea din Inima-mi soarbe plăcere.

Respir liniștea, speranța ce îmi ești!

Ferecă-le pe toate într-un sipet,

Pacea dintr-o stea, să o sorbim discret!

Shakti - De Tihna inimii, cu pace scaldă Pământul

LXVIII.Tu ești dorința lumii!

Tu ești dorința lumii la ceas de înviere,

Din triste cimitire storc lumini pe obraz,

Timpul înverzit prin bocet de talaz

Ros de Albastra Floare a vieții în tăcere

Ca pacea răsculată din paradisul pierdut,

Din orbita lui Venus ce scurgea viu tot timpul

Topit în gaura de vierme din Miracolul

Ce dansa la căpătâiul Christosului vândut.

Te-aștept să mă cutremuri, să mă izbești de stele

Din ochi, să-mi legi Calea lactee cu gândul

De Tihna inimii, cu pace scalzi Pământul

Ce miroase a Lotus și-a tor de viorele

Tăcerea ne sugrumă ca pe o bocitoare,

Cu-al ei spațiu gol de viu viers de privighetoare!

Shanti - A înflorit măslinul

LXIX. Dă-ne, pacea sufletului

La al spiralei geam a înflorit măslinul,

Când mama Mithra ne-a spart al păcii lacăt.

Dă-ne pacea ce Zmeul ne-a furat-o-n treacăt,

Ia-ne războiul ce ne-a tulburat destinul!

De ciuma grea, uitată fost-a-ntr-o grădină,

Între pământ și cer te chemăm,Mithra, iară!

Dă-ne al cunoașterii pom, dintâia vară,

Ia-ne visul, pune-l sub bobul de lumină!

Revarsă spiritele rele-n mare seara.

Războaie ofilesc floarea vieții, ce ne-o dai,

Dă-ne duhul păcii dintr-un colț de rai, de mai!

Dă-ne roua vieții, oprește primăvara!

Mithra, Izvor de apă vie, ne-ncepută

Dă-ne, pacea sufletului, de-al tău, cusută!

Scena a 4 a- Pacea Vulturului

Corul zeiţelor

Mithra

LXX.Şi-mi desfaci aripile

Atunci când geana vieţii oboseşte,

Atunci prin pleoapa nopţii zboară-n zare,

Mă las furată de a somnului licoare,

Şi-n ochi de vis savoarea-i poposeşte!

Şi-mi desfaci aripile cum ursise…

Duhu-n zbor Mă înalţă lin pe luni

Mă zbat viu la hotarul dintre lumi,

Şi gust unduiri dor, fierbinți vise.

Sorb lin extazul Spiralei, Abisul,

Al cărui vis chiar vi-l pot tălmăci,

O nouă lume, ne va…..buimăci

Dorinţi din tor viu înfloresc Promisul.

Florea vieţii valsează prin viu Scut,

Pacea din prezent, viitor şi trecut.

Eva

LXXI.Albastru Lotus, Floare de-nviere

Îngerul luminii, bob mângâiere...

Apare şi mă poartă iar prin vise

Stropind cu pace aripi deschise...

A fost real sau numai o părere?

Trecutul şi prezentul îşi dau mâna,

Cu viitorul, val curge pe frunte...

Lotus zburând din visele-i preacrunte

Din sluga-ți mă transformă în stăpâna...

La capăt de tunel ne moare timpul,

Tot strigă mor, mai moare-o secundă...

Valurile Pax, îngemănate-n undă,

Îmi scaldă-n bob de plasmă tot Olimpul.

Albastru Lotus, Floare de-nviere

A început să plouă cu tăcere...

Mut

LXXII.Lotusul Pax al vieții

Mi-e dor să-mbobocesc "Flutur albastru"

Mi-e dor să-mi sculptez zbor pe-a lunii harfă,

Pe cer, din Lotus Pax stelei eşarfă

Din crucea rozei Lotus mov măiastru!

Mi-e dor să fur Pacea din stea de zgură,

Mi-e dor să miros razele de soare,

Să le sărut de Pacea viu ne doare...

Pax,.. să ne pui doar un sărut pe gură.

Mi-e dor s-ating Lotusul mov al vieții

Şi să îl prind la chiotoarea clipei,

Mi-e dor să te mai dăruiesc aripei,

Prin tor de stea din roua tinereții.

Mi-e dor să-ți fiu mireasă, ție Ra, Soare!

Să mă închin la razele în floare.

Isis

LXXIII.Lotusul iubirii,din piramida Pax

Din ochii-ţi de duh zboară fluturele

Plutesc corzile repezi de lumină.

Aprinde curcubeie-n stea divină!

Aton, larvă, să-ţi sporeşti misterele!

Pe-aripă azi îţi cântă lin, surd stele,

Şi dăltuieşti cu aripi pacea-n fiori,

Când sorbi infinitu-n veşnici nori.

Înşiri din plasma viselor modele.

Floare vie-n copacul de credinţă,

Sămânţa ta e Lotusul iubirii,

Din piramida Pax a neţărmuririi.

Eşti flacăra din Spirit de fiinţă!

Săgeată spiralată-n ochi aprins,

În ochi din duh, simt Soarele nestins.

Shanti

LXXIV.Aton, cu-ale științei flori vii!

Să cern petale, poteci de-amintiri,

În inimi, suflet, minte, împliniri,

Să le cioplesc din vis un alt destin.

Dascăle, cu gratitudine vin!

Omul prin carte vis, taine-mparte,

Invățător, din al tău duh parte...

Ce-n viață, m-ai ajutat să devin!

Dascăle, mi-ai suflat, de vis, destin!

Saltul mister, din larvă-n fluture,

Al știintei pom lumii să-l scuture.

S-o pot dărui din al tău preaplin.

M-ai purtat să fiu Sufletul Lumii,

Al Gaiei, nu doar al națiunii.

Shakti

LXXV.A coconului transmutare

Ne sărutam în cer pe eterna scară

In luntrea vieților, cocon zburător...

Floarea vieții cânta Pace...ne-a fost dor

Ca zborul nost să intre iar în vară,

Ne dansau sărutările prin seară,

Zburau spre răsărit, sau spre apus?

A vieții floare în zori s-a dus,

Când Armonia dădea să răsară.

Eu am pictat în urma ei cu doruri...

Sigur mi se va întoarce-n vis curând,

De mi te-ai depârtat cocon plângând.

Ca fluture mi te-ai întors din zboruri.

Viu am dansat într-un apus de vară,

Cu-al meu prieten, zeu Pax, prin seară!

Poetessa

LXXVI.Cu toții-n luntrea noastră

De vii în visul meu seară de seară,

Eu sunt Tu și lumea Întreg reface,

Picură-mi din lună visuri de pace!

Danseză-n vis pe-acorduri de chitară.

În visul meu, de-ți faci culcuş de noapte,

Visul în doi, univa-ntreaga lume:

Din ocean, a talazurilor spume,

Din unicos prin dor pulsari de șoapte

Luntre cu gemenii, pe-o stea de vis uitați,

Împerecheați din dor pentru vecie,

Sorbim sonetul viu din poezie,

În iubirea din spirale scufundaţi

La revărsat de Ra, noi îmbrățișați

Cu toții-n luntrea noastră, suntem salvați.

Scena a 5-a- Pacea Zeițelor

Corul Zeițelor

LXXVIl.Totalitate fi-vom, suntem şi eram...

Plutesc pe marea azurie a cerului,

Desfrunzite Stele, valuri siderale,

Pe țărmul gol, al lumii primordiale,

Ancorez lin corabia sufletului.

Visul cu realitatea viu mi-l împletesc,

În fractal de lumină-n gol, imensitate

Realitatea-i vis ...vis realitate?

Portal spre fericire-n zbor de gând pășesc.

Se-aprind îndrăgostiţi din nemărginit dor...

Împerecheaţi sori, mor din dor, doi câte doi.

Pe unde de-Abis, veșnic sfredel viu, spre voi.

Lumea mică Întregită, Eu, acum zbor!

Sori ruginii, stins zbor de dor din ram.

Totalitate fi-vom, suntem şi eram...

LXXVIll.Dansuri de pace 

La răsăritul nopții, cântă pacea,

Dansuri de pace se scriu, pe aripi în cer

Învelit în taine... sub mister.

Se-nalță un suflet luminând Pacea...

Tăcerea respiră Soare, Liniștea,

Noaptea sorții din povestea preacruntă,

Pulsari ce inspiră-n basme de nuntă...

Pe Lotus albastru, străluce-o stea.

Tăceri de Luceafăr exspiră-n zare

Vis de Pace la răsăritul nopții,

Zbor de iubire-n luminile sorții,

Aripi albe renasc din depărtare.

La răsăritul nopții curg aurii,

Gânduri ce trezesc prin pace, idei vii!

Aton

LXXIX.De ai fi lumina

Fiindcă TE IUBESC, EU aș face orice

Îți voi dărui inima-mi, viața mea,

Fiindcă TE IUBESC, EU aș fi oarece

De ai fi lumina ori călăuza mea.

