Pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel nou de la Suceava


 



​Ioan a fost un nobil din Trapezunt. Din invidie și răutate el a fost clevetit la stăpânirea păgână de către un latin [romano-catolic] și nevoind el să se lepede de Hristos a luat pentru aceasta mucenicia la anul 1492. [Data este eronată, având în vedere că moaștele Sfântului Ioan au fost aduse la Suceava de către Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun la anul 1402 (n. tr.). ]

Nevoind să treacă la religia persană și fiind torturat crunt pentru aceasta (guvernatorul cetății Akerman practicând idolatria persană), Sfântul Ioan a fost legat de picioarele din spate ale unui cal și târât pe străzile pietruite cu pietre ascuțite ale cetății.

Trecând și prin fața casei unui iudeu, acesta s-a repezit la el și l-a înjunghiat peste tot cu un cuțit. În noaptea următoare uciderii lui, mulți au văzut un stâlp de foc ridicându-se până la cer deasupra rămășițelor lui pământești, iar în jurul lor stând trei bărbați luminoși.

Comandantul moldovean Alexandru [adică Domnul Moldovei, Alexandru cel bun] a adus cu mare cinste sfintele moaște ale Sfântului Ioan în cetatea Sucevei și le-a așezat în catedrala mitropolitană, unde se odihnesc până astăzi, mântuind pe mulți de boli și suferințe grele.

Sfântul Ioan a luat mucenicia cu cinste și s-a proslăvit la anul 1392.

​LISTĂ BIOGRAFICĂ: REPERE HAGIOGRAFICE ȘI CRONOLOGICE

  • Origine socială și pământească: Sfântul Ioan a fost un bărbat de neam nobil, originar din cetatea Trapezunt (Trebizonda), recunoscut pentru demnitatea sa și atașamentul profund față de credința ortodoxă.
  • Clevetirea și prigoana: Din cauza unei invidii venite din partea unui negustor latin, sfântul a fost denunțat guvernatorului păgân din Akerman (Cetatea Albă), fiind supus la chinuri groaznice după ce a refuzat lepădarea de Hristos și trecerea la idolatria de tip persan.
  • Martiriul: A îndurat supliciul de a fi târât pe străzile pietruite ale cetății legat de picioarele unui cal, sfârșind tăiat și înjunghiat de un iudeu fanatic. Moartea sa a fost însoțită de semne cerești, precum stâlpul de foc și prezența bărbaților luminoși (îngeri).
  • Mutarea moaștelor: Trupul său preaslăvit a fost strămutat ulterior cu mare cinste în capitala Moldovei, Suceava, prin grija evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (în anul 1402), devenind izvor de tămăduiri în catedrala mitropolitană.
  • Resurse și Surse: Textul hagiografic are ca izvor istoric și duhovnicesc volumul Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici).

Articol revizuit și îngrijit de teolog și jurnalist Daniel Caranda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina