REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  D reptul Samuel r obul cel iubit al Domnului este, Ș i poporului Lui judecător iubit. E l pe Dumnezeu iubit-a mai presus de toate. P orunca și lege vieții lui fost-a C uvântul lui Dumnezeu. V oia lui Dumnezeu el poporului vestit-a, C u ea a norodului viață a-îndreptat. E l, dreptul, înaintea lui Dumnezeu J ertfă de lacrimi neîncetat adus-a, P entru păcatele poporului Său. S amuel preot și proroc fost-a, ș i drept judecător. E l în feluri trei a slăvit pe Domnul: î n fiece cuvânt, în fiecare faptă Ș i-n toată nevoința de priveghere, rugăciune și post; E l Domnului slujit-a cu ființa lui toată. E l pildă căpeteniilor lumii a fost: „Nimeni vreodat' poate vreun bine să facă, C âtă vreme depărtatu-s-a de Dumnezeu! C ela ce a Domnului Lege o taie, f ăcând-o pe a lui, C ela ce a sinelui lege o face, d e Dumnezeu neștiind, A cela blestemat rege este, ș i blestem mare poporului său. U n astfel de rege la moarte poporul își duce, Ș i primul moștenește gheena în...

    ​Prorocul Samuel a fost al cincisprezecelea și ultimul dintre Judecătorii lui Israel, trăind cu mai mult de 1146 de ani înainte de Nașterea lui Hristos. Se trăgea din Seminția lui Levi și era fiul lui Elcana din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim. S-a născut fiind cerut de la Domnul prin rugăciunile mamei sale Ana (de aceea a primit numele Samuel, care înseamnă „cerut de la Dumnezeu"). Încă înainte de naștere, el a fost închinat lui Dumnezeu. Cântarea ei, „Inima mea se bucură în Domnul," este a treia odă vetero-testamentară a Canonului (1 Regi 2:1-10). ​Când copilul a împlinit trei ani, mama lui a mers cu el la Șilo și, în conformitate cu legământul ei, l-a închinat slujirii lui Dumnezeu. L-a dat în grija Marelui Preot Eli, care în acel timp era judecător peste Israel. Prorocul a crescut în frica de Dumnezeu, iar la doisprezece ani a avut o descoperire că Dumnezeu va pedepsi casa Marelui Preot Eli, pentru că nu a oprit nelegiuirea fiilor săi. Toată familia lui Eli a...

 

  ​Doi călători străbăteau o vale uscată și muntoasă în căutarea Mănăstirii Sfinților Mucenici. Drumul era lung, iar zăduful amiezii le seca puterile. Unul dintre ei, doborât de oboseală și de lipsa apei, a început să cârtească împotriva sorții, zicând: — Dumnezeu ne-a părăsit în această pustie! Nu există nicio picătură de apă, iar picioarele mele nu mai pot păși. ​Celălalt călător, păstrând pacea în inimă, s-a oprit, și-a plecat genunchii pe piatra fierbinte și s-a rugat cu smerenie: — Doamne, Tu care ai scos apă din stâncă secetoasă, întărește-ne pe noi, neputincioșii! ​Nici n-a apucat să rostească „Amin”, că a zărit la câțiva pași o fisură adâncă în stâncă, din care curgea un firicel subțire, dar limpede de apă rece. A chemat pe fratele său și s-au adăpat amândoi, prinzând puteri noi. ​Atunci, drumețul cel credincios i-a zis încet tovarășului său: — Vezi, frate? Apa era acolo și înainte de rugăciune, însă cârtirea îți orbise ochii. În valea încercărilor vieții, Dumnezeu a...

    Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picio...

  23 Și era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat d care striga tare, 24 zicând: „Ce ai cu noi e , Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu“. 25 Și Iisus l-a certat, zicând: „Taci și ieși din el!“ 26 Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. 27 Și toți s'au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învățătură nouă și cu putere; că El și duhurilor necurate le poruncește, și ele i se supun“. 28 Și îndată s'a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ținutul Galileii.

  II  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 11 Gura noastră deschisu-s'a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s'a lărgit. 12 Strâmtorați nu sunteți întru noi, ci'n inimile voastre sunteți strâmtorați. 13 Plătiți-ne și voi cu aceeași plată - vă vorbesc ca unor copii ai mei -, lărgiți-vă și voi inimile! 14 Nu vă înjugați la jug străin b cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15 și ce învoire este între Hristos și Veliar c ? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? 16 sau ce înțelegere este între templul lui Dumnezeu și idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, așa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui și voi umbla și Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. A liluia, glasu...