Fiindcă TE IUBESC, inima mea portal

Iubito, te rog intră-n esența mea

Fiindcă TE IUBESC, Eu fi-voi viu fractal

De ai fi lumina sau călăuza mea.

Fiindcă TE IUBESC, Spiritul meu portal

Iubite, te rog intră-n esența ta

Fiindcă TE IUBESC, Ochi de Suflet fractal

De ai fi lumina sau Spirala mea.

Fiindcă TE IUBESC, inima tor portal...

Fiindcă TE IUBESC, Cercul tău cub fractal...

Corul zeiţelor - Mithra- Isis - Mut -Eva -Shakti

LXXX.Ca o gură de rai

Urzim porțile raiului zăvorâte de păcate,

Spărtura Pax-verde din groapa infernală

Ce aspiră pulsarii adevăr prin spirală

Într-un vârtej inspir spirale ferecate.

C-un țipăt disperat de unde panicarde

Simțiri sufocante să-mi țeasă abisal,

În trup și spirit pe pânza ochiului portal,

Plasa iubiri-mi din rugul care-l arde.

Ascunde-o în suflet de stele belicoase,

Să soarbă prin tine mov șuvoi-n val verde,

Ca o gură de rai ce nectaru-și pierde,

Buzele să-ți soarbă din buzele-mi spumoase.

Te-aştept de-o veşnicie țesută din fior

Să zbori din plasa - cub, război în Paxi cu dor...

Isis

LXXXI.De ai fi lumina

Fiindcă TE IUBESC, EU aș face orice

Îți voi dărui inima, viața mea,

Fiindcă TE IUBESC, EU aș fi oarece

De ai fi inima,cerc,  călăuza mea.

Fiindcă TE IUBESC, inima tor portal

Iubite, te rog intră-n esența mea

Fiindcă TE IUBESC, Eu fi-voi tor fractal

De ai fi lumina prin spirala mea.

Fiindcă TE IUBESC, Spiritul tor portal

Iubite, te rog intră-n esența ta

Fiindcă TE IUBESC, Sufletul cub fractal

De ai fi tetraedru, merkaba mea.

Fiindcă TE IUBESC, inima tor portal...

Fiindcă TE IUBESC, Cercul tău viu fractal...

Mut

LXXXII.De ai fi lumina

Fiindcă TE IUBESC, EU aș face orice

Îți voi dărui inima-mi, viața mea,

Fiindcă TE IUBESC, EU aș fi oarece

De ai fi lumina, tor, călăuza mea.

Fiindcă TE IUBESC, inima mea portal

Iubite, te rog intră-n esența mea

Fiindcă TE IUBESC, Eu fi-voi cerc fractal

De ai fi lumina sau merkaba mea.

Fiindcă TE IUBESC, Spiritul meu portal

Iubite, te rog intră-n esența ta

Fiindcă TE IUBESC, Sufletul, tor fractal

De ai fi lumina tor Spirala mea.

Fiindcă TE IUBESC, Cardioid portal...

Fiindcă TE IUBESC, Cubul tău viu fractal...

Eva

LXXXIII.Prefă-te-n al lui Horus ochi

De-a vieții luntre ce-nflorea lotus timp

Într-o sămânță a vieții pe loc se transformă

Întinde-ți visele peste luntre, dă-i formă

De rădăcina Isis va urca-n Olimp.

Cu funii de curcubeie eu am cusut-o

De portalul Albastru din curcubeu,

Prin al gândului ochi s-o inspir la greu

De-a căzut, viu am prins-o ori am renăscut-o.

Și va veni și vremea mea să zbor din lut...

A vieții, a iubirii luntre noi doi...

În viața ta Lotus floare din altoi.

S-o prinzi cum te-am salvat eu la început!

E rândul tău să fii a vieți floare,

Prefă-te-n al lui Horus ochi, Zeu Soare!

Mithra

LXXXIV.Prin al lui Horus Ochi, fă loc Rugăciunii!

De cheia liniștii în mine se zbate

Și zboară ca dorul ruga-n tor de pulsar,

Miros Proporția din muzele quasar,

Zburând doar cu sine-n portaluri holbate.

Cântarea-mi de Pace se contemplă-n Apus,

A vieții Floare mă-nghite-n lumină,

Steaua-mi oglindă soarbe pacea divină,

Curcubeie de vise curg din Repaus.

Ascult cum valsează-n suflet Rugăciunea

De-mi pune vorbelor zăvor iar Amurgul,

Prin dansul shaktic, m-aude Demiurgul,

Pe poarta-mi din spirit, reintră Viziunea.

Omenire-mbrăcată în Ruga lunii,

Prin al lui Horus Ochi, fă loc Rugăciunii!

Shakti

LXXXV.Omenire-mbrăcată-n valul Athena

De cheia tăcerii în mine se zbate

Și zboară ca vântul ruga-n nimb de pulsar,

Miros răsărituri din muzele quasar,

Zburând doar cu sine-n portaluri holbate.

Cântarea-mi de Pace se contemplă-n viu Vis,

Al vieții Soare ne scaldă-n lumină,

Steaua-mi oglindă soarbe raza divină,

Curcubeie de vise curg din Arthemis.

Ascult cum valsează-n suflet mama Hera

De-mi pune vorbelor zăvor iar Iunona,

Prin dansul shaktic, m-aude Persefona

Pe poarta-mi din spirit, intră iar Demetra.

Omenire-mbrăcată-n valul Athena,

Prin al lui Horus Ochi, intră Hestia!

Shanti

LXXXVI.Al eternei păci vis la sânul meu

Pacea-l soarbe pe Marte ce piere...

Azi, mă uit Ra la ai tăi ochi vii care

Mă absorb spiralat, cu încântare,

Simt viu în suflet, unda mângâiere...

Zbor, și pace expir al meu suspin,

Înlăuntrul meu, cât munte îmi crește

Bucuria, fericirea, marea ne-o tot sporește,

Când Trandafir cu vis mângâi lin... lin.

Spiritul, ușor prin zbor ne freamătă,

De-aș putea, o, Aton, simți viu mereu

Al eternei păci vis la sânul meu,

Când Lotus Inima lin, viu tremură.

Dar respir... inspir vis, pace eternă,

Expir Albastra, Lotus efemeră...

Toate zeițele

LXXXVII.Să bată viu al păcii vânt, înalță dorință!

M-aș înălța-n zbor la cer precum mântuitorul,

Să pot etern sufletul să îl tot privesc,

Că am uitat cuvântul să-i urmez, să îl cinstesc!

Să-i cer iertare, să-mi iubesc, să-mi simt Creatorul,

Să unim cerul cu pământul, prin iubire, dor,

Să-mi vizitez, de mor de dor în zbor, chiar părinții !

Să îmi sărute fruntea, să îmi aducă sfinții.

Ei să mai vină înapoi pe-un fir dor nemuritor

În Suflet, Spirit să îmi sădească iar credința,

Să mă pierd în vise iluzorice pe glie!

Cu rădăcina adânc înfiptă-n veșnicie!

Să bată viu al păcii vânt, înalță dorință!

Să dați de veste-n lume, tot omul să audă:

Adevăr, Moarte nu există, Hristos s-a-nălțat!

Scena a 6 a Pacea lui Shanti

Shanti-Prin Pax Întoarcere-n dor, dincolo de loc- timp.

LXXXVIII.Întoarcere-n dor

Eu Universul mic zbor – dor ușor, chiar acum

Sunt Universul Mare-al grației

Legea- i gând, lumina creației?

Misterul ce-l pătrund din viu dor, acum, din drum.

Neseparabila curcubeie văzută,

Cu Străluciri - gând, vânt de scânteie,

Cu țâșniri - gând Dor-violaceie.

Lumini alb-roz- aurii, de Dor nevăzută.

Corelația superpoziției val loc-timp.

Până când intră-n joc conștiința Ta,

Înțelepciunea-ți, colapsarea sa.

Conștiința colapsează din vid în viu timp

Vibrează triluri, valuri, supercorzi prin Olimp,

Prin Pax Întoarcere-n dor, dincolo de loc- timp.

Aton

LXXXIX. Nou început de stea

Bem apă din izvorul unicornilor albi atrași-n moarte

De duhul liniștit și plin de pace în nopți stelare,

Așternându-ne culcuș pe nunțile de stele pale.

De oryx încălzite adăpostită în inimă, adânc în șoapte,

Pe coarnele inorogilor, un nou început de stea...

Perechi de stele stinse ne-arată zboruri ne-ncercate ,

Zburăm pe coama licornilor, fecioare ferecate,

Ca porumbeii spre infinita stea, din inima mea.

Bobocii de frică,val de ură, țunami ridică

Bobocii de iubire, armonie, conștiinței implininte.

Florile pot fi trezite, de vrei, le vezi înflorite.

Cu iubire, cu fericire sau cu dragoste ludică.

