Viața, nevoințele și pătimirea Sfîntului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Petru

 

​Originea și chemarea la Apostolie

​Sfîntul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică și neslăvită, numită Betsaida. El era fiul lui Ionă, din seminția lui Simeon, și frate cu Sfîntul Apostol Andrei, cel întîi chemat. Luînd pe fiica lui Aristobol (fratele Sfîntului Apostol Varnava), a născut dintr-însa un fiu și o fiică.

​Petru era simplu la obicei și neînvățat, însă temător de Dumnezeu, păzind poruncile Lui fără de prihană. Cu meșteșugul era pescar; fiind sărac, își cîștiga hrana casei din osteneala mîinilor pentru a-și hrăni femeia, copiii, soacra și tatăl îmbătrînit.

​Fratele său, Andrei, alegînd viața fără însoțire, devenise ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul la Iordan. Auzind cuvintele Botezătorului:

​„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”

​Andrei L-a urmat pe Iisus. A doua zi, Andrei i-a vestit lui Simon: „Am aflat pe Mesia, Care se tîlcuiește Hristos!” și l-a dus la Iisus. Căutînd spre el, Domnul i-a zis:

​„Tu ești Simon, fiul lui Ionă; tu te vei chema Chifa, care se tîlcuiește Petru.”

​Deși s-a rănit de dragostea lui Hristos, Petru nu și-a lăsat îndată casa, continuând să-și ajute familia până la chemarea definitivă de pe Marea Galileei (lacul Ghenizaretului). După punerea în temniță a lui Ioan, Iisus i-a văzut pe Petru și Andrei aruncînd mrejile și le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pe voi vînători de oameni.” Minunea pescuirii minunate – cînd, după o noapte de trudă zadarnică, mrejile s-au umplut la cuvîntul Domnului – l-a făcut pe Petru să cadă la picioarele lui Iisus, zicînd: „Ieși de la mine, Doamne, că om păcătos sînt eu!”. Însă Domnul i-a răspuns: „Vino după mine, că de acum vei fi pescar de oameni spre viață”. Din acel ceas, Petru a lăsat totul și L-a urmat.

​Mărturisirea credinței și Schimbarea la Față

​Domnul a cercetat casa lui Petru, tămăduindu-i soacra de friguri. Petru nu se mai despărțea de Învățătorul său, fiind martor direct al minunilor Sale.

​În părțile Cezareei lui Filip, întrebînd Iisus ucenicii cine zic oamenii că este Fiul Omului, Simon Petru a răspuns în numele tuturor:

​„Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu.”

​Domnul l-a fericit, spunîndu-i că Tatăl Ceresc i-a descoperit aceasta, și i-a făgăduit cheile Împărăției Cerurilor. Deși din dragoste omenească și neștiință a încercat ulterior să-L oprească pe Hristos de la drumul Crucii (primind mustrarea: „Mergi înapoia Mea, satano!”), Petru a rămas neclintit când alți ucenici s-au depărtat, rostind: „Doamne, la cine ne vom duce? Căci Tu ai cuvintele vieții veșnice”.

​Petru a fost învrednicit, alături de Iacov și Ioan, să vadă slava Schimbării la Față a Domnului pe muntele Tabor și să audă glasul Tatălui din ceruri, fapt pe care îl va mărturisi mai târziu în epistolele sale.

​Lepădarea, Pocăința și Repunerea în Apostolie

​În timpul Prinderii Domnului, Petru a dat dovadă de o rîvnă pătimașă, tăind cu sabia urechea lui Malh, sluga arhiereului. Totuși, din rânduială dumnezeiască, pentru a-i smeri cugetul, a căzut în cea de trei ori lepădare în curtea arhiereului. Prin plâns amar și pocăință adâncă, a primit iertarea.

​După Înviere, Hristos S-a arătat mai întâi lui Petru (Chifa), iar ulterior, la Marea Tiberiadei, l-a întrebat de trei ori: „Simone, fiul lui Ionă, Mă iubești?”. La răspunsul smerit al lui Petru: „Doamne, Tu toate le știi; Tu știi că Te iubesc”, Domnul l-a reașezat în treapta de păstor al oilor Sale cuvântătoare.

​Propovăduirea și minunile din Ierusalim și Iudeea

​După Pogorârea Duhului Sfânt, Petru s-a arătat ca cel mai mare între Apostoli:

• ​Prima predică: A adus la credință aproximativ 3.000 de suflete într-o singură zi.
• ​Vindecarea ologului: La poarta bisericii numită „Frumoasă”, a ridicat un olog din naștere în numele lui Iisus Nazarineanul, atrăgând alte 5.000 de bărbați la credință.
• ​Păstrarea sfințeniei: I-a mustrat și omorât cu cuvântul pe Anania și Safira pentru minciună adusă Duhului Sfânt.
• ​Vindecări în Lida și Iope: L-a vindecat pe slăbănogul Enea și a înviat-o pe fecioara Tavita.
• ​Umbra tămăduitoare: Până și umbra lui Petru, trecând peste cei bolnavi așezați pe ulițe, aducea tămăduire.

​A fost eliberat în mod minunat de un înger din temnița unde îl aruncase Irod Agripa (care îl ucisese deja pe Iacov, fratele lui Ioan). De asemenea, Petru a deschis ușa credinței neamurilor, botezându-l pe sutașul roman Corneliu în Cezareea, după vedenia mesei coborâte din cer. Tot el l-a înfruntat în Samaria pe Simon Vrăjitorul (Magul), care dorea să cumpere darul Duhului Sfânt cu argint.

