Pomenirea Sfântului Cuvios Procopie Decapolitul

 

Acest sfânt se trăgea din părțile Decapolei, cele Zece Cetăți din jurul Mării Galileii, din care pricină s-a numit Decapolitul. În tinerețe el s-a dăruit vieții de nevoințe ascetice, împlinind toate cele care se cer pentru curățirea inimii și ridicarea sufletului către Dumnezeu.
Când au început persecuțiile contra icoanelor, pornite de răul împărat Leon Isaurul, Procopie s-a ridicat în apărarea icoanelor arătând că ea nu este nicidecum idolatrie, căci creștinii știu că închinându-se sfintelor icoane ei nu se închină materiei din care sunt făcute ele, ci mai curând Persoanelor zugrăvite pe ele, care sunt ale Sfintei Treimi, ale sfinților îngeri sau ale oamenilor care s-au învrednicit de sfințenie.
Din această cauză Procopie a fost arestat, torturat cu sălbăticie, biciuit și sfâșiat cu perii de fier. Când necuratul împărat Leon a fost asasinat (căci sufletul lui pierise și mai înainte de aceasta), s-a înfăptuit și restabilirea cultului icoanelor în sfintele biserici, iar Procopie s-a întors la mânăstirea lui, unde a petrecut cu pace cealaltă vreme a vieții, în vârstă înaintată ajungând, el s-a strămutat la locașurile cerești, unde se bucură de vederea fețelor îngerilor și sfinților, ale căror icoane cu dragoste le-a cinstit pe pământ.
Sfântul Procopie a adormit cu pace în veacul al IX-lea.