Rugă în alb

 

        - Mira Minu-

Liniștea nu mai vrea de-nserare să-i cânt,

Îmi despart istoviri de-mpliniri, de cuvânt...

Bat în cer, îl tot rog să mă ceară-napoi,

Umbre vreau, de pribeag legământ, să despoi!

N-am închis niciun vis în clepsidra cu mir,

N-am atins niciun uns cu un alt trandafir,                                               - Mira Minu-

Toate stau la un loc pe-un tărâm necuprins,

De-am ajuns, n-am crezut că ușor am învins.

Sunt de-un alb legănat într-o lume de-apoi,

Nu mă vreau cotropit de un mistic război,

Dar mă văd răsărind pe morminte de sfinți...

O pecete de vid renăscându-și părinți.

Să mă-nalț pe un rug mântuind de păcat,

Aș croi ceruri noi, doar în lung, nu în lat ...

Mă dezic de plăceri ca de-un ultim bastard,

Rătăciri să țintesc și-n priviri să le ard!

Aripi cresc dintr-un trup auriu de-mpărat,

Sub mătănii de nea, un genunchi sărutat

Ritualic și sfânt, de pămănt e izbit,  

Făr' de dor va pleca, pe deplin liniștit.