​Călătoriile misionare prin Răsărit și Apus

​Conform relatărilor istorice ale Sfântului Simeon Metafrast, Sfântul Petru a străbătut un itinerar misionar vast, hirotonind episcopi și preoți în numeroase cetăți: Regiune / CetateAcțiuni / Episcopi hirotoniți

Cezareea, Sidon, Virit, Vivli, TripoliA vindecat bolnavi și l-a pus episcop pe Marson în Tripoli.

AntiohiaA propovăduit Sfânta Treime; l-a pus pe Marchian episcop în Siracuza și pe Pancratie în Tavromenia.

Tianin, Ancira, Sinopi, AmasiaÎn Ancira a înviat un mort prin rugăciune.

IerusalimS-a întâlnit cu Sfântul Apostol Pavel (după al treilea an de la convertirea acestuia).

Nicomidia, IlionL-a pus episcop pe Prohor în Nicomidia și pe sutașul Corneliu în Ilion.

Roma (Prima vizită)A A călătorit ulterior în Spania (Sirmia), Africa (Cartagina), Egipt (Teba, Alexandria – unde l-a așezat episcop pe Marcu Evanghelistul), Mediolan (Milano) și Britania. În Britania, un înger i-a descoperit că se apropie vremea muceniciei sale la Roma.

Înfruntarea finală a lui Simon Magul la Roma

Întors la Roma în al doisprezecelea an al împărăției lui Nero, Petru l-a pus pe Clement ajutor în ocârmuirea bisericească. Simon Vrăjitorul revenise și el, devenind prieten apropiat al împăratului Nero prin magiile sale.

Printre minunile disputei dintre Petru și Simon se numără:

Câinele vorbitor: Un câine negru trimis de Petru i-a vorbit lui Simon cu glas omenesc, iar mai târziu i-a rupt hainele în public, lăsându-l de rușine.

Învierea tânărului: Simon Magul a reușit doar prin nălucire diavolească să miște capul unui tânăr mort de neam împărătesc. Sfântul Petru, prin rugăciune curată în numele lui Iisus Hristos, l-a înviat cu adevărat pe tânăr, care s-a ridicat și a vorbit.

Prăbușirea lui Simon Magul: Nevând cum să-l biruiască pe Petru, Simon s-a lăudat că se va înălța la cer. Susținut de diavoli, a început să zboare de pe o clădire înaltă din Roma. Sfântul Petru s-a rugat public: „Doamne Iisuse Hristoase... vă poruncesc vouă, diavolilor... să nu-l purtați mai mult!”. Diavolii l-au părăsit instantaneu, iar Simon a căzut, zdrobindu-se de pământ și murind a doua zi în chinuri.

Mucenicia Sfântului Apostol Petru

Maniat de moartea prietenului său și de convertirea la creștinism a două dintre femeile sale iubite (care au ales viața în curăție), împăratul Nero a poruncit prinderea lui Petru.

La rugămințile fierbinți ale credincioșilor de a se salva pentru binele Bisericii, Petru a acceptat să părăsească noaptea cetatea. La porțile Romei Îl întâlnește însă pe Mântuitorul Hristos. Petru Îl întreabă:

„Doamne, unde mergi?” (Quo vadis, Domine?)

Iar Domnul i-a răspuns:

„Mă duc în Roma, ca iarăși să mă răstignesc!”

Înțelegând că Domnul dorește ca el să sufere în trupul său pentru Biserică, Petru s-a întors în cetate, unde a fost prins.

Nero a osândit la tăiere cu sabia pe mulți credincioși (printre care Irodion și Olimp), iar pe Petru l-a condamnat la răstignire. Din profundă smerenie și respect pentru Învățătorul său, Sfântul Petru a cerut călăilor să-l răstignească cu capul în jos, considerându-se nevrednic să moară în aceeași poziție ca Hristos.

Marele Apostol și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 29 iunie. Ucenicul său, Sfântul Clement, i-a luat trupul de pe cruce și l-a îngropat cu mare cinste, spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat. Amin.

Repere bibliografice

Sfânta Scriptură a Noului Testament:

Sfânta Evanghelie după Matei (cap. 4, 16, 26) – pentru chemarea la apostolie, mărturisirea din Cezareea Filip și lepădarea lui Petru.

Sfânta Evanghelie după Luca (cap. 5, 22, 24) – pentru pescuirea minunată și arătarea de după Înviere.

Sfânta Evanghelie după Ioan (cap. 1, 21) – pentru prima întâlnire prin Andrei și repunerea în slujire.

Faptele Sfinților Apostoli (cap. 2-5, 9-12) – pentru predicile din Ierusalim, minunile vindecărilor și eliberarea din temniță.

Epistolele Sobornicești ale Sfântului Apostol Petru (I și II Petru).

Sfântul Simeon Metafrast (Symeon Metaphrastes): Vitae Sanctorum / Viețile Sfinților (sec. X) – sursa principală hagiografică pentru detalierea itinerarului misionar în Răsărit și Apus, disputele cu Simon Magul și martiriul de la Roma.

Egisip (Hegesippus): Memorii / Hypomnemata (sec. II, fragmente păstrate la Eusebiu de Cezareea) – istoric bisericesc vechi citat pentru minunea învierii tânărului la Roma și tradiția „Quo vadis”.

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful & Sfântul Irineu de Lyon: Scrieri apologetice și anti-eretice (Apologia I, respectiv Adversus Haereses) – pentru atestarea prezenței și rătăcirilor lui Simon Magul la Roma.

Sfântul Clement Romanul: Scrisoarea către Corinteni (Epistola I Clement) – mărturie timpurie despre pătimirea și moartea martirică a Apostolilor Petru și Pavel la Roma.

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe: Mineiul pe Iunie (ziua a 29-a) – textul liturgic și istoric sinaxaral privind viața, nevoințele și pătimirea Sfântului Apostol Petru.