Pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel nou de la Suceava
Ioan a fost un nobil din Trapezunt. Din invidie și răutate el a fost clevetit la stăpânirea păgână de către un latin [romano-catolic] și nevoind el să se lepede de Hristos a luat pentru aceasta mucenicia la anul 1492. [Data este eronată, având în vedere că moaștele Sfântului Ioan au fost aduse la Suceava de către Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun la anul 1402 (n. tr.). ]
Nevoind să treacă la religia persană și fiind torturat crunt pentru aceasta (guvernatorul cetății Akerman practicând idolatria persană), Sfântul Ioan a fost legat de picioarele din spate ale unui cal și târât pe străzile pietruite cu pietre ascuțite ale cetății.
Trecând și prin fața casei unui iudeu, acesta s-a repezit la el și l-a înjunghiat peste tot cu un cuțit. În noaptea următoare uciderii lui, mulți au văzut un stâlp de foc ridicându-se până la cer deasupra rămășițelor lui pământești, iar în jurul lor stând trei bărbați luminoși.
Comandantul moldovean Alexandru [adică Domnul Moldovei, Alexandru cel bun] a adus cu mare cinste sfintele moaște ale Sfântului Ioan în cetatea Sucevei și le-a așezat în catedrala mitropolitană, unde se odihnesc până astăzi, mântuind pe mulți de boli și suferințe grele.
Sfântul Ioan a luat mucenicia cu cinste și s-a proslăvit la anul 1392.
LISTĂ BIOGRAFICĂ: REPERE HAGIOGRAFICE ȘI CRONOLOGICE
- Origine socială și pământească: Sfântul Ioan a fost un bărbat de neam nobil, originar din cetatea Trapezunt (Trebizonda), recunoscut pentru demnitatea sa și atașamentul profund față de credința ortodoxă.
- Clevetirea și prigoana: Din cauza unei invidii venite din partea unui negustor latin, sfântul a fost denunțat guvernatorului păgân din Akerman (Cetatea Albă), fiind supus la chinuri groaznice după ce a refuzat lepădarea de Hristos și trecerea la idolatria de tip persan.
- Martiriul: A îndurat supliciul de a fi târât pe străzile pietruite ale cetății legat de picioarele unui cal, sfârșind tăiat și înjunghiat de un iudeu fanatic. Moartea sa a fost însoțită de semne cerești, precum stâlpul de foc și prezența bărbaților luminoși (îngeri).
- Mutarea moaștelor: Trupul său preaslăvit a fost strămutat ulterior cu mare cinste în capitala Moldovei, Suceava, prin grija evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (în anul 1402), devenind izvor de tămăduiri în catedrala mitropolitană.
- Resurse și Surse: Textul hagiografic are ca izvor istoric și duhovnicesc volumul Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici).
Articol revizuit și îngrijit de teolog și jurnalist Daniel Caranda.

Comentarii
Trimiteți un comentariu