Suflet viu


 

                 

Plouă cu stropi mari, 

ca un cântec picurat pe portativ,

cu note întregi și sonore, 

într-un ritm sacadat, 

cu secunde ce se succed între ore.

Și se preling peste noi,

ca un descătușat șuvoi din nori,

cu picături, ce lasă urme albe,

în trecerea lor,

înfășurându-ne ca un lujer de nalbe.

Mă cuibăresc la pieptul tău,

cu aripile ude.

Din gândul răvășit de ploi,

răzbat cuvintele nespuse,

care-au mocnit în noi.

Dar se opresc pe buze,

de teama, de a nu strivi 

bătaia inimii confuze.

La marginea privirilor, care vorbesc,

așteaptă două suflete difuze.

Să cânte ploaia,

să spele, să adune

tot ce-a rămas din noi.

Se scaldă viu, în razele de lună,

un singur suflet, plămădit de ploi.

autoare: Lizeta Prața

   24.02.2019/vol:" Suflet desculț, printre cuvinte"@Lizeta Prața

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta