Pomenirea Sfântului Mucenic Longhin [sutașul, cel de lângă Crucea Domnului]

  

Dumnezeiescul Apostol și Evanghelist Matei, scriind în cuvinte Patima Domnului nostru Iisus Hristos, zice: Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! (Matei 27:54).
Sutașul acesta este fericitul Longhin, care împreună cu doi dintre soldații săi au venit la credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost centurionul care a avut în comandă și paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota și pe aceea de la Sfântul Lui Mormânt.
Când bătrânii iudeilor au aflat de învierea lui Hristos, ei i-au mituit pe soldați ca să împrăștie zvonul mincinos cum că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui mort a fost furat de ucenicii Săi. Ei au încercat să îl cumpere astfel și pe Longhin, însă Longhin nu s-a lăsat cumpărat.
Văzând așa iudeii au recurs la strategia lor clasică: ei au hotărât să îl lichideze fizic pe cel pe care nu l-au putut cumpăra. Aflând aceasta, Longhin atunci s-a lepădat de centura lui militară, s-a botezat de către un Sfânt Apostol împreună cu doi dintre soldații lui și împreună cu ei a părăsit Ierusalimul în taină, strămutându-se cu toții în Capadocia.
El acolo și- a închinat viața creștineștii viețuiri, întru post și rugăciune. Ca martor viu al învierii lui Hristos, el a convertit pe mulți dintre păgâni la adevărata credință cu mărturisirea lui.
El după aceea s-a retras într-un sat de pe moșia tatălui lui. Dar răutatea iudeilor l-a ajuns până acolo. Ei l-au calomniat pe Longhin atât de murdar și de persistent înaintea lui Pilat, încât acesta a trimis soldați care să îl ucidă prin decapitare.
Sfântul Longhin a cunoscut cu duhul apropiatul lui sfârșit și a ieșit în întâmpinarea celor trimiși să-l ucidă. El i-a adus în casa lui, fără să le spună cine este. El i-a primit pe soldați cu mare ospitalitate și căldură, odihnindu-i cu hrană și cu somn.
Pe când soldații dormeau, Sfântul Longhin a stat la rugăciune și a petrecut astfel întreaga noapte, pregătindu-se pentru ieșirea sufletului lui. În zori el i-a chemat pe cei doi însoțitori ai lui, foștii lui soldați, s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare și le-a poruncit casnicilor lui să îl îngroape pe un anume delușor, învățându-i toate cele de trebuință.
Apoi i-a trezit pe soldați și le-a zis că el este Longhin pe care ei trebuie să-l ucidă. Soldații au rămas uimiți și lipsiți de orice îndrăzneală, atât de mult încât au ținut sfat să nu ducă la îndeplinire uciderea, ci să raporteze că Longhin nu a fost de găsit.
Longhin însă le-a arătat soldaților că trebuie să execute comanda primită. Soldații au predat capul lui Longhin lui Pilat, care l-a trimis mai departe iudeilor. Aceștia au luat acel sfânt cap și l-au aruncat pe o grămadă de gunoi din afara cetății.