Pomenirea Sfântului Mucenic Varus [Uar]

 

Acesta a fost ofițer roman în Egipt, iar în taină, creștin. Fiind atunci aruncați în temniță șapte învățători ai credinței creștine, Sfântul Var i-a cercetat în legăturile lor, le-a adus cele de trebuință și le-a slujit lor cu râvnă.
El se minuna de chinul și de răbdarea lor și suferea că este prea laș ca să-și dea pe față credința creștină față de autorități și să se facă și el mucenic pentru Hristos. Bărbații lui Dumnezeu însă l-au întărit și Varus atunci a hotărât să lepede de la el lașitatea. El s-a înfățișat înaintea torționarilor și s-a dat pe sine de bunăvoie la chinuri.
Unul dintre acești șapte bărbați ai lui Dumnezeu a murit în închisoare, astfel încât, scoțând răul eparh pe bărbați la întrebare, a văzut că nu mai sunt șapte, ci șase. El a cerut să afle ce este cu al șaptelea și atunci Varus a zis: "Eu sunt al șaptelea. "
Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Varus mai întâi. El a poruncit biciuirea lui cu toiege uscate peste trupul complet gol, apoi să fie legat de un copac și să i se taie trupul încet, bucățică cu bucățică. Așa a fost omorât Sfântul Mucenic Varus, așa și-a dat el sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu. Trupul lui a fost după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.
O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofițer imperial, s-a aflat de față la mucenicia lui Varus, împreună cu fiul ei, Ioan. Ea a luat în taină moaștele mucenicului de pe grămada cu gunoi și le-a îngropat în casa ei. Apoi ea a cerut învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort și să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofițer, eparhul i-a dat fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstită văduvă nu oasele bărbatului ei [care murise de ceva vreme] le-a luat ca să le ducă în Palestina, ci moaștele Sfântului Mucenic Varus. Astfel, ea le-a așezat în satul nașterii ei, Edras, care se afla lângă Muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. Ea după aceea a ctitorit pe acel loc o slăvită biserică cu Hramul numelui sfântului; acesta i se arăta adesea în vedenie, din cealaltă lume, ca un înger luminos al lui Dumnezeu.