Nașterea Sfântului Proroc Ioan, înaintemergătorul și Botezătorul Domnului

 

​Cu șase luni mai înainte de a se înfățișa înaintea Fecioarei Maria care se afla la Nazaret, marele Arhistrateg ceresc Gavriil, îngerul Domnului, s-a înfățișat înaintea lui Zaharia, marele Preot al Templului de la Ierusalim.

​Mai înainte ca să vestească Nașterea tainică din Pururea Fecioară, arhanghelul a vestit nașterea minunată a unei femei sterpe, care deci nu putuse niciodată să aibă copii și care pe deasupra se afla și la adânci bătrâneți.

​De aceea marelui Preot Zaharia nici nu i-a venit să creadă când a auzit vestirea îngerului lui Dumnezeu, lucru pentru care a și fost pedepsit cu muțenie de către acesta, rămânând mut până la opt zile după nașterea copilului Ioan.

​În acele zile rudeniile lui Zaharia și ale Elisabetei s-au adunat la casa lui Zaharia pentru sărbătoarea tăierii împrejur și numirii copilului. Când tatăl a fost întrebat ce nume voiește să dea fiului lui, el, fiind mut, a scris pe o tăbliță, „Ioan.” În clipa aceea limba lui s-a dezlegat și bătrânul Zaharia a grăit.

​Casa lui Zaharia se afla pe culmile dintre Betleem și Hebron. În tot Israilul s-a împrăștiat ca fulgerul vestea că îngerul Domnului a venit la Zaharia, că el a fost lovit cu muțenie pentru că nu l-a crezut, dar că acum copilul s-a născut iar muțenia lui Zaharia s-a ridicat de la el când a scris pe tăbliță numele copilului, „Ioan.”

​Vestea aceasta a ajuns chiar până la urechile lui Irod. De aceea, când el a trimis gărzile ucigașe care să ucidă toți copiii, el le-a indicat în special ținutul muntos în care locuia Zaharia, spre a fi ucis și micul Ioan.

​Elisabeta însă s-a ascuns bine împreună cu copilul. Înnebunit de spaimă și de ură, drăcescul Irod a trimis soldați la templu, ca să fie aflat preotul Zaharia și să i se ceară fiul lui, spre a fi omorât. Căci așa s-a întâmplat că era iar rândul lui Zaharia ca să slujească la Templul din Ierusalim.

​Așa a fost ucis Zaharia între Poarta de intrare în curtea templului și Altar, iar sângele lui curs pe dalele de piatră s-a pietrificat acolo, spre osânda veșnică și mărturie împotriva lui Irod.

​Elisabeta s-a ascuns cu copilul ei într-o peșteră, unde ea a și murit la scurt timp după aceea.

​Iar copilul a rămas și a crescut în pustie, avându-L drept păzitor puternic pe Dumnezeu, iar drept slujitori devotați pe îngerii Lui.

​Itinerar Duhovnicesc: Listă Geografică de Susținere

​Pentru a cinsti această mare sărbătoare, iată vetrele monahale din spațiul românesc ce poartă hramul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, unde memoria acestui eveniment sfânt este vie:

• ​Mănăstirea Scărișoara Nouă (Satu Mare) – un important centru spiritual din nord-vestul țării.
• ​Mănăstirea Gorovei (Botoșani) – așezământ istoric renumit unde praznicul Înaintemergătorului adună mulțimi de credincioși.
• ​Mănăstirea Valea Mare (Covasna) – vatră de rugăciune situată în inima Arcului Carpatic.
• ​Schitul Prodromu (Muntele Athos) – schitul românesc din Grădina Maicii Domnului ce își prănuiește ocrotitorul la această dată.

​Text adaptat de teolog și jurnalist Daniel Caranda pe Revista Viața Spirituală.