Trezite-n infinita făr de formă imensitate.

Raze de generozitate, iubire, bunătate!

Shanti

XC Acelaşi zbor suntem

A fi una cu Sursa, te simți veșnic în libertate,

A te topi într-însa, plămădind vie realitate.

Pace prin generozitate, iubire, bunătate,

Fi -vor etern trezite în infinita-ți albă realitate.

Semințe de frică,val de ură, țunami ridică

Semințe de lumina conștiinței implininte.

Ambele pot fi trezite, de vrei, le vezi încolțite.

Cu iubire, cu fericire sau cu dragoste ludică.

O iubire o inimă, cum a fost de la început.

Suntem una cu Sursa Păcii, în Soare libertate,

A Adevărului pură lumină, cel veșnic renăscut,

Ne topim lin într-însa, în veșnica realitate.

Un singur suflet cuantic într-un zbor unic, etern de dor.

Acelaşi zbor suntem, Total veşnic, viu infinit lin zbor.

Poetessa

XCI.Misterul creației

Ființele curcubeu știu ce-i întreaga transformare

Alchimie conștientă, Intenție, ipoteză,

Transformarea vibrației-n zbor cu a luminii viteză

Armonie de emoții, bătăi ale vieții floare.

Mister cheie-n spirala conștiinței, chiar Intenția,

Libertatea-i iluminare, Înțelepciunea-n zare,

Conștientizare, sorb Semințe de iluminare,

Iubite Om, nu uita, Secretul pură Intenția.

Eu Universul mic, Universul Mare al grației

Corelația, neseparabilei lumini văzute,

Cu Dorul de Trandafir, vis al luminii nevăzute.

Misterul ce-l pătrund acum, e chiar legea creației.

A fi una cu Sursa, te simți etern în libertate,

A te topi într-însa, plămădind viu realitate!

Shanti

XCII.Misterul păcii

Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului

De stă faţă-n faţă cu iubirea pură, eterică.

Ca şi lumina într-o flacără a vieţii, veşnică,

Când viaţa iese teafără din rătăcirea eului.

Ca şi când ar privi-o pe Shakti creând o lume-eu,

Un salt mortal din abis în realitatea esenţei,

Prin conştiinţa veşniciei, e-un semn al existenţei,

Când îşi găseşte în suflet unitatea cu Dumnezeu.

Perechi de stinse stele mi-arată zboruri ne-ncercate,

Pe cer cântă lumina şi întunericul, pereche.

Pe pământ dansează viaţa cu moartea, ca nepereche.

Dansul ancestral mesaj al creaţiei fermecate.

Pe coamele licornilor, îmblinziți de fecioare, din

Misterul păcii din stele căzătoare, gustăm lin.

Poetessa

XCIII.Un fir de nemurire

Îmi spui Aton? Schimb stihuri pe-o pereche de aur?

Pentru-ai iubirii tale arginți îți dau sonete?

Șireată-ți cer aleanul și dorul amanete,

Cu camătă închise-n avarul meu tezaur?

De-ai ști! fiece slovă ce-ți scriu ți-ar fi mai scumpă

Ca mii de briliante din frunți-mpărăteșți;

Visător cosmonaut prin mările cereșți,

Zvârl duhul meu din duhul etern să le irumpă...

Și nu mă plâng că poate dragostea ta mă-nșală,

Nu cât de-i mincinoasă moneda ce-mi strecori,

Că simt ce grea și seacă îmi sună uneori,

Și nici nu gâdili mintea sub fadă lustruială,

Ci Lotusului storc verb de dincolo de fire,

Și orice stih ce-ți dărui i-un fir de nemurire.

Scena a 7 a - Pacea lui Aton

Shakti

XCIV.Pe calea Soarelui

Acolo sus, în cer, luceafărul vieții

Tu zeu Aton, generos suflete-ncălzești,

Boboci de pace prin portal reînflorești.

Cu raza ta, în viu ochi al frumuseții.

Săruți viu lumina veșnic roditoare,

Ce-n dar ne-a dat-o nouă bunul Dumnezeu...

În Suflet pui dragoste, ne luminezi la greu.

Săruți prin curcubeu duhul vieții floare.

Lumina ta strop de binecuvântare,

Divină înțelepciune porți prin raze...

Deșertului preaînsetat dai sfinte oaze.

În clipe triste te sorbim cu ardoare.

Pe calea soarelui, crește fericirea,

Dai lumii timp, sfânt, vieții rodești iubirea.

XCV.Corul - Dansul lui Shakti

Shakti (voce pe fond muzical, joc de lumini alb-violacee, miros de trandafir)

EU SUNT iubita Zeiță-poarta Leului-inimă,

A Fericirii Alchimie, a flăcării senine,

A Zeiței iubirii pure, angelice, divine,

Prin floarea vieții încarnată viu, ascunsă-n inimă.

Din Sirius, a existenței bibliotecă, magnet

Lotus din miezul galaxiei, sfântă aliniere,

Atlantida, Lemuria și Egiptul, din vechi ere,

Ale bibliotecii akașice rime-n sonet.

De aste linii temporale, din epoca de aur

Vin în astă linie temporală, scăpăm de blestem,

Fiece potențial este potențialul suprem,

Ocean posibilități, schimbăm vieți, epoca din laur !

Menirii duhului și reveriei inimii, portal.

Adevăr, iubire și iertare, pace tipar, fractal.

XCVI.Atman Shanti (în robă galben aurie dansând ritualic declamă pe fond muzical)

Pătrund mai adânc..detașare emoțională, compasiune,

Lipsa de judecată și perspective! Intuitiv!

Energie de fericire-n conștient colectiv!

Apare Treimea zeilor luminii, minune!

Intrați în templul perspectivelor superioare!

Activez scutul lor de lumină în jurul Sferei

Semne infinit, douaspreceze vârfuri ale Stelei,

Un portal al luminii... pace, pace, activare!

Al lui Horus ochi viu, trei flăcări Lotus ale Oazei.

Echilibru, înțelepciune și intenție dor,

Pe-al lunii argintii și auriului Soare nor

Sorb viu Roșu,Galben și Albastru Lotus al Razei!

Al Soarelui Templu de lumină, oglinzi aurii,

Spre altare de Lotuși Roșii, Galbeni și Albăstrii.

Isis

XCVII.Ochiul rădăcinei 

Azi stropii de pace din cele patru stele,

Sunt ochiul rădăcinei, dorurile mamei.

Zboară stropii de fractal din oceanul Karmei

Și din semințele de duh picuri din ele...

Se cască asfințitul de undeva, din flori,

Sărută umbra ta rămasă-n oglinjoară,

Îmi răscolește stropii de dor, prima oară

Fereastra duhului roz, deschisă-i spre fiori.

Privirea ne dansează prin ploi de soarte,

De-ți văd ochii calzi prin burnițe de stele.

Intenții, Cascade, de ploi de doruri grele...

Spre a putea să-ntorc suflarea-n flori moarte,

Azi tu rămâi mirajul roz, ploaia mov de sori,

Eu îți sorb picuri de dor, pace revarsă nori.

Mithra

XCVIII.Este Liber doar Aton Zeu?

Cerul sărută pământul, tor de ploi,

Pământul sărută cerul, cerc de flori.

Am închis duh să nu intre iar fiori;

Ne-a întrebat Adevărul iar pe noi:

“Acum pe unde să vă mai intru EU?”

Iubirea mea plenitudine este...

Ea dorește iar fior prin poveste...

Dacă mai există în lume Liber Zeu,

Ia iubire-n dar, nu frica, pe deplin,

Să sufle sacru timp pe spirala-n zbor,

Să soarbă tor, vis nemuritor prin dor,

De moarte gol, de pace etern tot plin.

Este Liber doar Aton Zeu, cel care

Iubește libertate prin duh, oare?

Epilog pe pământ

Actorul

XCIX.Iubirea-i leac de tămăduire..nebuniei

Cu-tine-n brațe strâng nemărginirea;

Ce-mi pasă de alții pot s-o culeagă!

Ca sfântul duh, în fărâmă e-ntreagă

Nu-ți cer credință, mi-e de-ajuns iubirea,

Urzind din haos lumea-n rătăcire

Marte umplu-o de nebunia sa;

Iubirea, cheia cu harul de-a visa...

Chiar i-e unic leac de tămăduire,

Din aura din aur a iubirii,

Privirile-mi aprinse sorb ceruri-n doi

Tu ocean, umbre de-ngheț pui între noi;

De cum ne topi cuptorul iubirii.

Te transmut în mine când ploape s-aștern,

Alcătuit-aievea din tot etern.

Artistul

C.Tu, cel Promis, sorbi porumbelul din rău?

Tu, cei Promis, creezi infinite, picturi qualia,

Din al Valorilor Parfum, valuri de rău, de război?

Pictezi, dansezi, cânți aria vânătorii din zăvoi,

Sau Simfonia, câmpul unificat, Conștiința?

