PRIN VIAȚĂ

Adun febril în a mea minte,

Atâtea clipe... rătăcite,

Le chem, le-adun, le-ndemn,

Și le citesc, le fac un semn !

Mai multe zile nenumite,

În luni-ispite, zăpăcite,

În ani prea grei de încercare,

Într-un destin făr-de culoare.

Adun un pic din caldul soare,

Din ploi tăcute, iau răcoare,

Mă-nzăpezesc ani de ninsoare,

Și toamne făr-de asemănare.

Adun o viață rătăcită,

Orfană, tristă și mâhnită,

Și-ncerc să-i dau pic de suflare,

Să prindă iar contur, culoare.

Învăț din toate cât se poate,

Mă cert și-apoi îmi dau dreptate !

Un fenomen, ce-l numim ,,viață',

Și, care,  toată viața-nvață !

Murim modești, neânvățați,

Departe de părinți și frați...

De țară, neam și de pământ, 

Străini de limbă și cuvânt !

Adun, și eu, cum pot, din toate,

Cărându-mi anii mei în spate.

Și-apoi, modestă-n rugăciune,

Să ard și-apoi să fiu tăciune. 

De fericire-am uitat,

Murim cu suflet-neâmpăcat !

Unde-am greșit, unde-am uitat,

Colțul de rai ce-l neumblat ?!

Adun din dragoste, cât pot,

Pân-sus la cer, să-mi fac un pod.

Iar sufletul, las, să iubească,

Cu dragostea dumnezeiască .

Stela Dediu

Republica Moldova 

20.02.2023.

Dreptul de autor rezervat.