  Glasul 2 Î n rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui și dorită vistierie a Împărăției văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârșit la Împăratul Cel fără de moarte; și acolo cu îngerii laudă neîncetată cânți, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat, glasul al 5-lea: M ărirea cea pământească ai lăsat și Cereasca Împărăție ai moștenit; sângele picurându-ți, ca și cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; și către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina Cea Neînserată; și pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Ad âncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. V rând eu să laud sfințită prăznuirea ta, luminează sufletul meu cu Razele cele Luminătoare ale Duhului și gonește negura necunoștinței, mărite mucenice. Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin Putere Dumnezeiască călcând pe vicleanul și biruitor făcându-te, mucenice, prea lămurit cu minte vitejească te-ai îmbogățit de străluci...

  Glasul 5 M ărirea cea pământească ai lăsat și Cereasca Împărăție ai moștenit; sângele picurându-ți, ca și cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; și către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina Cea Neînserată; și pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.

  ​Păgânul Maximian împărățind peste stăpânirea Romei și prigonind pretutindeni pe creștini, era un voievod în Siria, cu numele Antioh. El era rău la obicei și prea fierbinte slujitor idolilor, suflând cu îngrozire și cu ucidere asupra robilor lui Hristos. Lui îi era dată stăpânirea de la împărat peste toată Siria și luase poruncă să chinuiască și să ucidă pe toți creștinii, având încredințați mulți tribuni cu oaste romană. Sub stăpânirea aceluia, între alți tribuni era și Andrei, robul lui Hristos, ca o floare de crin bine mirositoare între spini. El la început și-a păzit în taină credința cea sfântă în Hristos - până la o vreme - după care a arătat-o la toată lumea, mărturisind înaintea tuturor numele lui Hristos. Acesta, deși era încă nebotezat, însă avea credință tare și dragoste fierbinte către Hristos Dumnezeu, și-I slujea Lui ziua și noaptea în rugăciuni și în postiri, ferindu-se de tot lucrul cel neplăcut lui Dumnezeu, iar pe cele plăcute lui Dumnezeu împli-nindu-le cu osâ...

  M ăreață zidire Munții Taurus sunt, A l omului glas în ecou de stâncile lor n-a sunat, E l de glas omenesc nu a reverberat acolo nicicând A proape de la facerea lumii; A ceasta până într-o zi. A tunci, în liniștea milenară A acestei catedrale de piscuri, G las de om a intrat, spre a păși spre ceruri: A l lui Andrei Stratilat viteazul creștin, Î mpreună și-al vitezelor lui mii de oșteni, T ot unul și unul. Î ntru al Munților Taurus templu, L a ceas de rugăciune, L upii în obștea de mielușei au intrat, sfâșiind-o. G eneralul Andrei, imperiul a salvat de la persana pieire, I ar imperiul i-a mulțumit masacrându-l, P recum și pe salvatoarele oști. A ndrei înaintea lui Dumnezeu genunchii și-a plecat, L a fel și-ale lui două mii de suflete viteze; E l bine oștirea și-a-mbărbătat, prietenilor lui zicând: „Iată ceasul bine primit, iată ziua mântuirii, I ată plecarea noastră din astă viață trecătoare. C u smerenie sufletele noastre înaintea Domnului S ă le îngenun...

  ​Sfântul Andrei a fost tribun și ofițer de rang înalt în armata imperială a Romei, în timpul împărăției lui Maximian. El a fost de neam sirian și a făcut parte din armatele locale în Siria. Când persanii s-au constituit într-o amenințare militară la adresa imperiului Roman, lui Andrei i s-a încredințat comanda unei armate de apărare a Imperiului. De aceea el a fost ridicat la rangul de „Stratilat”, ceea ce înseamnă general. Andrei era în taină creștin, deși încă nu primise Sfântul Botez. El avea credință totală în Hristos Iisus Cel înviat și și-a ales în subordinea sa numai unități formate din militari de elită. Înaintea bătăliei, el și-a instruit soldații, arătându-le că, dacă din mijlocul vâltorii bătăliei vor chema Numele Unuia Dumnezeu Celui Viu, Iisus Hristos, dușmanii se vor împrăștia ca praful și ca pulberea înaintea lor. Cu adevărat el le-a insuflat râvna sfântă oștenilor lui, pentru Dumnezeu și pentru comandantul lor, Andrei. Ei L-au chemat pe Domnul Dumnezeu Iisus ...

