Bucuria din ceasul mortii

 Un creştin cu viaţă curată şi mare evlavie, la un moment dat, peste ani, se îmbolnăvi grav. Când se afla pe patul de moarte, răbdând nişte grele dureri trupeşti, deodată chipul său se lumină şi începu a izvora o mare bucurie.

Cei din jurul său, văzând această schimbare bruscă şi de neînţeles, îl întrebară care este cauza.

Creştinul cel bolnav le-a răspuns, zicând:

- Am citit odată că Socrate se bucura fiind pe patul de moarte, pentru că spera că în lumea cealaltă va avea ocazie să vadă pe Homer, Hesiod şi ceilalţi bărbaţi filosofi ai lumii. Cu cât mai mult am eu să mă bucur că, în sfârşit, Îl voi vedea pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi lăcaşul Său din ceruri, dimpreună cu Maica Domnului şi cu soborul tuturor sfinţilor.