REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În Sfânta Evanghelie după Matei (19, 16-26), întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos și tânărul bogat pune în lumină una dintre cele mai profunde întrebări ale sufletului omenesc: „Ce bine să fac ca să am viața veșnică?”. Tânărul care se apropie de Hristos nu este un om rău, nici un călcător de lege; el păzise poruncile încă din tinerețile sale. Cu toate acestea, simțea în inima sa o neliniște duhovnicească, o lipsă pe care împlinirea formală a legii nu o putea acoperi. ​Răspunsul Domnului este de o claritate copleșitoare: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și Urmează-Mi”. Hristos nu condamnă bogăția în sine ca pe o materie rea, ci demască alipirea patimașă a inimii de bunurile trecătoare. Pentru tânăr, avuția devenise un idol, o ancoră ce îl ținea rob al acestei lumi. Auzind cuvântul Mântuitorului, el s-a depărtat întristat, neavând curajul de a renunța la siguranța aparentă a bogăției pământești. ...

 

  ​În cetatea Nicomidiei, în vremurile de prigoană, trăia un tânăr creștin, învățat și plin de râvnă, pe nume Agatonic. Vestea despre dragostea sa față de Hristos și despre puterea cuvântului său a ajuns la urechile aprigului comite Evtolmie, trimisul împăratului pentru a-i forța pe creștini să se închine idolilor. ​Evtolmie a ajuns în Nicomidia cu oaste și furie, hotărât să stingă flacăra credinței. L-a chemat pe Agatonic în fața sa și, arătându-i o statuie aurită a unui zeu păgân, a spus cu glas amenințător: ​— „Tânărule, viața ta este prețioasă. Nu o risipi pentru un om care a fost răstignit. Jertfește acestui zeu și vei primi bogății, onoruri și prietenia împăratului. Dacă nu, te așteaptă chinuri groaznice și moartea.” ​Agatonic, deși era un tânăr la începutul vieții, nu s-a clintit. El s-a uitat la comite cu o privire limpede și liniștită, plină de o forță ce venea dincolo de lumea aceasta. În mâna sa dreaptă ținea strâns o cruce de lemn, iar în stânga, un pergament cu îns...

    Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat...

  Glasul 1 Ceata îngerească... C hemare bună câștigându-ți, cugetătorule de Dumnezeu, de la credința oamenilor celor vicleni te-ai întors, netemându-te de chinuri, Mărite Mucenice Agatonic. Pentru aceasta, te-ai făcut bunătăților moștenitor și ai luat cu cei împreună pătimitori cu tine, după vrednicie, cunună nestricăcioasă.

  Troparul Sfântului Mucenic Agatonic și al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmos: C ântare de biruință... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î mbunătățește, sfinte, sufletul meu cel înrăutățit de patimi, ca unul ce te-ai făcut următor al Celui Bun și-mi dă cuvânt ca să măresc cinstită pomenirea ta. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. F ăcutu-te-ai cunoscut Celui Ce toate le cunoaște, mucenice de Dumnezeu insuflate și Întruparea Lui înaintea neamurilor ai propovăduit-o, neînspăimântându-te de moartea trupului tău. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e cei căzuți i-ai sculat prin c...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Mucenicul lui Hristos, Agatonic, se afla în Nicomidia pe vremea împăratului Maximian, întorcând pe elini de la idoli și aducându-i la Hristos. El a fost prins de comitul Evtolmie. Acest comit, când a fost trimis de împărat în țara Pontului pentru uciderea creștinilor, călătorind pe mare în corabie, a ajuns la locul care se numea Carpin și acolo a aflat pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. Deci i-a osândit pe ei la moartea de cruce, iar pe Zotic luându-l cu sine, s-a întors în Nicomidia. Acolo a prins pe un oarecare Princips care era învățat de Sfântul Agatonic credința creștinească și, legându-l cu Agatonic și cu ceilalți creștini, între care erau Teoprepie, Achindin și Severian, i-a dus în Tracia, unde a venit și împăratul, ca acolo să chinuiască pe sfinți. ​Pe când erau în țara ce se numea Potama, comitul a ucis pe Sfinții Zotic, Teoprepie și Achindin, deoarece nu mai puteau să umble, din pricina bătăilor ce li se dăduseră mai înainte. Și mergând aproape...

