Acest mare făcător de minuni și slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili, credincioși și foarte bogați. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu în urma rugăciunii făcute cu lacrimi. Fiind singurul fiu al unor astfel de părinți, Dimitrie a fost crescut și educat în felul cel mai înalt și ales. Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetății Tesalonicului. Murind el, împăratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie. Numindu-l, prigonitorul creștinilor Maximian i-a trasat tânărului Dimitrie și sarcina de a îi extermina pe creștinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a executat această comandă a împăratului, ci chiar L-a propovăduit pe Hristos înaintea tuturor, pe față, în toată cetatea Tesalonicului. Auzind acestea, împăratul s-a umplut de ură față de Dimitrie. Astfel, pe când se întorcea de la o bătălie contra sarmaților, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situația, împăratul l-a convocat pe Dimitrie înaintea sa și l-a chestionat cu privire la credința lui. Dimitrie a recunoscut și a mărturisit fără teamă credința lui în Hristos, și a arătat totodată cât de falsă și superstițioasă este idolatria împăratului. Maximian l-a aruncat pe Dimitrie în închisoare. Știind ce îl așteaptă de acum înainte, Dimtrie l-a însărcinat pe servitorul lui, Lup, cu împărțirea la săraci a tuturor averilor lui, el însuși pregătindu-se trup și suflet cu bucurie pentru moartea martirică care îl aștepta. Pe când zăcea în temniță, un înger al Domnului a venit la el și i-a zis: „Pace ție, O, pătimitorule al lui Hristos! Fii viteaz și puternic!" După mai multe zile, împăratul a trimis soldați la Dimitrie, cu porunca de a îl lichida acolo, pe loc. Soldații l-au aflat pe sfântul lui Dumnezeu la rugăciune, și l-au străpuns cu lăncii. Creștinii au luat în taină trupul lui și l-au îngropat cu cinste. Din trupul sfântului a început să izvorască mir tămăduitor și binemiresmat. La scurtă vreme după aceea, deasupra sfintelor lui moaște s-a zidit o mică biserică. ☦ Un nobil din Iliria pe nume Leontie suferea de o boală grea și de nevindecat. Înarmându-se cu rugăciunea, el a grăbit la moaștele Sfântului Dimitrie, aflându-și acolo desăvârșita și miraculoasa vindecare. Cu inima revărsîndu-i-se de bucurie, nobilul Leontie a înălțat o biserică mult mai mare și mai slăvită pe locul mormântului cu sfintele moaște. Acestui nobil Sfântul Dimitrie i s-a arătat în două rânduri. Împăratul lustinian a dorit să aducă moaștele Sfântului de la Tesalonic la Constantinopol, dar pe când lucrătorii se pregăteau să împlinească porunca, din sfântul mormânt au izbucnit fulgere și s-a auzit un glas înfricoșat care a zis: „Opriți-vă și nu atingeți!" Astfel sfintele moaște făcătoare de minuni ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au rămas pentru totdeauna la Tesalonic. Ca apărător al cetății Tesalonicului, Sfântul Dimitrie s-a arătat aievea de multe ori, și de multe ori a izbăvit cetatea de urgii. Minunile lui sunt nenumărate. Rușii îl socotesc pe Sfânt și protector al Siberiei, care a fost cucerită și anexată la Rusia în ziua muceniciei lui, 26 octombrie 1581.

Tesalonicul tot
pe Sfântul său slăvește,
Pe marele Dimitrie,
al lui Hristos rob,
Pe Dimitrie arhistrategul,
al lui Dumnezeu robul,
Al Ziditorului a toate,
Ce lumea a făcut.

Sfântul Pavel rourat-a Tesalonicul cu lacrimi,
Iar marele Dimitrie cu sângele lui:
Marele Dimitrie arhistrateg este,
Robul lui Dumnezeu,
Al lumii Făcător.

Apostoleștile lacrimi și martiricul sânge Tesalonicului
slavă, mântuire și laudă sunt.
Martirul, Dimitrie este,
arhistrategul cel mare,
Robul lui Dumnezeu
Ce lumea a făcut.
Să-l prea slăvim și noi pe oșteanul lui Hristos,
Pe izvorâtorul de mir,
neînfricat mucenicul!
El marele arhistrateg Dimitrie este,
Robul lui Dumenezeu
Ce lumea a făcut!