REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  A fost odată un ucenic care a mers la duhovnicul său, frământat de greutățile vieții și de mulțimea grijilor care îi apăsau sufletul. — Părinte, i-a spus el, încerc să trăiesc o viață curată, dar grijile lumii acesteia, răutățile din jur și neputințele mele mă copleșesc. Simt că purtarea crucii este uneori prea grea și nu mai găsesc pacea. Bătrânul duhovnic l-a ascultat cu blândețe, apoi a luat un pahar curat, l-a umplut cu apă din izvor și a pus în el o lingură de sare. A amestecat bine și i-a zis ucenicului: — Gustă din această apă. Cum ți se pare? Ucenicul a gustat, s-a strâmbat și a răspuns: — Are un gust amarnic, Părinte, abia se poate bea! Bătrânul a zâmbit, l-a luat de mână și l-a dus la marginea unui lac mare și limpede din apropierea mănăstirii. Acolo, a luat o altă lingură de sare — exact aceeași cantitate — și a aruncat-o în apa lacului. — Acum, a spus duhovnicul, apleacă-te și bea din apa lacului. Cum ți se pare? Ucenicul s-a aplecat, a băut o gură de apă proasp...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .

  6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața e lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f , pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața. 13 Dar având același duh al credinței - după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit -, și noi credem; pentru aceea și grăim, 14 știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul I...

  Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9 1 Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nici un chin nu le va atinge. 2 În ochii nemintoșilor ei par că au murit, ieșirea lor din lume e o nenorocire, 3 plecarea dintre noi, totuna cu nimicul, dar ei se află'n pace. 4 Chiar dacă, în ochii oamenilor, au îndurat chinuri, nădejdea lor e plină de nemurire; 5 pentru-o pedeapsă mică primi-vor plată mare. a Căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El; 6 ca pe aur în cuptor, așa i-a încercat și i-a primit ca pe o jertfă de ardere-de-tot. 7 Vor străluci în ziua cercetării, b roi de scântei pe miriște vor fi. c 8 Stăpâni peste popoare, ei neamuri judeca-vor, iar Domnul peste dânșii va'mpărăți în veci. 9 Acei ce-și pun credința în El vor înțelege ce este adevărul, cei credincioși ai Săi cu El vor sta'n iubire, căci harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi.   Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-23; 6, 1-3 15 Dar drepții vor trăi în veci; răsplata lor este la ...

  Glasul 4 Pe Întărirea Cea Neclintită... P e nevoitorul dreptei credințe și pe râvnitorul adevărului astăzi toți credincioșii cu cântări și cu laude să-l mărim: pe Sfântul Hariton păstorul și dascălul și luminătorul cel preacuvios al lumii. Căci se roagă Domnului pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u arma Crucii cea purtătoare de viață înotând în adâncul mării celei pătimitoare, pe vicleanul Faraon cel înțelegător, cu Dumnezeiasca Putere l-ai înecat, fericite. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in pruncie Domnului fiind făgăduit, înaintea divanului păgânesc, fericite, cu Dumnezeiască înțelepciune pe Hristos L-ai propovăduit; și ca Moise ai surpat trufiile celor împotrivă luptători. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. E giptul înșelăciun...

  Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  ​Cuviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creștin bine credincios și ales întru bunătăți. Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Când a ieșit acea poruncă fără de Dumnezeu de la împăratul prin toate părțile ca să fie siliți creștinii să jertfească idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii să fie uciși, atunci Hariton, în Iconia, la un lucru ca acesta strălucea cu bună credință, ca cel mai dintâi dintre creștini; și a fost prins și legat de guvernatorul țării aceleia și adus la judecata păgânilor, unde l-a întrebat pe el judecătorul, zicând: "Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul și toți supușii își smeresc capetele lor?" Răspuns-a Hariton: "Toți idolii păgânilor sunt diavoli, care, oarecând, pentru mândria lor, au fost surpați din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt. ​Iar acu...