Miros plăcerea și durerea Liniștii din Tine,

Pictez Pacea, adevărul pur cosmic, matematic

Al existenței, esența, Oceanul cel dinamic.

Câmp viu sau cel mort, cel veșnic neseparat de mine?

Cânt picătura-mi Ocean din tine, eternul fractal,

Pipăi Simfonia harfei cosmice, inteligentă,

Tonuri licăriri vibrante, văd gândire absentă,

Reverberează, Oceanul tău veșnic universal.

Conștientizare abstractă, gust Pacea Samadhi

Sunt conștiință pură unificată, Samadhi.

Poetesa

CI.Nu-mi ascut colții...

Nu-mi ascut colții să-mi sfâșii-asupritorii!

Unde-ai văzut tu leul vânând poame?

Cu-mbătătoarea-i sevă s-aline sacră foame,

Poetul sare lacom asupra-naltei glorii.

Am alergat-o-n golul lumii voastre,

Viu m-am bătut cu șerpii doar pentru ea.

Dar când s-o prind, în cale-mi ieși muza mea!

Am fugărit-o prin războaie, dezastre.

Ea m-a vânat cu ochii, zâmbitoare,

Și lesnicioasă pradă-ți cad în genunchi;

Tandra-ți cruzime pătrunză-mă-n rărunchi:

Inima sfâșie-mi, nu-i muritoare!

Stihurilor mele suflu destine,

Din nobila lor plasmă să sorbi prin mine.

Corul artiștilor

CII.Șalom, plasmatic vis șalom, Vortex șalom!

Șapte șerpi a plasmei știință șoptesc...

Șakti plasmatice șoapte șablonează,

Șiva a plasmei știință lin schițează.

Șase șopârle prin plasmă șâsâiesc,

Șugubețe șah plasmatic șopârlesc,

Șanti șahiști din plasmă șantajează,

Șireți,... șalom plasmatic șablonează

Șerpii plasmatici-n șezătoare șoptesc:

Plasmatic val al vieților voastre,

Valurind, vuind ori șoptind venii...

Valsand, plasmatice Vise viorii...

Vârtejul, Vânturile vieții voastre..

Șacali șalom, din plasmă Șoimii șalom!

Șalom, plasmatic șalom, Vortex șalom !

Epilog în cer

Mithra

CIII.Ce-aștept e pacea, mai scump ca o izbândă

Spirit nu-mi lâncezește, cum nu doarme

Arcul ,în sine vibrând, nemișcat.

Lung ajun de luptă, eroic, încordat ;

Dragostea-mi trează,un priveghi de arme,

Ce-aștept e pacea, mai scump ca o izbândă,

Nu brută-ncoronare-n sânge aprins;

Vis de-ngemanare de genii, ne-nvins...

Dincolo de plăcere, pândesc dobânda,

Râvnesc averea, nu a nemuririi;

Bunătate, avutul o nălucă,

Cu clipa-n zbor, de râpă să ne-o ducă

Pacea șterge războiul de lut al firii:

Dăinuiască de-a pururi roditoare,

Îi altoiesc iubirea gânditoare.

Isis

CIV.Pe aripi de iubire

Pe ritm de Salomee, dansează Epopeea,

Cu zămbet de Irod, prin plete și tenul masliniu

Pomului din floarea vieții, Soarelui auriu,

Din ochi de Penelopă-n cerc deapană Odiseea,

Chiar de vremea grea va trece și peste trupul ei,

Ea ne va rămane în suflet, la fel de frumoasă,

Tot cântându-i romanțe cu dor și lira-i spumoasă.

Privindu-și iubitul Aton prin ochii de zei,

Mătasea ei de doruri cercuri din raza lunii,

Ce o îmbracă strâns ca o străvezie mănușă,

Coapse, brațe-n spirale din cercul de papușă,

Ca două mere de diamant, sculptează sânii.

Cu unduiri de șarpe o-ncolăcesc cu parfum

De iubire.. .Pace prorocește nu aripi de scrum.

Shakti

CV.Pe Aripă de Iubire

Oceanul dorului pasional ce ne cuprinde

Prin valurile de gând răsucite de vânt, ușor...

Privirile se -ntrepătrund printr-un vulcanic dor!

În jăraticul străveziu dorința se aprinde.

Cu-atingeri spiralate de sărutări briliante,

O floare a vieții tu mi-ai agățat în viul dor!

Senzații dulci de aripi ni se deschid din pacea tor.

Spiralele iubirii ni se-nvârt prin diamante,

O, Tu, safir al lumii! Prea mult noi doi ne-am mai dorit!

Trubadurul spiralei din fructul vieții-n cerc ne cânți

Ochiul de vis, sămânța Soarelui spiralat o simți!

Mi-ai cusut de iubire aripa, gând din dor ivit!

Mi-ai hărăzit iubire, aripi de etern unicos!

Copacul vieții să-nfloare, semințele duios!

Shanti

CVI. Iubire, desfăţi aripile!

De aripa iubirii oboseşte,

Atunci din pleoapa nopţii zboară-n zare, 

Pacea furată de a somnului licoare, 

Şi-n ochi de vis savoarea-i poposeşte!

Şi-mi desfac aripile cum ursise…

Pace-n zbor ne transmută  în pline luni

Ne zbatem viu la hotarul dintre lumi,

Şi gustăm  unduiri lin, fierbinți vise.

Sorbim extazul Spiralei, Abisul,

Al cărui roz vis chiar vi-l pot tălmăci,

O nouă  lume viu ne va…..străluci 

Dorinţi din tor iar înfloresc Promisul.

Floarea vieţii plutește prin visul Scut,

Pace-n prezent, viitor și în trecut.

Hathor

CVII.Dorinţă de pace

Ca să-mi îndeplinesc instant dorinţa

De pace, din cerc s-o transmut în crez.

Renasc, vibrând prin ea ca să durez...

Simte c-o port în duh...toată fiinţa.

Sufletul meu zboară din cub prin transă

Dând vieţii pacea tor din univers,

Chemându-ne s-o ţesem toţi prin vers.

Pacea eternă ni-i urzita şansă...

Aton picură-n suflet împlinire

Litere clipe-n spirală zburând,

Din a vieţii toamnă, pace ne cânţi, blând.

Nu doar serenade de iubire.

Shanti Fericită, Veselă cânţi,

In Torul păcii veşnic ne frămânţi.

Eva

CVIII.Prin spiralat amor

Oceanul de viu dor, pasional ce ne inundă

Prin valurile-n cercuri răsucite de vânt de dor...

Inimile ni se-ntrepătrund prin spiralat amor!

Din muladara-n tor, şarpe ni se-aprinde-n undă.

Cu-atingeri spiralate de sărutări plasmatice,

Cu-o floare a vieții prin fructu-i tu mi-ai pus viu zăvor!

Senzații dulci de aripi se desprind din ferecat tor.

Spiralele din şerpi, ce ni se învârt sălbatice...

O,Tu, Lotus al lumii! Prea mult noi doi ne-am mai dorit!

Ochi de spirală din sferă, al vieții-n cerc fruct, dans

Al vieții Grăunte-n Soare spiralat contradans,

Mi-ai cusut de dragoste aripa, dor din cub ivit!

Mi-ai dăruit iubire, doruri din plasma unicos!

Copacul vieții ne înfloare semințele, din os!

Mut

CIX."Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele"

De ce doar Ra pe tine însuți te iubești?

E zacon frumusețea să o adori oriunde.

Oglinzi și ochi întreabă, și chiar îți vor răspunde

Că prinț al frumuseții, pur arhetip, tu eșți.

Cum, geamănă, ți-s du-mă-n lăuntrică splendoare

Eter arzând de taine, fericire și simțiri

Ai luat în lume locul pierdutei nemuriri...

Tu,înalță starea-mi cub, a sferei muritoare,

Tu fericire, aripa-ți-nalță, arsă Phoenix din scrum,

Sonete cad stoarse raze din sufletele noastre;

și, sorbită viu de tine, urca-voi poate-n astre!

Izbește-mi tâmpla de stele, Ra fă-mă tor fum,

Arzându-ne rădăcina aur, războaielor întregi,

Tu-n zboru-ți, din a vieții floare, tor de pace culegi.

Eva-Ţi-e dat să-ți zvârli lumina prin stihuri de sonete

CX. Te-mbracă buna vestire -n sacra ei armură!

Ţi-e dat să-ți zvârli lumina prin stihuri de sonete;

Săgeți ochi răi, pizmași la splendida-ți risipă?

Ce sufletu-ți smulge cu-o zbatere de clipă,

Dar tu rămâi cel promis, preaslăvit de fete.

Ţi-aruncă-n spate, Aton, mii crime neiertate,

Voind să te-nnegrească, o clică profitoare

Asemeni celor care, ca să se uite-n soare,

Pe ochii lor veninoși pun cioburi afumate;

Domesticești războiul, pui măririle-n fiare,

Strunești în voie Răul supus puterii tale,

Pictezi viu cu ale tale culori spectrale

A sufletelor cușcă, Pace steaua ta are,

Din zestrea tor de haruri nimic nu ni se fură,

Te-mbracă buna vestire-n sacra ei armură.

