Luna iunie în, 12 zile, pomenirea Preacuviosului, Părintelui nostru Onufrie Egipteanul (+400)

 

​Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt și a trăit pe la anii 350-400. La început a petrecut, o vreme, într-o mănăstire cu viața de obște, din părțile Tebaidei, mănăstire ce se afla în pustia numită Ermopole. Chemat, însă, la viața pustnicească după pilda Sfântului Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul, a ieșit din viața de obște și a locuit în pustie, nevăzând față de om, vreme de șaizeci de ani. Pe Onufrie l-a aflat Marele Pafnutie, care a călătorit în toată pustia, cea mai adâncă, dorind să cunoască și să scrie viața celor mai mari bărbați ai pustiei. Și, umblând el șaptesprezece zile prin pustie și ajungând la locul unde era Sfântul Onufrie, a mers Pafnutie la el și l-a rugat să-i spună numele său și toată petrecerea vieții sale. Cunoscând, deci, Pafnutie toate acestea, din însăși gura sihastrului, a povestit, mai pe urmă, monahilor dornici de pustnicie, nu numai cele despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci și despre alți cuvioși, pe care i-a aflat el, umblând prin pustie.

​Că, în viața de obște, zicea ava Onufrie, trăim laolaltă și unul este altuia pildă, îndemn și sprijin la nevoie, acolo săvârșim împreună cântarea bisericii, iar de flămânzim, găsim pâinea făcută și de însetoșăm, avem apă din belșug. De se întâmplă unuia a se îmbolnăvi, frații ceilalți îl mângâie și-l îngrijesc și toți slujim, unii altora, din dragoste pentru Hristos. Dar noi, cei ce pătimim în pustie, suntem lipsiți de toate acestea. Căci cine să-l mângâie, de i se întâmplă vreo mâhnire? La boală, cine să-i poarte de grijă și să-i slujească? Iar de-l vor încerca ispite și îndoieli, cine să-l povățuiască? Și de vă flămânzi, unde va afla hrană? Și de va înseta, unde va găsi izvor? Pentru aceea, fără de asemănare este osteneala acestora, care trăiesc singuratici în pustie. Dar s-a aprins în sufletul meu, zise Onufrie, dorința neclintită de a merge în pustie și de a duce acolo o asemenea viață, plină de lipsuri și de grele osteneli pentru Hristos. Și, luându-mi puțină pâine, pentru patru zile, și după îndelungată cale, am văzut o peșteră. M-am apropiat și am zis la ușă: "Binecuvântează, părinte." Și a ieșit un bătrân cu chip sfințit. Am făcut metanie, iar el m-a îmbrățișat cu dragoste. Iar, după câteva zile, mi-a zis: "Scoală-te, fiule, să te duc în altă peșteră, că într-însa să viețuiești singur." Și aici, în acest loc, viețuiesc de șaizeci de ani.

​Iar singurătatea i-a pregătit sufletul pentru cele mai scumpe descoperiri ale Duhului Sfânt. Acolo el a găsit pacea inimii și acele bucurii, rupte din bucuria cerească. Nemulțumit a se ruga numai pentru nevoile sale, el făcea rugăciuni fierbinți pentru Biserică și pentru necazurile oamenilor din lume. Trăia din osteneala mâinilor sale, hrănindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Și a murit chiar atunci când Pafnutie era acolo. Deci, l-a îngropat Pafnutie la locul acela și, îndată, a văzut prăbușindu-se coliba, uscându-se smochinul, și secând apa izvorului.

​Dumnezeului nostru, slavă!

​Listă biografică și surse hagiografice:

• ​Proloagele de la Ohrida / Proloagele Bisericii Ortodoxe – Sursă patristică și calendaristică de bază pentru pomenirea de la 12 iunie, păstrând structura omiletică dedicată cuviosului.
• ​Nume: Sfântul Preacuvios Onufrie Egipteanul (cel Mare)
• ​Perioada istorică: A trăit aproximativ între anii 350-400 d.Hr.
• ​Locul nevoinței: Pustia Ermopole din regiunea Tebaidei (Egiptul de Sus).
• ​Anii de zăvorâre: 60 de ani petrecuți în izolare totală, fără a vedea chip de om până la întâlnirea cu Sfântul Pafnutie.
• ​Ucenicie: Povățuit inițial într-o mănăstire de obște, apoi călăuzit în pustia adâncă de un bătrân cu chip sfințit.
• ​Martor al adormirii: Marele Pafnutie Pustnicul, cel care i-a consemnat direct mărturia vieții și i-a îngropat cu cinste trupul.

​Autor adaptare: Teolog și jurnalist Daniel Caranda