  ​Acesta a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), fiind din cetatea Iconiei și din țara Licaoniei, unde Sfântul strălucea în dreapta credință, ca cel mai bun între creștini. ​Deci, fiind adus înaintea judecătorului și mărturisind cu îndrăzneală ca zeii păgânilor sunt diavoli, iar Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori, fără cruțare; și atât l-au bătut, încât carnea cade de pe oase, iar sângele se varsă ca un rău. Și, văzând că era de-abia viu, încetară de a-l mai bate și, temându-se că degrabă va muri, l-au dus la temniță, ca abia suflă. Și l-a întărit Dumnezeu și l-a făcut sănătos. Deci, a doua oară l-au scos la judecată. Iar el, aceleași mărturisind, cu și mai mare mânie s-a pornit judecătorul, poruncind să-i ardă trupul cu făclii și l-au fript ca pe niște carne de mâncare. Și, iarăși, în temniță îl aruncară. ​Deci, murind Aurelian împăratul și prigonirile încetând, se vești porunca pretutindeni, ca toți creștinii să fie slobozi. Și era mare bucurie î...

  ​Sfântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. Dezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. Judecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " Hariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. Eparhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. Atunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins de nișt...

  ​Sfântul Hariton Mărturisitorul s-a născut în Iconium, în provincia Licaonia, și a suferit acolo în timpul unei persecuții împotriva creștinilor în domnia împăratului Aurelian (270-275). Exemplul sfintei Întâi Mucenițe Tecla (24 septembrie), care era tot din cetatea sa, l-a încurajat să-L mărturisească pe Hristos, pentru că avea o mare evlavie față de ea. ​Sfântul Hariton a condamnat cu curaj zeii păgâni și a mărturisit cu statornicie credința în singurul Dumnezeu Adevărat, Hristos Mântuitorul. Sfântul Mărturisitor a îndurat torturi cumulite, dar, prin Providența lui Dumnezeu, a supraviețuit. Persecuția s-a încheiat după moartea lui Aurelian în 275. Sfântul Hariton a fost printre mulții creștini care au fost eliberați din închisoare, și a hotărât să-și dedice întreaga viață slujirii Domnului. Deși scăpase de moarte, se întrista pentru că nu primise cununa muceniciei. ​După ce a ajuns la Ierusalim în pelerinaj la locurile sfinte, a căzut în mâinile tâlharilor. L-au legat și l-a...

  Hramul Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu Vâlcea reprezintă, în fiecare an, un prilej de profundă bucurie duhovnicească și de meditație asupra modului în care Dumnezeu lucrează în istorie prin oamenii Săi aleși. Așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, catedrala râmniceană devine o vatră a rugăciunii în care trecutul de glorie tipografică și duhovnicească se împletește cu prezentul credinței noastre. Privind spre chipul acestui mare mitropolit al Țării Românești, descoperim nu doar un strălucit cărturar, ci și un suflet de o profunzime jertfelnică, a cărui viață rămâne un model neclintit de dăruire. Parcursul pământesc al Sfântului Antim începe departe de meleagurile noastre, în îndepărtata și încercata Georgie (Iveria), unde s-a născut în jurul anului 1650. La Taina Sfântului Botez a primit numele de Andrei, crescând într-o familie credincioasă care i-a sădit în inimă dragostea de Dumnezeu. Însă purtarea de grijă a Domnului avea să-l treacă prin focul în...

În data de 27 septembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, una dintre marile personalități ale Ortodoxiei românești de la începutul veacului al XVIII-lea. Venit din îndepărtata Ivirie, ținutul Georgiei de astăzi, Sfântul Antim avea să-și lege pentru totdeauna numele de Biserica și cultura românească, devenind prin lucrarea sa un adevărat părinte al poporului pe care l-a păstorit. Viața sa a fost așezată sub semnul slujirii: prin tipar, prin cuvânt, prin zidirea de biserici, prin lucrarea pastorală și, în cele din urmă, prin jertfa mucenicească. Născut în jurul anului 1650, în Iviria, viitorul mitropolit a primit la botez numele de Andrei. Tinerețea sa a fost marcată de încercări, fiind luat rob de către turci și dus la Constantinopol. Eliberarea avea să deschidă însă o nouă etapă a vieții sale. În apropierea Patriarhiei Ecumenice și-a desăvârșit pregătirea, deprinzând mai multe îndeletniciri și arte care, mai t...