Pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Luchian, presbiterul [preotul] din Antiohia

(în Mineiul pe Octombrie: „Preotul Antiohiei celei mari".)
Sfântul Lucian s-a născut din părinți nobili în cetatea Samosata, din Siria. El a dobândit încă din cea mai fragedă copilărie o înaltă educație, atât în științele seculare cât și în disciplinele religioase și duhovnicești. El a fost vestit pentru marea lui învățătură și pentru marea austeritate și sfințenie a vieții.
Împărțindu-și toate averile săracilor, Sfântul Lucian a trăit călugărește din lucrul mâinilor lui, adică alcătuirea Sfintelor cărți mântuitoare de suflet. El a adus folos minunat Bisericii prin aceea că a îndreptat multe texte evreiești ale Sfintei Scripturi, pe care ereticii, potrivit învățăturilor lor mincinoase, le strâmbaseră.
Pentru marea lui învățătură și sfințenia vieții, el a fost hirotonit presbiter [preot] în Antiohia.
La vremea prigoanelor contra creștinilor declanșate de Maximian, pe când erau torturați Sfinții Antim al Nicomidiei și Petru al Alexandriei, Sfântul Luchian s-a aflat și el pe lista celor pe care împăratul voia să îi omoare. Luchian a părăsit în taină Antiohia, dar un preot eretic plin de drăcească invidie, pe nume Pancratie, l-a denunțat.
Acea prigoană declanșată în Antiohia a fost plină de barbarie și bestialitate, de ea nefiind scutiți nici copiii mici. Doi băieței care au refuzat să guste jertfe închinate idolilor au fost aruncați într-o baie clocotită, unde au murit în chinuri, dându-și sufletele lor tinere în mâna lui Dumnezeu.
O uceniță a Sfântului Luchian pe nume Pelaghia (pomenită la ziua de 8 octombrie), vânată cu viclenie de niște desfrânați, slugile satanei, și-a păzit fecioria urcând pe acoperișul casei și înălțând rugăciune fierbinte lui Dumnezeu ca să ia sufletul ei mai înainte ca să fie profanată. Dumnezeu a ascultat-o, iar trupul ei mort s-a prăbușit de pe înălțimea casei la pământ, înaintea trimișilor acelora necurați.
Sfântul Luchian a fost deci adus și el înaintea împăratului. Pe drum el a adus patruzeci de soldați la Hristos, cu puterea cuvântului lui celui insuflat și sfânt, care au luat cu toții moarte mucenicească pentru aceasta.
Fiind interogat și biciuit, Sfântul a fost aruncat în temniță și supus regimului de exterminare prin înfometare.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre el: „El înfometarea a disprețuit-o; să disprețuim așadar și noi toată pofta pântecelui și să înfrângem puterea stomacului ca să ne pregătim și noi mai dinainte pentru vremea urgiei, antrenându-ne cu ajutorul acestor exerciții de înfrânare mai mici, pentru marea biruință de la vremea mării și cumplitei bătălii. "
Sfântul Luchian a primit Sfânta Împărtășanie în închisoare, la marele praznic al Schimbării la Față a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos. A doua zi el s-a săvârșit către Domnul, înălțându-se la cerurile desfătate ale împărăției celei Cerești.
Sfântul Luchian și-a săvârșit mucenicia în șapte zile ale lunii ianuarie, din anul 311.