Shakti- de te strâmbă lumea, te vezi în mine drept

CXI.Adumbrită frumusețe de războaie ne perindă

Să nu crezi că sonetu-mi e numai vicleșuguri,

Dulci mreje de cub, capcane de tor zâmbet și uimire.

S-amestecă tot cerul, setos de zămislire.

În fructul vieţii, tainic, nebănuit în muguri.

N-ai teamă, nu ne este iubire egotică:

Călcăm noi doi vreun zacon al inimii-n picioare?

Încât ce nu-i încape în matriță o doare...

Căci dragostea în lume e-așa de mititică!

Rămânem goi de-o taină izvor pur al tăcerii,

Adumbrită frumusețe de războaie ne perindă.

Sunt tor de credincioasă și magică oglindă;

Stai cu mine pururi în stors sonet al plăcerii.

Te arăt mereu bun spirit, frumos și înţelept,

Chiar de te strâmbă lumea, te vezi în mine drept.

Corul zeiţelor

Isis

CXII.Tată Aton, cu Pace ne inundă!

Eu te ador, cu fiece secundă!

De razele emană-n vânt mireasmă,

Prin boabele de plasmă în agheasmă,

Tată Aton, cu Pace ne inundă!

Eu te doresc, cu fiecare oră!

Corola de minuni e înflorită

Cântă Lumea prin Isis, însorită…

Sonet de Curcubeu cu Pacea-n horă.

Eu te iubesc, cu fiecare clipă!

Prin a lui Ra ochi înfrunzește Cerul

Și Duhul îmi desfulgeră Misterul

Raza de Creator, face risipă!

De Pacea înflorește. elevată,

A sufletului oază e salvată!

Mithra

CXIII. Ființele curcubeu știu 

Alchimie conștientă, Intenție, ipoteză,

Transformarea vibrației-n zbor cu a luminii viteză

Armonie de emoții, bătăi ale vieții floare.

Mister cheie-n spirala conștiinței, chiar Intenția,

Libertatea-i iluminare, Înțelepciunea-i mare,

Conștientizare, sorb Semințe de iluminare,

Iubite Om, nu uita, Secretul pură Intenția.

Eu Universul mic, Universul Mare al grației

Corelația, neseparabilei lumini văzute,

Cu Dorul de Trandafir, vis al luminii nevăzute.

Misterul ce-l pătrund acum, e chiar legea creației.

A fi una cu Sursa , te simți etern în libertate,

A te topi într-însa, plămădind pace-n realitate.

Shanti

CXIV.Sufletul micuț, zbor – tor ușor

Sufletul micuț, zbor – tor ușor, chiar acum

Devin Sufletul Mare-al grației

Legea-i gând... lumina creației?

Misterul ce-l pătrund pe-al zării suflet parfum...

Neseparabile luminițe văzute,

Cu Străluciri - gând, vânt de scânteie,

De țâșniri - gând, Duh-violaceie...

Ceață alb-roz- aurie, de Dor nevăzute.

Corelația superpoziției val loc-timp,

Până când intră-n joc conștiința Ta,

Înțelepciunea-ți... colapsarea sa.

Conștiința colapsează din gol în viu timp.

Vibrează triluri, valuri, supercorzi prin Olimp,

Întoarcere-n al Păcii duh, Spirala-n tor loc-timp.

Shakti

CXV.Frăție, prin al lui Cuvânt!

Lumea asta-i vis din veșnicul nesfârșit,

Demiurgia a creat, cu duhu-i sfânt,

Planeta albastră cu-al el duh blând, Pământ

Demiurgul Și-o iubește viu, infinit!

Prin Duhul sfânt să trăiască împreună!

Creat-a Omul, să trăiască-n voia lui,

Cu credință sub Scutul-Duh al Domnului.

Demiurgu-și simte Totul când tună!

Omul orbit de rău, uită că-i Demiurg

Ca îngerul decăzut arde, pârjolește

Dar se jură că-i înger sfânt... iubește,

Se-mbracă-n Tor foc și pară, fulgere-i curg!

V-a face El lumină, Pace pe Pământ,

Să se-aștearnă Frăția, prin al lui Cuvânt!

Corul zeiţelor Mithra - Shakti Frăţia-i copacul vieții

CXVI. Frăţia dar ceresc

Frăţia dar ceresc făr de asemănare,

Un scut în vremuri de restriște, e de-ajutor,

Unde nu-ncape dușmănia, ci doar mult dor.

Fortăreață de neînvins, iubirea-i mare!

De-i rupi vreun ram fi-vei pedepsit de toți frații!

Frăţia-i copacul vieții, călit prin ploi,

Ce-și ramifică puterea de-i prinsă-n nevoi.

E crucea-n pătratul magic al Florii vieții

E-a Universului lege de pe-acest pământ,

E-al mamei glas, duios și plin de împăcare,

E storsul mir din lacrimile-i iertătoare,

Să viețuim, ca frații, în pașnic așezământ!

E ramul dârz al mamei pe care-ți clădești vis,

E umărul de visul...drumul ți-a fost închis!

Aton- Kepri- Ra- Atun

CXVII.Frăţie-ar fi, nu-mpărăţii funeste...

De-a fost în lume-aevea ev ferice,

Ar prea putea din nou să ne tot fie,

Căci orice lucru îngropat învie,

Iar spirala, se-ntoarce la matrice.

Cu multă perfidie neagă-aceste

Zmeul deşi Atotputernic Domnul

Schimba-s-ar în rai, plăcere Pămîntul!

Frăţie-ar fi, nu-mpărăţii funeste.

Iubirea oarbă-ar căpăta vedere,

Crug adorat de noi ce se mlădie,

O zice şi-un dor comun ne-o scrie.

Iar ignoranţa sub ştiinţă-ar piere"

De-ar dispărea «al meu» «al tău» ce este

Pus grea miză acum la mare cinste.

Corul zeiţelor, Mithra- Isis -Eva -Shakti

Mithra

CXVIII.Prefă-te-n al lui Horus ochi, Ra, Soare!

De -a vieții Floare ce-nflorea-n val de timp

În Pom al ințelepciunii ia formă,

Întinde-va coroana din neformă,

De Zeița măr aruncava din Olimp.

Cu funii de curcubeie eu l-am cusut

De portalul cu pace din curcubeu,

Prin al lui Eris ochi să-l inspir la greu

De-a prins, otrăvitul măr din Cer căzut.

De va veni și vremea mea să cad din cerc...

A vieții, a spiralei floare, noi doi...

În viața ta Floarea Lotus din altoi.

S-o prinzi, Tu, Isis, din al tău Semicerc!

E rândul tău să fii a vieți floare,

Prefă-te-n al lui Ra ochi, Horus, Soare!

Isis

CXIX. Din al lui Ra Ochi, sonet zămislesc

Al vieții copac pe-al mamei vechi ram

Frunza și-a vieții floare viu legăna,

Fruntea plină de griji din dor depăna,

Din al Mamei sân..zbor nou respiram.

Copacul viu râdea... fiu preacuminte,

A vieții Floare sorbea cerc lumină,

Floarea-i ni-i ultima stea - tor, divină,

Din ea stoarcem mii aduceri aminte...

Ascult cum valsează-n sfânt cub sonetul

Cum din floare iar îi suflă duh Aton,

Coroana sfântă-i luntrea lui Amon,

Steaua din duhu-mi inspiră sufletul.

Isis și Horus poem nou prorocesc...

Din al lui Ra Ochi, sonet viu zămislesc.

Eva

CXX.Isis și Horus poem vis prorocesc

A vieții luntre pe-al mamei vechi râu

Frunza și-a vieții floare viu legăna,

Fruntea plină de griji din dor depăna,

Din al Mamei sân..sorb nou pârâu...

Al vieții pom râdea... tor preacuminte,

A vieții Floare sorbea cerc lumină,

Frunza-i ni-i ultima stea rădăcină,

Din ea stoarcem vii sonete aminte...

Ascult cum valsează-n sfânt tor sonetul

Cum prin frunze iar îi suflă duh Aton,

Coroana sfântă-n luntrea lui Amon,

Muza din spirit inspiră poetul.

Isis și Horus poem vis prorocesc...

Din al lui Ra Ochi, sonet viu plămădesc.

Shakti

CXXI.Aton încarnarea celui mai viu sonet

Când tu eșți încarnarea celui mai viu sonet!

Îți scriu sonete... râvna furnică și deșartă,

Nu te-a făcut natura; ci, în suprema-i artă,

Chiar Cel Etern te scrie cu pană de poet.

Ce-adânc rimează-ți ochii cu verde vânt de vară,

Iar buzele sunt rimă suavei aurori,

Viu-n carnea cu lumina ca gemene surori...

