Înțelepciunea lui Solomon 4, 7, 16-20; 5, 1-7

⁷ Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă.

¹⁶ Dreptul care moare îi osândește pe nelegiuiții care trăiesc,
iar tinerețea grabnic împlinită [osândește] îndelunga bătrânețe a celui nedrept. ¹⁷ Nebunii văd sfârșitul înțeleptului,
dar fără să priceapă planurile Domnului asupră-i,
și nici de ce El Și l-a pus deoparte; ¹⁸ văd și disprețuiesc,
dar Domnul Își va râde de ei. ¹⁹ Ei după-aceea fi-vor un stârv disprețuit,
de-a pururi de ocară printre morți;
căci El îi va zdrobi, pe ei, cei fără grai
și azvârliți cu capu'n jos
și îi va scutura din temelii
și vor pieri până la unul
și chinul îi va măcina
și amintirea, da, li se va stinge. ²⁰ Și când va veni socoteala păcatelor lor,
ei vor veni cuprinși de spaimă,
iar fărădelegile lor îi vor osândi din față.^c

¹ Cel drept, plin de'ndrăznire, va sta atunci în față,
de față cu aceia ce i-au făcut necazuri
și pentru-a cărui trudă^a n'aveau decât dispreț. ² Văzându-l, tulburare-i va scutura, și spaimă,
uimiți, ca'ntr'o poveste, să-l vadă mântuit. ³ Și-or zice între ei, plini de păreri de rău,
gemând amar, cu duhul cuprins de strâmtorare:^{b 4} „Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream,
spre care noi, nebunii, ținteam doar cu ocări
crezând că viața-i este o pură nebunie,
iar moartea, fără cinste. ⁵ Cum de-a ajuns să fie la număr printre fiii
lui Dumnezeu, și parte să-și aibă printre sfinți? ⁶ Noi ne-am ținut departe de calea adevărului,
nu pentru noi lumina dreptății a lucit,
iar soarele nu nouă ne-a răsărit de sus. ⁷ Sătui suntem de căile nelegiuirii și ale pierzaniei,
pustiuri neumblate-am străbătut,
dar calea Domnului n'am cunoscut-o.