Cuvânt de laudă al Sfântului Ioan Gură de Aur la Sfinții Apostoli Petru și Pavel și la preaslăvită mărturisirea lor

 

​În praznicul acesta, al pomenirii Sfinților Apostoli vad o întrecere a cerului și a pământului. Puterile cerești, adică, lauda, cu glasuri cinstite, învățătura și ostenelile lor, că prin-înșii s-a făcut cunoscută taina Întrupării lui Dumnezeu, precum spune Pavel: „Prin Biserică, acum, cunoscută s-a făcut, Începătoriilor și Stăpâniilor cerești, înțelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri” iar oamenii, cei de pe pământ, se silesc să arate laudă vrednică, cinstind pe cei ce sunt vârfurile Apostolilor, că prin ei au fost aduși la mântuire.

​Că cine este mai mare decât Petru și cine este deopotrivă cu Pavel, care, cu fapta, și prin cuvânt, au împodobit toată zidirea, din cer și de pe pământ, care, din tină trupului, au fost alcătuiți și mai mari decât îngerii s-au arătat ? Deci, ce vom zice despre învățătorii zidirii celei de sus și ai celei de jos ? Că nu aflu cuvânt vrednic, să laud pe cei ce au proslăvit neamul oamenilor pe cei ce tot pământul și marea au înconjurat și rădăcinile păcatelor le-au smuls și semințele dreptei credințe le-au aruncat în inimile oamenilor celor nesupuși. Petru - povățuitorul Apostolilor, Pavel - învățătorul lumii și părtaș cu puterile cele de sus, Petru - propovăduitorul iudeilor, Pavel - mângâierea neamurilor. Și, priviți înțelepciunea cea covârșitoare a Stăpânului, că, pe Petru, din pescar l-a ales, iar, pe Pavel, din făcătorii de corturi. Și aceasta, tot spre folos a făcut-o, ca să se cufunde în adânc.

​O, prea fericită pereche, căreia ți s-au încredințat sufletele lumii întregi. Petru - începătura dreptei credințe, marele arătător de cele sfinte ale Bisericii, sfătuitorul cel trebuincios al creștinilor, odorul puterilor de sus. Apostolul cel cinstit de Stăpânul. Pavel - marele propovăduitor al adevărului, lauda lumii, omul cel din cer și îngerul cel de pe pământ, slavă Bisericii, vulturul zburător întru cele înalte, alăută Duhului, privighetoarea și viersul cel dulce-grăitor, gura Stăpânului, slujitorul cel treaz al lui Hristos, Pavel și Petru, cei împreună înjugat la jugul Bisericii, cu ce bun câștig ați dobândit lumea, cei ce crucea lui Hristos ați purtat-o, în loc de jug, iar, în loc de călăuză, pe Mântuitorul l-ați purtat, și, în loc de povară, cele două așezăminte ale Scripturilor, iar, în loc de îmboldire, darul Sfântului Duh l-ați avut. Pavel și Petru, cei ce, în fiecare zi, luminează Biserica, cămările Stăpânului, casele de oaspeți a toată lumea, corturile Duhului, școlile de tâlcuire ale Sfintei Treimi, dascălii Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.

​Petru, dorirea mea cea dumnezeiască, Pavel, vasul alegerii, toiagul meu; Petru, locașul lui Dumnezeu; Pavel, gura lui Hristos, vioara Duhului; omul cel de trei coți, care, însă până la cer a ajuns. Cel ce într-un loc era cuprins și pe toată lumea a adunat-o împrejurul Stăpânului, care de la Ierusalim, Evanghelia lui Hristos, a dus-o până în Iliric, drumețul cel iute alergător, vulturul care a zburat la ceruri, cel plin de dumnezeiescul dar, cel mărturisit de Domnul să poarte numele Lui înaintea lumii întregi, cela ce, până la al treilea cer, a străbătut și în Rai a intrat și până la dumnezeiescul Scaun, cel necuprins de minte, s-a suit și a auzit taine negrăite, care nu sunt cu putința omului a le grăi. Dar, ce vom zice și despre Petru ? Privirea cea dulce a Bisericii, strălucirea lumii, porumbița cea curată, povățuitorul Apostolilor, Apostolul cel fierbinte, cel ce fierbea cu duhul, îngerul și omul, plin de dar, piatra cea tare a credinței, cugetul cel înțelept al Bisericii, cela ce „fericit” a fost numit de gura Stăpânului, cela ce cheile Împărăției cerurilor, de la Domnul Însuși, le-a luat.