Iar duhul, curcubeie de foc,făr de povară,

Cum se mlădie versul pe-orbită, răsare

Un vis de frumusețe, să lege-n armonii

Ies brațe-ngemănate ca două melodii:

Nemuritoare strofă a inimii, din floare.

Larg unicos de slavă în tine-nchizi și iei

Cu profetice stoarse sonete când închei.

Postludiu

Autorul

CXXII.Ţi-am zămislit începuturi

Din alba Râpă torc începuturi

Dintr-o negură şi-un soare-n sclipiri,

Totul în sine e cânt de trăiri.

Când în inimă roiuri de fluturi

Pe-ale duhului ape valsează

Al tău spirit nou, plin de avânt,

Când trasmută-n cercul din alt vânt.

Prin vortex de spirale dansează.

Am zămislit o altfel de lume

Prin dor romb trezită-n roz univers,

Negre perle sub zâmbet nasc vers.

Unde nu scriu sonete ci glume.

Dorința-n artere ochi mă umple

Bucuria-mi sculptează în tâmple!

CXXIII.Al rugii dor

Rugă să poţi învinge oriunde

şi-oricând, eşti os din os de Dumnezeu,

Putând să creezi orice poftești, la greu.

Mereu guști dorinţele fecunde.

Simt că începi zbor de viaţă rouă

Pe lume să nu fie niciun război,

Menită să strecor pacea prin voi,

Expir în loc de ciumă, pace vouă.

Un nou destin ne scoate din dureri

Ne dă cu dărnicie noi puteri,

Prin care să zâmbească alte veri.

Iar din dureri, prin transă, vii plăceri.

E vremea să schimbăm, alt viitor,

Pacea s-o sorbm cu al crucii dor.

CXXIV.Din dorința prețioasă

La-nceput mi s-a dat intenție

Din dorința cea mai prețioasă

Tot simțind-o vă cânt norocoasă,

Plimb energia prin atenție...

Şi sorb iar ere-n vortex spiralat

Printr-un gând optimist din verziu,

Din cub renasc chiar eu, torul viu!

Un nou vis din tornadă inspirat.

M-am văzut la-nceput, dar deodată

Am uitat că eu sunt strop din Abis

Chiar dacă acum trăiesc într-un vis.

Doream menirea-mi de pace să poată

Să urce pe-a ţelului spirală

Din soare, a florii vieții petală!

CXXV.Spiralând dor

Spiralate porţi binecuvântate,

Dansante clipe ce m-aţi însoţit

Simt cum mă conduceţi către însorit

De când sufletul tor un alt puls bate

Stropi albi de timp, cerc de slavă vouă

Căci nu vă temeţi de în nimb pieriţi

Când prin porţi de spirale voi sortiţi

Existenţei mele Sămânţă nouă!

Din a mea floare-n cercuri culeg rouă.

Aţi priceput că nu-s stropul cel finit

Ci o spirală din dorul infinit

O sferă spiralând prin timp mă plouă,

Să pot gusta iar anii înverziţi

S-ofer iubire din zorii înfloriţi.

CXXVI.Dorinţă de pace

Ca să-mi îndeplinesc instant dorinţa

De pace, din cerc s-o transmut în crez.

Renasc,vibrând prin ea ca să durez...

Simte c-o port în duh...toată fiinţa.

Sufletul meu zboară din cub prin transă

Dând vieţii pacea tor din univers,

Chemându-ne s-o ţesem toţi prin vers.

Pacea eternă ni-i urzita şansă...

Toamnă picură-n suflet împlinire

Litere clipe-n spirală zburând,

Din a vieţii toamnă, pace ne cânţi, blând.

Nu doar serenade de iubire.

Toamnă Fericită, Veselă cânţi,

In Torul păcii veşnic ne frămânţi.

CXXVII.Albă Spirală

Ne fie veşnic Foare precurată

Iar sufletul îi fie iluminat,

După ce timpu-i, mort viu, l-am înhumat,

Fiinţa ei fi-va purificată!

Spiritul fi-va etern în lumină,

Fără să simtă că s-a întunecat,

Soarele ce-n gaură e îngropat

Florii vieţii îi ţese rădăcină.

Ne fie Samânţa-i mereu ghidul

Spre un copac nou din alt nou Univers

Al cărui tor îl simţim în orice vers

Hai, ieşi prin Sine, Tu Eşti Labirintul!

Tocmai când credeai că Pomu-i s-a gătat,

Ra, prin tor, albă Spirală i-a suflat.

CXXVIII.Pacea din tornadă

Ești suflet, inspiri vis când stai în sferă

Dorind să devii torul din menire,

Nou izvor de pace-n miez de iubire,

Tu-ncepi să atragi tot ce ţi se-oferă.

Ești suflet, expiri mir când stingi vii ruguri

Din spirala ochi din catapetesme,

Puţin îţi pasă că-n vis tu zbori lesne.

Când auzi pacea din tornadă-n muguri

Ești suflet, respiri pacea de sihastru

Renăscut atingi vibrantele-i strune

Scânteia de iubire nu-ţi apune

Zburând fericit pe al păcii astru.

Ești în pace dacă sufletu-ţi cântă

Dacă dragostea din juru- ţi e sfântă.

CXXIX.Fii Surâs cald

Fii tolerant cu toţi, din a ta sferă

Să poţi să devii miez de necuvinte.

Fii ochi de Tornadă, mulţam fierbinte,

Dom pace să prefaci ce ţi se-oferă.

Fii iertător cu toţi chiar de-aprind ruguri

Vii în locaş ochi de catapetesme,

Duhu-ţi prin suflet le atinge lesne,

Steaua lui David, plesnind de muguri.

Fii magnet pentru toţi, e-a ta menire

Soarbe sărutări în loc de revanşă,

De le dai tuturor încă o şansă...

Sufli tuturor, sincer, fericire!

Fii ca mama cu toţi, de rana plânge,

Fii Surâs cald de leac florii în sânge,

CXXX. Stea fi-voi 

Stea voi fi,MENIRE, să te sorb prin viers

Dintr-un zbor prin care am plutit spre ţel

Simţind că odată vom cânta cu zel.

Căci întreaga-mi viaţă a avut viu sens

Să-ti sorb splendoarea ce o înţeleg.

Stea voi fi, VISARE, să valsez prin cer,

Trăind azi un mâine ce n-a fost mister

Lotus sărutare era un întreg.

Să visez în iarba verde, printre flori,

Seminţele vieţii, cuasar viu pulsar,

Stea voi fi, IUBIRE, să miros cu har

Retrăind cu patos bucurii din zori.

Ai fost pentru mine cel mai splendid vis

Stea voi fi, SPERANŢĂ, să-mi vii, cel promis..

CXXXI.Lumina sfântă din Munte

Dincolo de-a timpului curgere și-a zeilor cugetare,

E Muntele cel Viu și Veșnic, din care veșnic, viu curg toate,

Totul și nimicul sunt a Sa suflare cu miros ce poate

Să ființeze toate cele din a ochilor reflectare.

Golul și plinul sunt mâinile Sale, le simt etern, pe toate

Mișcarea și nemișcarea sunt picioarele Sale, din totul

Nicăieri și peste tot e mijlocul Său, aud, miros totul

Iar chipul Său este Lumina din Munte, le văd veșnic pe toate.

Precum fulgerul naște lumina și din lumină tunetul,

Nimic nu este făptuit fără de lumină, le-o dăruie tuturor,

Prinde viață și ia făptură tot ce vine din lumina lor.

Focul ce se revarsă, așa e și al omului gând, scutul.

El trece în vorba omului, apoi în fapta sa ca gândul,

Lumina Munteluii este gândul său, sfântul gând ca sărutul.

CXXXII.Ia Tu aminte

Cea mai de preț cetate din lumi neștiute-n veșnic obscur

Lumina prinde Viața prin cuvânt, voința Vieții Muntelui.

E dorința din inima sa, Conul intenției omului

Aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele din jur.

A Muntelui Putere-ncepe cu vorba nerostită, un bulb

Ce-ncolțește, nici nu se vede când prinde suflare de viață.

Pământul e cel ce-i dă hrană, apa îi dă vigoare și viață.

Lumina seminței e cea care o ridică, voința bulb.

Ia seama la gândul cel rău, ferește-te viu de el.... pe viață,

Ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, în gheață,

De deșarte vorbe, de neadevăr; suflă spiritu-n ceață,

Căci te-ndeamnă la lucruri nefireșți, ferește-te viu, pe viață!

Ca și roza Muntelui ce-ți acoperă ochii, ești în ceață.

Ca plasa păianjen pentru sufletul seminței, sorb de viață.

CXXXIII.Eu, pacea lumii

Eu am pictat slovele-n vers şi-n sfânt cânt,

Eu am sculptat în el roz sufletul meu

Ori spiritul ce l-am sorbit la greu

Cu patos, cu savoare-n viu cuvânt. 

Eu viu îl simt ca pe un sacru balsam,

Ce veşnic vă va dura în roz dor

Spre-a vă doini din obștescul vost surd tor.

