Cuvânt din viața Sfântului Efrem după Metafrast

 

Lăsându-și o dată patria, la porunca lui Dumnezeu, ca și dumnezeiescul Avraam, fericitul Efrem a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru cinstirea sfintelor moaște ce erau acolo, iar, pe de alta, pentru întâlnirea cu vreun bărbat dintre cei cuvântători, ca să ia pilda de viața de la dânsul. Acest lucru îl cerea și de la Dumnezeu, zicând deseori : "Doamne Iisuse Hristoase, Stăpân al tuturor, învrednicește-mă că, intrând în cetatea Edesa, să mă întâlnesc cu un bărbat care va fi puternic să-mi grăiască cele spre folosul sufletului." Și, astfel rugându-se, a ajuns la porțile cetății.

Deci, călătorind așa cu mintea trează, îl întâmpină o femeie și aceasta era o desfrânată. Și lucrarea lui Dumnezeu era aceasta, ca pe cele bune, de multe ori El le lucrează prin cele potrivnice. Deci, sfințitul Efrem, întâlnind, astfel, pe acea desfrânată, stă uimit, oarecum, căutând către dânsa și era mâhnit, că nu i s-a împlinit cererea, după rugăciune, ci cu totul dimpotrivă. Iar ea, văzându-l astfel, privea la dânsul cu ochii necuvioși. Și fiindcă multă vreme se priveau unul pe altul astfel, vrând el să o rușineze și la sfială a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rușinezi, femeie, privind cu ochii țintă la mine?" Iar femeia zise: "Dar mie așa mi se cade de a privi la tine, că dintru tine și din a ta coastă sunt luată. Iar ție ți se cade a te uita nu la noi, ci în pământ, din care ai și fost luat." Acestea auzindu-le, Efrem a mulțumit, femeii, pentru folosul ce avea, și lui Dumnezeu cu fierbințeala îi înălță mulțumire, care și prin cele fără de nădejde poate face lucruri bune.

Deci, trecând multă vreme, iar cetatea Edesei având pe dumnezeiescul Efrem, o femeie desfrânată, ce locuia aproape de dânsul, s-a făcut unealtă de răutate a vicleanului. Și, întâmplându-se că fericitul Efrem fierbea niște bucate, acea femeie deschise fereastra și, aplecându-se cu nerușinare și obrăznicie, căutând la Cuviosul, îi zise: "Binecuvântează părinte." Iar el, cu blândețea cea cuviincioasă, îi zise: "Domnul să te binecuvânteze." Și, cu râs necuvios, aceasta a zis iarăși: "Dar ce lipsește bucatelor tale ?" Iar el a zis: "Trei pietre și puțin lut, ca fereastra aceasta să se astupe." Iar ea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta te-a adus pe tine la mândrie ? Eu voiam a dormi împreună cu tine și tu de la început mă deznădăjduiești ?" Dar, precum, aceea avea graiuri satanicești, tot așa și el, cu mult mai vârtos, n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicești, că a zis: "De voiești împreună cu mine să dormi, apoi trebuie să mergi unde îți voi spune eu." Iar ea, dacă a auzit cuvântul, a și întrebat de locul unde voiește a dormi."Nu în alt loc, a zis el, decât chiar în mijlocul cetății, voi dormi cu tine." Iar ea a zis: "Dar nu ai sfiala și rușine de bărbații ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetății ?" Atunci Sfântul a zis îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sunt puternici a rușina sufletul și a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii lui Dumnezeu, care văd toate câte se lucrează întru ascuns și întru arătare, nu ne vom teme și nu ne vom înspăimânta, cu atât de vârtos ?" Acestea destul au fost ca să înduplece pe desfrânată a se depărta de vicleană poftă către dânsul și să se căiască de cele mai dinainte fapte rele ale ei. Și îndată, apropiindu-se și căzând la pământ, cerea iertare de neînfrânata ei pornire. Și, făcând adevărata pocăință, a luat povățuitor și dascăl pe Sfântul Efrem, în calea cea către mântuire.

Iar el, gata fiind spre o slujire ca aceasta, a sfătuit-o a nu mai merge în urma gândurilor inimii celei rele, apoi s-a îngrijit să o ducă într-o mănăstire de femei, spre a face fapte bune. Și, astfel, fericitul Efrem, întâlnindu-se cu două femei desfrânate, cu ajutor dumnezeiesc, a primit folos de la amândouă.