SFINȚII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP ȘI ALȚI 31 DE LA NICULIȚEL (secolul IV)

 

​🛡️ Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor

​Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) făcea parte din Imperiul Roman și era destinația principală, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV, pentru surghiunirea și martirizarea celor ce refuzau să aducă jertfe idolilor. Acest teritoriu plasat între Dunăre și Marea Neagră — în special Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag — era cel mai potrivit pentru izolarea creștinilor.

​Dintre cele zece mari persecuții desfășurate între anii 64 și 324, trei au fost de o cruzime extremă: cea a lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324). Mii de creștini, ostași, clerici și dregători au fost deportați aici. Unii mureau de foame, frig și bătăi, în timp ce alții erau executați prin tăierea capului.

​Trupurile lor erau luate pe ascuns noaptea de către credincioși, fiind tăinuite în locuri sigure. Tot atunci se nășteau primele acte martirice, menite să le păstreze vie memoria în sinaxarele Bisericii.

​🏺 Minunea din 1971: Descoperirea de la Niculițel

​Când prigoana a încetat, peste aceste cripte sfinte (numite martirioane) s-au zidit bazilici mari de piatră. Multe s-au ruinat din cauza invaziilor barbare, rămânând ascunse sub pământ ca niște mărgăritare.

​În mod minunat, în septembrie 1971, pârâul satului Niculițel (Tulcea) a venit mare și a surpat șoseaua, descoperind cel mai bine păstrat martirion creștin din întreaga Peninsulă Balcanică. Cripta din cărămidă adăpostea la nivelul superior o raclă de lemn cu patru moaște întregi de martiri cu capetele tăiate, așezați cu fața spre răsărit. Pe perete se aflau inscripționate în mortar numele lor în limba greacă: Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos.

​La nivelul de jos, sub o lespede pe care scria „Aici și acolo se află sângele martirilor”, s-au găsit osemintele a încă doi martiri anonimi, care pătimiseră în cetatea Noviodunum (Isaccea de azi). Martirologiile fixează pătimirea lor la data de 4 iunie și adaugă alți 31 de ostași creștini jertfiți împreună cu ei.

​⛪ Moștenirea duhovnicească a neamului

​Sub împărăția Sfântului Constantin cel Mare, creștinii din Sciția Mică au înălțat o bazilică măreață deasupra criptei. Din toamna anului 1971, moaștele celor patru sfinți au fost depuse la Mănăstirea Cocoș, devenind o adevărată cunună spirituală a țării noastre. Descoperirea lor reprezintă un semn al milei lui Dumnezeu pentru poporul român, chemându-ne pe toți la credință curată, pocăință și sfințenie.

​Sfinților Mucenici, care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să mântuiască sufletele noastre!

​Sursă: Pateric Ortodox