Pace pentru lumea toată, nu doar neam!

Eu am speranța că-ai tăi preadragi urmaşi,

De-ți este un bun destin sortit de plai

Departe de a voastră gură de rai,

Fi-vor binecuvantați, buni şi uriaşi.

Simți, vă e din ce în ce mai greu pe-aici,

Căci semenii-au ajuns şi răi şi pitici?!

CXXXIV.Picătură de lumină

De ne sunt toate împotrivă

De-mi miros bolile din mănunchi,

Caut alinare în genunchi,

La tine, Sfântă Milostivă.

Noi ce ne-am oferit averea,

Dând-o celor sărmani în dar,

Rodindu-ne din pustiu altar,

Ce ne-a adus lin mângâierea,

Fii solul nost spre Cel din Slavă,

Spune-I că suntem buni şi drepţi,

Că-i simţim iubirea Lui în piepţi ,

Străpungătoare, ca o lavă.

Am tot cântat cu toţii rugăciuni,

Toarnă-mi în iubirea mea minuni!

CXXXV.Albastră Lotus demiurgie

Un Unicos de patimi adânc pus sub zăvor:

Din fiece silabă fac un Lotus de dor..

Poemu-n orice vorbă ascunde o magie.

De-aș strecura prin vene dragostea ca noianul,

Nu face cât o rimă în care m-am răsfrânt...

Iar tainele luminii le-ncui într-un cuvânt.

De eșți poet, o perlă-ți desvăluie oceanul.

Nu trâmbițe de slavei. de dragoste țimbale,

Ci simfonia lumii în scoica de sonet,

Cu inima plecată Aton s-asculți discret...

Misterul unui Lotus în vers prins ca-n zăbale.

Pentru că-s Penelopa, le torc ca-n Odisee,

Citindu-le, tu simți dans aprig, de Salomee..

 Biografie

Romanescu Salomeea

Născută 18 11 1963

Studii

2000-2008 - Doctorat în Istoria Relaţiilor Internaţionale şi Integrare Europeană - Integrarea Europeană a Ţărilor din Europa Centrală  şi de Răsărit. Cazul României, stagii doctorale la Milano,Glasgow şi Bruxelles în domeniul gestionării instrumentelor structurale şi al reformei politicii regionale a UE

2006-2007 - Studii europene post-universitare - Centre International pour la Formation Europeenne – Centrul Internaţional de Formare Europeană (CIFE), Nice, Franţa şi catedră de Ştiinte Politice şi Afaceri Europene, Universitatea din Cologne, Germania 

2001-2003-Master European în Drepturile Omului şi Democratizare-Drepturile Omului şi  Procesul de democratizare. Universitatea din Padova

2001 – certficat, Rezolvarea conflictelor şi Capacitate de stabilire a păcii pentru reprezentanţii minorităţilor şi ai populaţiei indigene,UNITER Geneva, – ONU, Landegg Academy, Elveţia

2001 - Certficat limba hindi - de la Institutul Naţional de Limbi și Civilizaţii Orientale, Franţa

1997 -2001- Licenţă - Filologie, Română -Indianistică, Universitatea din Bucureşti

2001 - Certificat pentru limba franceză pentru Relaţii Internaţionale, Universitatea din Mons, Belgia

1097-1999 -Studii academice postuniversitare în Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană,Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative,  Bucureşti

1996-1997-Master în filologie slavă,  Universitatea din Bucureşti

1990-1990-Licenţă - Limbi Străine, Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Sîrbocroată - Portugheză,

Limbi facultative; engleză, hindi, neo-Greacă, Rromani, Spaniolă, Slovenă, 

1978-1982-Liceul pedagogic, Bucureşti

De la 3 ani  la 18 ani, studii particulare de limbi străine, balet, pian, chitară,

De la 3 la 35 de ani, studiu a 24 de limbi vorbite şi moarte

Premiul I din clasa I - a XII a

Olimpică la fizică, matematică. limbi străine, franceză

Miss Condorul

1993-2020- 70 de diplome de formare şi perfecționare în domeniul limbilor străine, afaceri europene şi  relații internaționale, spiritualitate şi medicină cuantic , liderii elitei spiritualo-informatioanle mondiale, cosmoumanism, cosmologie, istoria religiilor

Activitate profesională

01 03 2004 – prezent - Consilier pentru Afaceri, Coordonator Ciclu de formare și formare formartori în domeniul gestionării instrumentelor structurale şi al afacerilor europene Europene, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Integrării Europene,

11/1999- 08 /2001 - Inspector profesor, Ministerul Educaţiei Naţionale, Inspectoratul Școlar Județean Olt și Ilfov

01 09 1982- 31 08 1990 -  ghid interpret ONT, cadru didactic, Școală generală nr.305

    Activitate artistică 

1996-1997 Turnee în India combinat cu studiu limba sanscrită şi hindi

1992-1993Turnee Germania, Elveția şi Austria cu Magneten Show

     Activitate de creaţie artistică

a. Poezii pentru copii - Poezii pentru copii - Taraful Grih, Groh și Oac, 1999

    Poezii  filozofice - 

Dansul creaţiei, Artă - Bucurie, Festivalul talente româneşti,  antologie, Editura Sciitorilor, 2020

De vorbă cu Eminescu, antologie, Editura Liricgraph, 2020

Zbor spre desfrunzite stele, antologie, Editura Liricgraph, 2020

Primăvară iubirii eterne, antologie, Editura Liricgraph, 2020

Prefix 050,,Editura Liricgraph, 2020

Olimpiada mondială de poezie, antologie, Editura Liricgraph, 2021

Campionatul European de poezie, antologie, Editura Liricgraph, 2021

Zbor spre desfrunzite stele, antologie, Editura Liricgraph, 2021

Enciclopedia poeților și scriitorilor din întreagă lume, Editura Liricgraph, 2021

Unicosul sunt eu, Editura Liricgraph, 2021-2022

Campionatul mondial de poezie, antologie, Editura Liricgraph, 2022

Campionatul European de poezie, antologie, Editura Liricgraph, 2022

Olimpiada mondială de poezie, antologie, Editura Liricgraph, 2022

Enciclopedia poeților și scriitorilor din întreagă lume, Editura Liricgraph, 2022

Până de aur, antologie, Editura Liricgraph, 2022

Caruselul cu metafore, antologie, Editura Inspirescu, 2022

Revista Cervantes,Editura Inspirescu, 2022

Zbor spre desfrunzite stele, antologie, Editura Liricgraph, 2022

Dincolo de poartă speranţei, Critică literară despre poetului Trandafir Sîmpetru, 2020 

    Activitate de creaţie stiinţifică

 b. Cărţi

1.Relaţiile Comunităţii Europene cu Ţările din Europa Centrală şi de Răsărit, în Cercetări, Studii şi abordări în ştiinţele umaniste.Politologie, Lumen, Iaşi, 05/2006, 30 p. -http://edituralumen.ro/english/cercetări-studii-și-abordări-în-științele-umaniste-politologie-manuela-paraipan-simona-gabriela-sinzianu-costică-dumbravă-salomeea-romanescu-timea-csetnek/

 2.Perspectives on the challenges and opportunities of the future EU enlargement towards CEEC - carte- Editura Lumen,2006,Perspectives on the challenges and opportunities of the future EU enlargement towards CEEC (English Version) - http://librariavirtuala.com/product_info.php?cPath=46&products_id=236&osCsid=5f39729546d14d9425d76c2

c Articole

     1.Provocări ale politicii regionale a Uniunii Europene, în “Consilier European” nr.1 2005, 7 p.-http://cachescan.bcub.ro/2009-04-09/305655-nr%203-2006.pdf

     2.Impactul Reformei Politicii Agricole Comune asupra politicii de coeziune a UE, Consilier European nr.4, Ministerul Integrării Europene, 04/2006, 20 p.

3.Liberă circulaţie a capitalului şi interesul cetăţenilor naţionali, în “Consilier European” nr.5, Ministerul Integrării Europene ,01/2006, 10 p.

4.Posibile repere teoretice şi întrebări româneşti pentru elaborarea unei paradigme umaniste a integrării europe

5. A Challenging project of Global Humane Security Governance for sustainable development, icare.to, 07/2007, 10 p. 

6.Trei viziuni asupra Europei, Revista Consilier European nr.3, 2008

7.What are the different dimensions to take into account în promoting sustainable developments?, în “Consilier European”, nr.1(7), Departamentul pentru Afaceri Europene, Guvernul României, 03/2008, 10 p.   

8. How can you explain the emergence of populism and to some extent of eurosceptiscism în some Eastern European countries since 2004?, în “Consilier European”, nr.1(7), Departamentul pentru Afaceri Europene, Guvernul României, 03/2008, 12 p.

9.The European Union is an economic giant but a political dwarf. Do you agree?, în “Consilier European”, nr.1(7), Departamentul pentru Afaceri Europene, Guvernul României, 03/2008, 10 p.

