Luna iunie în 27 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și făcătorul de minuni Samson, primitorul de străini (+530)

 

​Sfântul Samson a fost, cu neamul, din Roma și rudenie lui Constantin cel Mare. Din tinerețe, arătându-se plecat spre milostenie și spre ajutorarea celor săraci. Fericitul Samson și-a împărțit săracilor averea rămasă de la părinți, și și-a eliberat robii și se bucură, viețuind ca un sihastru și împlinind porunca Domnului. Că ajutorarea sărmanilor era bucuria cea mare a vieții lui, după cum firea soarelui este să lumineze și a focului să ardă.

​Mergând în cetatea Constantinopol, și-a găsit o casă smerită, în care găzduia pe nevoiașii ce veneau în cetate, cu nevoile și necazurile lor. A învățat și meșteșugul doctoricesc și a ajuns doctor iscusit și nu-și cruța nici o osteneală, tămăduind, nu pentru plata, nici pentru faună, ci din dragoste pentru oameni, ca și Mântuitorul Hristos, pe cei ce se aflau în suferințe trupești, și se desfată în dumnezeieștile Scripturi.

​Patriarhul Mina, al Constantinopolului, aflând de dânsul și cunoscând credința și curățenia vieții lui și găsindu-l în cunoașterea dumnezeieștilor învățături, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos; dar fericitul se ostenea mult spre milostenie. Cu meșteșugul său doctoricesc a izbutit să tămăduiască pe însuși marele împărat Iustinian de o boală grea.

​Și, vrând împăratul să-l răsplătească, pentru osteneală, smeritul doctor n-a cerut nimic pentru sine, ci l-a rugat pe împărat să poruncească să se zidească, lângă locuința sa, două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta, pentru găzduirea străinilor. Deci, împăratul, văzând râvna evanghelică a preotului, a dat porunca de s-au zidit acele case, iar pe Samson l-a rânduit purtătorul lor de grijă.

​Și așa, îngrijind pe bolnavi și găzduind pe străini, fericitul Samson și-a petrecut viața lui, cea plăcută lui Dumnezeu, răposând, la adânci bătrânețe, și făcându-se multora pricina de mântuire. Întru slavă și lauda lui Hristos, Dumnezeul nostru!

​Repere Biografice și Istorice (Sursă Publică)

• ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici) – Izvor hagiografic fundamental care consemnează rânduiala pomenirii Sfântului Samson la data de 27 iunie, scoțând în prim-plan noblețea neamului său roman, legătura de rudenie cu Sfântul Constantin cel Mare și dăruirea sa totală către bolnavi.
• ​Sfântul Mina, Patriarhul Constantinopolului (536–552) – Înalt ierarh al Bisericii de Răsărit care, recunoscând trăirea isihastă și adânca cunoaștere a Sfintelor Scripturi a fericitului Samson, l-a chemat la demnitatea sfintei preoții.
• ​Împăratul Iustinian cel Mare și Xenonul (Spitalul) din Bizanț – Suveranul imperial a cărui vindecare miraculoasă a dus la ctitorirea celor două mari așezăminte din Constantinopol dedicate asistenței medicale gratuite și adăpostirii pelerinilor, sub directa administrare a sfântului.

​Text adaptat în spirit teologic și jurnalistic de Daniel Caranda pe Revista Viața Spirituală.