  ) ​Icoana Maicii Domnului din Don a fost pictată de Teofan Grecul. În ziua bătăliei de la Kulikovo (8 septembrie 1380, de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), icoana a fost împreună cu armata rusă, ajutând-o, iar după victorie a fost dăruită de către cazacii din Don comandantului lor, marele cneaz Dimitrie al Donului (1363-1389), care a mutat-o la Moscova. ​Icoana a fost așezată prima dată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin, iar mai târziu în Catedrala „Buna Vestire” (acum, icoana se află în Galeriile de Stat „Tretiakov”). În amintirea victoriei de pe malurile râului Don, icoana a fost numită „Don” sau „Donskoy”. ​În anul 1591, hanul Nuradin al Crimeei și fratele său, Murat-Girey, au invadat Rusia cu o armată numeroasă. Avansând spre Moscova, au poposit pe dealurile Vorobiev. Pentru a proteja orașul de dușmani, a fost făcută o procesiune în jurul Moscovei cu icoana Maicii Domnului din Don. ​În ziua bătăliei, icoana a fost ținută în paracli...

  Un Ceaslov imprimat la Târgoviște în anul 1715, sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, a fost desemnat exponatul lunii august la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare. Volumul reprezintă o piesă inestimabilă din tezaurul național de carte veche bisericească. ​Tipărit în atelierul Mitropoliei de către maestrul tipograf Gheorghe Radovici, Ceaslovul se remarcă prin faptul că este prima ediție a acestei cărți de cult tradusă și difuzată integrat în limba română. Potrivit prefeței, lucrarea a fost închinată voievodului Ștefan Cantacuzino, un sprijinitor stăruitor al tipăriturilor creștine. ​Structura tipografică cuprinde 3 file nenumerotate și 506 pagini numerotate, cu text bicolore (negru și roșu) dispus pe 26 de rânduri pe coloană. Pagina de titlu poartă un chenar vegetal fin decorat, iar pe verso este gravată stema Țării Românești cu monograma domnească. Pe lângă întrebuințarea sa liturgică în biserici și mănăstiri, Ceaslovul a...

 

  ​Trăia odinioară la o mănăstire din munți un bătrân monah numit Avva Simeon. El primise ascultarea de a îngriji candelele din biserică și de a le ține pururea aprinse. Într-o zi, un alt frate din mănăstire l-a văzut strecurând untdelemnul cu nespusă grijă și ștergând fiecare sticlă de candelă cu multă dragoste, plângând în tăcere. ​Fratele l-a întrebat: — Avva, de ce te ostenești atât pentru niște simple candele? Nu este de ajuns să pui untdelemn și să le aprinzi fitilul? ​Bătrânul s-a oprit, l-a privit cu blândețe și i-a răspuns: — Frate, candela aceasta nu este doar o bucată de sticlă cu o flacără. Ea este chipul sufletului nostru înaintea lui Dumnezeu. Dacă untdelemnul este plin de impurități, flacăra scoate fum înecăcios și se stinge repede. La fel este și sufletul nostru: dacă este plin de răutate, cârtire și mândrie, rugăciunea noastră devine un fum gros care nu se înalță la cer. Dar când curățim untdelemnul prin fapte bune, prin smerenie și iertare, flacăra rugăciunii...

    Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa se în...

  O , preaminunate Părinte Ioane, mare făcătorule de minuni de la Rila, primește această rugăciune a noastră și nu-ți întoarce fața ta de la noi, cei care alergăm la a ta mijlocire, așa cum nu ți-ai întors fața de la cei care veneau la tine, cu necazurile lor, în zilele viețuirii tale pe pământ, știind mulțimea de semne ale milostivirii tale pe care ai arătat-o credincioșilor ortodocși, chiar și după a ta adormire. Auzi-ne acum și pe noi, cei cuprinși de mari necazuri și încercări, acum, când diavolul prin cursele sale viclene caută să războiască Sfânta Biserică a lui Hristos, singurul liman de nădejde, de adevărată mântuire și de agonisire a bunurilor vieții veșnice. Roagă-te Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască iertare de păcate, însă mai ales iertare pentru păcatul neascultării de maica noastră – Biserica. Dăruiește-ne zdrobirea inimii, ca să pășim cu umilință către Sfânta Taină a Pocăinței și să nu ne fie spre osândă împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, ci spre să...