10. Perspectivele Europei de Vest cu privire la problemele şi oportunităţile extinderii, Consilier European nr.7, 2007 

11.Impactul reformei politicii agricole comune asupra reformei politicii regionale a UE, Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.6, 2009

12. Provocări şi oportunităţi pentru o nouă ordine europeană a securităţii umane, Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.11

13."Perspectivele Europei de Vest cu privire la problemele și oportunitățile extinderii Uniunii Europene către Europa Centrală și de Răsărit", Revista Finanțe Publice și Contabilitate nr. 4/2016

14.Guvernanţă umanistă proiect viabil pentru președinția României a Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene? Revista de Finanțe și Contabilitate, nr.9/ 2016

15.The rise of Populism Euroscepticism în Eastern Europe, Journal des Stagiaires de la Commission

16.A Challenging project of Global Humane Security Governance for sustainable development07/2007, http://www.icare.to/bucharest2007/reco-psdt-apreciem.doc

17.How can we further strengthen the relationship between cohesion policy and other național and Community policies to achieve more and better synergies and complementarities?,http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/conferences/4thcohesionforum/doc/contributions/salomeearomanescu.pdf

18.EUBSR 2012 Internațional Conference, From Geo-Governance to Humaine Governance,http://www.magazinistoric.ro/wpcontent/uploads/2012/10/Conferință-internațională-Universitatea-Dimitrie-Cantemir-3-5-mai-2012.pdf

19.EUBSR 2013 Internațional Conference, Perspectives on the Challenges and Opportunities for a New Type of Governance,http://eubsr.ucdc.ro/2013/eubsr2013-program.pdf

d.Manuale de studiu al Afacerilor Europene, Politici şi instituţii europene, 2004-2020

    

    Romanescu Salomeea este doctor în Istoria relațiilor internaționale și integrării europene - Integrarea europeană a țărilor din Europa Centrală și de Est și Studii Europene postuniversitare - Centre International pour la Formation Europeenne - Centrul Internațional de Formare Europeană (CIFE), Nisa, Franța și Departamentul de Politică. Știință și Afaceri Europene, Universitatea din Köln, Germania. Are un Master european în Drepturile Omului și Democratizare - Drepturile Omului și Procesul de Democratizare. Universitatea din Padova. Este interesat de Rezolvarea conflictelor și consolidarea păcii pentru reprezentanții minorităților și popoarelor indigene, UNITER Geneva, - ONU, Academia Landegg, Elveția, a studiat 24 de limbi străine, inclusiv sanscrită și hindi - prin studii la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Franța, Universitatea din București. Este interesată să creeze o nouă teorie integrativă a cunoașterii care să reunească științele naturale, sociale, aplicate, viziunea asupra lumii și etica, care să conducă la crearea unui sistem internațional care să creeze pacea prin opera literară dedicată teoria totul dar și prin teză de Studii Academice Postliceale în Relații Internaționale și Integrare Europeană, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București și studii de spiritualitate și medicină cuantică, în pregătirea liderilor elitei spiritual-informaționale mondiale, cosmomanism, cosmologie, istoria religiilor. Teoria sa este aplicată în activitatea sa poetică dar și în profesia sa de Consilier de Afaceri, Ciclu de Formare Coordonator și formarea formatorilor în domeniul managementului instrumentelor structurale și afacerilor europene, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Integrării Europene. A fost inspector școlar, Ministerul Educației Naționale. A publicat Poezii pentru copii - Poezii pentru copii, poezie filosofică în numeroase Antologii cu poezie filosofică premiată pe primul loc la nivel național și internațional. Poemul vindecării umanității criptează Teoria Totului, capabilă să secrete un model societal pașnic și integrat al fericirii sufletești pământești. 

    Tehnologia imită natura umană este ideea forță a operei poetice şi ştiințifice a autorului Salomeea Romanescu din sonetul Al Indrei Bioternet.

Cât de viu şi cât mă frământă zorii,

De simt viaţa din lumină pulsând

Biointernet al meu suflet şi gând.

Îmi zboară-n tor de spirale, ca norii.

 

Face prezent din viitor sau trecut.

Este peste tot şi e plin de avânt

Ca fulgeru-n inima-i să pot să cânt.

Stropi de viaţă din al Porţii sărut.

 

Biointernet, a Indrei privire,

Tot ce este viu se uneşte prin el

Internetul a fost al armatei ţel

Ce-a adus ştiinţei nouã-mplinire.

 

A studiat ştiinţa scriptura?

Tehnologia imită natura!

    Iubirea este cheia universului, este chiar divitatea, ne devoalează poeta Salomeea Romanescu.

Toamnă mă inundă!

Nu vreau sărut de soarte-nrourate,

Doar să-ți simt aripa în sincronie,

Cu-al aripei tango, ce ți-l dau ție,

Cu lut fertil și raze nestemate! 

Chiar din Abis prin tine sfântă Toamnă,

Pe aripi, mă cunun viu cu zenitul,

Iți nasc ce vrei, acum și infinitul,

Fur, chiar din ochii tăi, spirale, Doamnă!

 

Aș vrea să sorb din tine tot zefirul,

Ce încă-un univers azi mi-l mai naște,

Inundă cerul meu ce lumini paște...

Din mine vreau să guști tot elixirul.

 

Din valul tău iubirea mă inunde,

Prin raza mea, ce veșnic te pătrunde!

    Dincolo de poarta speranței este mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile, să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate fortele ființei lui către și în planul pe care-l dorește. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale,

Dincolo de poarta speranței, 

Liniștea simțurilor materiale.

Ea găsește cheia înțelepciunii. 

Cel ce vorbește nu știe; 

cel ce știe nu vorbește!

Legile supreme nerostite,.

Chei  descuietoare de

uși ce conduc spre adevăruri.

Ușa-i  nedeschisă,

cheia pare atât de măreață.  

Lucrurile  în spatele-i 

sunt de nevăzut Toate cheile,

toate simbolurile materiale 

sunt manifestări, prelungiri ale 

Legii Supreme și a Adevărului,

O viziune ne trece dincolo de văl.

Toate lucrurile din toate Universurile 

se mișcă conform unei singure Legi. 

Legea care guvernează mișcarea Planetelor

nu este mai imuabilă decât Legea 

care guvernează manifestarea omului în aceasta lume. 

Legea responsabilă de formarea omului 

ca ființă materială. 

Dincolo de poarta speranței 

este marea căutare a Luminii,

a Vieții și a Iubirii, 

din plan material.către cel Ultim, 

fuziunea completă cu 

Universala Conștiință  

     Concluzia poemului Sonete profetice este că:

Lotusul albastru e Dumnezeu

Albastru Lotus îmi fac sfânt nucleu

Ce bucurie fulgeră-n mine

Din care iese şi-n care vine

Fără odihnă chiar El, Dumnezeu.

Miros în vene viers de Cub divin,

Prin orice sferă trece-n vibraţii

Îi simt savoarea în respiraţii,

Luminând noaptea-mi cu al Său senin.

Mângâie tandru noii mei suri zori

Suflă în norii ce-mi sporesc Neagra,

Chiar îmi zâmbeşte când din Gaura

Ce-mi creşte-n suflet culege iar flori.

Nu lasă Negrul să mă înhaţe,

Soare deschide, mă ia în braţe!

    Când vor intelege liderii noștri acest lucru? Haideți să ajutăm noi să se înțeleagă acest lucru la nivel de suflete. Să le trimitem chiar acum această iinformatie, această emoție, această înțelepciune tuturor..Vă trimit gândul meu bun, de pace, tuturor.

Cuprins

Nota autorului............................................................................1

Actul I - Călătoria sufletelor.....................................................6

Preludiu....................................................................................16

Prolog în cer..............................................................................18

Prolog pe pământ.....................................................................18

Actul I-Din a lui Aton luntre stoarse sonete - Frăţie-ar fi....22

Scena 1- Forţele naturii...........................................................22

Scena a 2 a- Creația Omului...................................................24

Scena a 3 a -Din a lui Ra Lacrimă a nemuririi vindecare....27

Scena a 4 a -Din ale Cuvântului Iubirii toarse sonete..........30

Scena a 5 a - Lumina ascunsei speranțe nu-i moartă...........32

Scena a 6 a -a iubirii putere de-nviere...................................37

Scena a 7 a Iluminare..............................................................40

ANTRACT................................................................................46

Preludiu.....................................................................................46Actul II – De Lotus Demiurgie...............................................58

Scena 1 - Pacea Sarpelui.........................................................58

Scena a 2 a - Pacea Jaguarului...............................................61

Scena a 3 a- Pacea Condorului...............................................64

Scena a 4 a- Pacea Vulturului.................................................67

Scena a 5-a- Pacea Zeitelor.....................................................72

Scena a 6 a Pacea lui Shanti....................................................77

Scena a 7 a Pacea lui Aton.......................................................80

Epilog pe pământ.....................................................................82

Epilog în cer..............................................................................84

Postludiu...................................................................................94

Biografie..................................................................................100