​Voi, Petru și Pavel, ați răpit rândurile îngerilor. Și pentru ce grăiesc multe ? Insuși Domnul va lăuda pe voi, zicând: Voi sunteți lumina lumii, cei mai îndestulați decât împărații, cei decât bogății, mai puternici, cei decât ostașii mai tari, cei decât înțelepții, mai înțelepți, cei decât filozofii, mai filozofi, cei decât ritorii, mai frumos cuvântători, cei ce nimic nu aveți și pe toate le țineți. Voi sunteți răbdarea mucenicilor, voi, dreapta credință a patriarhilor, nevoința monahilor, cununa fecioarelor, pacea celor căsătoriți, frâul bogaților celor răpitori, înfrânarea celor înverșunați, acoperământul împăraților, zidurile creștinilor, luptătorii împotriva barbarilor, zăbala în gura ereticilor, cei ce omorâți patimile cele necuvântătoare ale trupurilor, cei ce izgoniți legiunile dracilor, cei ce ați surpat capiștele idolilor păgâni, cei ce, pe cele de sus și pe cele de jos le-ați moștenit; că cheile celor de sus le-ați luat, iar păcatele celor de jos a lega și dezlegă aveți putere. O, minunea celui simplu, o înțelepciunea celui necărturar. Petru, cela ce prin umbra lui pe cei slăbănogi îi întărea și poartă o dezlegă. Pavel, cel ce, prin hainele lui, bolile le gonea și pe draci îi alungă. Cei ce, în mijlocul lor, pe Hristos Domnul, îl aveau și sălaș al Sfântului Duh erau, Pavel, rânduneaua Bisericii, cea neostenită, Petru cel ce, ca o privighetoare, neîncetat cânta lumii, de-a pururea. Stâlpii Bisericii, luminătorii cei mari ai lumii, unul mai înalt decât altul, și, împreună, mai buni decât toată zidirea.

​Bucură-te Petru, piatra credinței; Bucură-te, Pavel, lauda Bisericii; Bucură-te Pavel, grija Bisericilor; Bucură-te Petru, podoaba lumii; Bucură-te Pavel intrarea Raiului; Bucură-te Petru, dascălul împărăției cerurilor; Bucură-te Pavel, limanul cel liniștit al celor înviforați; Bucură-te Petru, cela ce, de multe laude, te-ai învrednicit, de la Domnul; Bucură-te Pavel, cela ce al multor daruri ești împărțitor; Bucură-te, Petru, cel fierbinte, care aprinzi cu Duhul cel Sfânt; Bucură-te, Pavel, drumețul cel cu bună alergare. Cei ce toată lumea cea de sub soare cu sfânta propovăduire ați luminat-o, cei ce nenumărate rele ați pătimit pentru Biserică, în temniță închiși, de iudei urâți, de barbari târâți, de împărați chinuiți, cei ce a răsufla nu erați slobozi și a înceta învățătura nu sufereați. Cei ce nu puteați mișca mădularele trupului, din pricina legăturilor și pe toată lumea, cea legată prin păcat, ați dezlegat-o. Voi, care taberele dracilor, cu totul, le-ați biruit, iar darul Preasfântului Duh în lume s-a întors. Voi ați risipit negura rătăcirii, voi semințiile dracilor le-ați surpat, voi capiștele păgânilor le-ați stricat, voi toată slujirea de Dumnezeu, cea cu nume mincinos, cenușă ați făcut-o. Voi, vânturând, neghina din grâu ați lepădat-o și învățătura voastră, cea din toate zilele, în Biserică, roada curată ați arătat-o.

​Deci, ce mulțumiri vă vom aduce, vouă, celor ce atâta v-ați ostenit pentru noi ? Îmi aduc aminte de tine, Petru și mă înspăimânt. Îmi aduc aminte de tine Pavel și, înspăimântându-mă, mă podidesc lacrimile. Ce să zic, nu știu, și nu știu ce să grăiesc, privind necazurile voastre. Câte temnițe ați sfințit, câte legături ați luminat, câte închisori, cu învățăturile voastre, ați umplut, câte lanțuri ați strălucit, câte munci ați răbdat, câte locuri, cu tălpile voastre, ați sfințit, câte ocări ați pătimit, cum pe Hristos l-ați purtat, cum Bisericile le-ați veselit, cu propovăduirea voastră. Binecuvântată este sângerarea mădularelor voastre, pentru Biserică. Voi cu totul, întru toate, L-ați urmat pe Hristos. Că, în tot pământul, a ieșit vestirea voastră și la marginile lumii graiurile voastre. Ca Biserica, cea logodită de voi Domnului, neruptă o va păzi Hristos. Ca cine, ținând vrednicia de învățător, a îndrăznit să zică, vreodată, ceva, în afară de predania voastră ? Voi, pe toți dascălii, i-ați întrecut, voi, pe toți cuvântătorii de Dumnezeu, i-ați învățat pe toți întunecații, i-ați luminat, răbdarea voastră a biruit orbirile noastre, cei ce v-ați rugat să fiți, voi, anatema, pentru ca lumea să o dobândiți.

