Tit 1, 5-14
Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1)
În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămase și ca'n fiecare cetate să așezi preoți așa cum ți-am poruncit eu: 6 dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioși și'n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere. 7 Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu bețiv, nu bătăuș, nu poftitor de câștig rușinos, 8 ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat, 9 strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învățăturii, destoinic atât să'ndemne întru învățătura cea sănătoasă, cât și să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei. 10 Pentru că sunt mulți nesupuși, grăitori în deșert și înșelători, mai ales cei din tăierea'mprejur, 11 cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care pentru câștig rușinos răvășesc familii'ntregi, învățând ce nu trebuie. 12 Unul dintre ei, chiar profet de-al lor, a zis: „Cretanii, pururea mincinoși, fiare rele, pântece leneșe“f. 13 Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință 14 și să nu-și plece mintea la basmele iudaice și la poruncile unor oameni care se abat de la adevăr.
Aliluia, glasul 1 (Psalm 88: 6, 8)
Stih 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
Stih 2: Dumnezeul, Cel slăvit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu