Pilda Icoanei din bordeiul părăsit
În vremurile de demult, când războaiele și bolile abăteau nori negri peste satele din provinciile de la mărginirea pimerilor rusești, trăia un bătrân tâmplar pe nume Ilie. Își pierduse întreaga familie în timpul unei epidemii cumplite și, bătrân fiind, rămăsese singur într-o căsuță aflată la marginea satului Balykina. Singura lui mângâiere în nopțile lungi de iarnă era o veche icoană pictată pe pânză lipită pe lemn: Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya”, în care Fecioarea Maria își ținea mâinile împreunate în rugăciune, iar Pruncul Hristos se odihnea blând în poala Sa.
În satul acela trăia și un om bogat, dar cu inima aspră, numit Ștefan. Acesta trecea zilnic pe lângă bordeiul bătrânului, dar nu-i întorcea niciodată privirea, socotindu-l un om lipsit de însemnătate. Într-o primăvară, o suferință grea a sistemului nervos s-a abătut asupra fiului cel singur al lui Ștefan. Tânărul nu se mai putea ridica din pat, mintea îi rătăcea în frigurilor nopții, iar medicii chemați de la oraș își ridicau neputincioși mâinile.
Văzându-și fiul pe patul de moarte, mândria lui Ștefan s-a frânt. Auzind de la câțiva săteni că bătrânul Ilie se roagă neîncetat în chilia sa, bogătașul a călcat peste propria mândrie și a bătut la ușa tâmplarului, cerându-i ajutorul.
Bătrânul nu a stat pe gânduri. A luat icoana din perete, a mers în casa cea bogată și a așezat-o la căpătâiul tânărului aflat în agonie. „Nu argintul și mândria vindecă, ci rugăciunea curată a Maicii, care mijlocește în fața Fiului”, i-a șoptit Ilie bogătașului înlăcrimat. S-au îngenuncheat amândoi și s-au rugat întreaga noapte.
La revărsatul zorilor, s-a petrecut minunea: pe chipul Maicii Domnului din icoană au apărut bobițe fine de mir, iar o mireasmă nepământeană a umplut odaia. În acea secundă, tânărul s-a trezit ca dintr-un somn adânc, s-a ridicat în picioare complet sănătos și a cerut apă. Ștefan a căzut în genunchi, mulțumind lui Dumnezeu și promițând că își va împărți averea cu cei săraci, înțelegând că adevărata bogăție este mila și credința.

Comentarii
Trimiteți un comentariu