Pomenirea Sfântului Eumenius, episcopul Gortynei, din Insula Creta [făcătorul de minuni]

 Încă din tinerețile lui, Sfântul Eumenius a urmat din toată inima lui Hristos, eliberându-se astfel de două mari greutăți: de greutatea averilor și de greutatea trupului. De prima greutate s-a eliberat dăruindu-și toate averile săracilor și nevoiașilor, iar de a doua prin postiri aspre.

Astfel, el s-a vindecat mai întâi pe sine însuși, iar apoi a putut să îi vindece și pe alții. Despătimindu-se și umplându-se de harul Duhului Sfânt, Eumenius a strălucit cu o lumină care nu s-a putut ascunde. După cum s-a scris: Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă (Matei 5:14). Tot așa nici Sfântul Eumenius nu a putut să rămână ascuns lumii.

Dând mărturie de sfințenia vieții lui, poporul cetății Cortina l-a ales pe Eumenius Episcop, iar Sfântul Eumenius bine a păstorit turma lui Hristos din acea cetate.

El a fost tatăl sărmanilor, bogăția nevoiașilor, mângâierea întristaților, vindecătorul bolnavilor și minunat făcător de minuni. El a lucrat minuni multe cu rugăciunea: el a îmblânzit un șarpe veninos, a scos afară demoni și a vindecat mulțime de bolnavi, nu doar în cetatea lui, ci și la Roma și în Thebaida. În Thebaida, la o vreme de mare secetă, el a adus ploaie îmbelșugată cu rugăciunea către Domnul. Acolo, în Thebaida, și-a încheiat Sfântul Eumenie și viața cea pământească, de la care s-a strămutat la locașurile cele cerești ale lui Hristos.

Sfântul Sfințit Eumenie a viețuit și s-a nevoit în veacul al șaptelea.