​Deci, cu ce vă vom răsplăti vouă, pentru toate bunătățile, pe care ni le-ați dat nouă ? Astăzi, este pomenirea patimilor voastre. Astăzi, este prăznuirea mărturisirii voastre pentru Hristos. Astăzi, toți, veselindu-ne, cinstim sfintele voastre moaște. Bucură-te, Petru, cel ce te-ai împărtășit de lemnul crucii și asemănarea Dascălului n-ai voit a te răstigni în răstignire dreaptă, precum Stăpânul nostru, ci mai mult cu capul în jos, ca cel ce făceai călătoria ta de pe pământ la cer. O, binecuvântate piroane, care ați pătruns sfintele sale mădulare. Bucură-te, cel ce, cu îndrăzneală, în mâinile Stăpânului, sufletul l-ai dat, iubitorule de Stăpân și bineslujitorule al Domnului, cel ce ai slujit Domnului fără de împrăștiere, Biserica logodindui-o cu toată sârguința, cel ce fierbeai cu duhul, Apostol credincios al Stăpânului tuturor. Iar ție, Pavel, de trei ori fericite, omul cel nepovestit, capul ți s-a tăiat. Ce fel de sabie a trecut prin gâtlejul tău, gura a Stăpânului, cel ce ești minunarea cerului însuși și pământului înfiorare ? Sabia aceea facă-se mie, în loc de cunună, că am primit sângele tău ? Treizeci și cinci de ani ai slujit Domnului, cu toată sârguința, săvârșindu-ți drumul, pentru dreapta credință, te-ai odihnit în Domnul, la șaizeci și opt de ani.

​Pentru aceasta și noi, în ciuda păcatelor noastre, fericitele voastre glasuri le slăvim. Bucurați-vă întru Domnul, totdeauna, neîncetat, pentru noi rugați-vă. Făgăduințele voastre împliniți-le. Ca strigi, fericite Petru, așa zicând: „Mă voi sârgui, după ducerea mea, să fac pomenire despre voi”. Iar, fericitul Pavel, către Dascălul și Domnul tuturor, s-a dus după multe osteneli. Și au adormit, amândoi, întru marea cetate Roma, în 29 de zile ale lui iunie, în zilele lui Nero cel fără de lege. Deci, toată sârguința datori suntem a o arăta, iubiților, rugându-ne Împăratului a toate, lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca să ne învrednicească pe noi, din iubirea Sa de oameni, a rămâne neclătinați în predaniile și învățăturile lor. Ca să dobândim milă înaintea Divanului Lui. Că lui Dumnezeu Tatăl I se cuvine slavă, împreună și Preasfântul și bunului și de viață făcătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

​Repere Biografice, Patristice și Istorice

• ​Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) – Arhiepiscop al Constantinopolului (cca. 349-407 d.Hr.), recunoscut drept cel mai de seamă predicator al Bisericii. Omiliile sale hagiografice îmbină frumusețea literară cu profunzimea dogmatică.
• ​Sfântul Apostol Petru – Întâiul chemat la apostolie care a mărturisit răspicat divinitatea lui Hristos. A păstorit Biserica primară și a primit cununa muceniciei prin răstignire inversată.
• ​Sfântul Apostol Pavel – Fost prigonitor transformat în „Apostol al Neamurilor”, misionar de geniu și autor epistolar ce a pecetluit credința prin tăierea capului la Roma.
• ​Proloagele (Sinaxarul Ortodox) – Monumentală culegere hagiografică și omiletică bisericească ce reunește învățături sfinte și biografii ale sfinților rânduite zilnic, fiind sursa liturgică tradițională pentru acest cuvânt festiv din 29 iunie.

​Pagină editată și îngrijită de teologul și jurnalistul Daniel Caranda pentru Revista Viața Spirituală.