Suflet viu
Plouă cu stropi mari,
ca un cântec picurat pe portativ,
cu note întregi și sonore,
într-un ritm sacadat,
cu secunde ce se succed între ore.
Și se preling peste noi,
ca un descătușat șuvoi din nori,
cu picături, ce lasă urme albe,
în trecerea lor,
înfășurându-ne ca un lujer de nalbe.
Mă cuibăresc la pieptul tău,
cu aripile ude.
Din gândul răvășit de ploi,
răzbat cuvintele nespuse,
care-au mocnit în noi.
Dar se opresc pe buze,
de teama, de a nu strivi
bătaia inimii confuze.
La marginea privirilor, care vorbesc,
așteaptă două suflete difuze.
Să cânte ploaia,
să spele, să adune
tot ce-a rămas din noi.
Se scaldă viu, în razele de lună,
un singur suflet, plămădit de ploi.
autoare: Lizeta Prața
24.02.2019/vol:" Suflet desculț, printre cuvinte"@Lizeta Prața
Comentarii
Trimiteți un comentariu