Cântare de laudă la Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului

 

Sfântul Iacob, a Domnului Rudă,
Cu frumusețe și dreptate împodobit,
Prin pilda vieții lui învățătura lui Hristos vestește,
Iar torturat fiind, el îngenunche blând -
Și Domnului pentru ai lui dușmani se roagă.

În locul cel mai greu, la vremea cea mai cruntă,
El cu răbdare-a dus episcopalul jug.
El bine-a păstorit a Domnului turmă,
ca un păstor bun.

El pe Domnul slăvit-a cu fapta și cuvântul;
El învățat-a oamenii iubirea de Hristos.

El arătat-a credincioșilor calea rugăciunii:
,,Omule trufaș, credința nu este de ajuns.
Credința fără fapte înseamnă paie goale.
Audă cine are urechi de auzit:
Credința fără fapte trup este, fără suflet.
Din una ca aceasta războaie ies, fără sfârșit,
Din patimile necurate ale trupului, adică.
Oamenii se războiesc pururi, liniște neavând,
Căci ale lor inimi rele sunt, vărsătoare de sânge.
Oricine întoarce un om de la păcat
Primește dar de la Domnul, veșnica viață. "

Iudeii l-au ucis pe Sfântul Iacob cel drept,
Dar mai curând s-au omorât pe ei înșiși, sărmanii,
Iară pe sfânt l-au prea slăvit.

O, Sfinte Apostole Iacobe, prea minunate,
Ajută-ne nouă celor ce pe tine te cinstim!