  ​Acești Mucenici ai lui Hristos au pătimit pe vremea lui Maximian împăratul și a dregătorului împărătesc Evtolmie, trimis, din Nicomidia, cu porunca de a prinde și ucide pe toți, care s-ar dovedi că se închină lui Hristos. Acolo, în Nicomidia, Evtolmie, a găsit atât de mulți credincioși ai Domnului Hristos, încât s-a înspăimântat. Că se află pe atunci, în împărătească cetate Nicomidia, un ucenic al lui Hristos, Agatonic, care întorcea pe mulți de la păgânătatea idolească, și-i aducea la Hristos. Până și cârmuitorul împărătesc al acestor ținuturi avea lângă el, ca duhovnic al său, pe Agatonic și se închină cu multă evlavie lui Hristos. ​Multă vreme s-a frământat dregătorul Evtolmie, văzând că însuși cârmuitorul se află printre creștini, dar, în cele din urmă, s-a hotărât să-l prindă, atât pe cârmuitor, cât și pe duhovnicul său Agatonic, și, de asemenea și pe alți creștini, printre care se aflau Teoprepie, Achindin și Severian. Cu toții au fost aruncați în temniță. Mergând, apoi,...

  ​Sfântul Agatonic a fost cetățean al Nicomidiei iar cu credința, creștin. Plin de râvna Duhului, el a întors mulțime de elini de la idolatrie la credința în Hristos, întru care bine i-a povățuit și i-a întărit. La porunca împăratului Maximian, guvernatorul cetății a pornit o prigoană sângeroasă împotriva creștinilor din Nicomidia. El l-a prins pe Sfântul Zotic la un loc numit Carpe. El i-a răstignit pe ucenicii Sfântului Zotic, iar pe însuși Zotic l-a adus la Nicomidia, unde îi adusese prinși și pe Agatonic, Princeps, Teoprepie, Achindin, Severianus, Zeno și mulți alții. Legați și cu pază mare, ei au fost duși cu toții la Bizanț [Constantinopol]. Sfinții Zotic, Teoprepie și Achindin au murit în timpul acestui marș forțat, din pricina rănilor și epuizării. Severianus a fost omorât lângă Calcedon. Agatonic și ceilalți au fost duși la Silybria, în Tracia. Acolo, după ce au fost din nou torturați bestial înaintea împăratului, au fost omorâți prin decapitare. Sufletele lor s-au î...

 

 

  ​Un tânăr frate l-a întrebat pe un bătrân duhovnic: — Părinte, de ce unii oameni vorbesc atât de mult despre credință, dar viața lor rămâne neschimbată, în timp ce alții tacă și transmit atâta pace? ​Bătrânul l-a dus pe frate în grădina mănăstirii, unde înfloreau mai mulți trandafiri și se aflau câțiva stupi de albine. — Vezi tu albinele acestea?, a întrebat duhovnicul. Ele nu fac zgomot ca să spună tuturor cât de dulce este mierea. Nu țin cuvântări despre frumusețea florilor și nici nu își strigă osteneala. Ele pur și simplu zboară în tăcere, culeg ce este bun și lasă în urma lor rodul. Omul care gustă din miere știe îndată munca lor, fără să fi auzit vreun cuvânt. ​Părintele s-a întors apoi către tânăr și a adăugat: — Așa este și cu viața duhovnicească. Cuvintele multe fără fapte sunt ca un clopot de bronz care sună tare, dar rămâne gol pe dinăuntru. Credința adevărată nu are nevoie de trâmbițe, ci de o inimă smerită. Când omul poartă în sine Duhul Sfânt, bunătatea, răbda...

    Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta în această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai luat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe și cu fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea, mă rog bunătății Tale celei nemărginite ca să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc să câștig și eu, asememea Ție, precum Tu, Cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Drept aceea, întărește-mă, Doamne, ca de astăzi înainte să pot ridica cu bucurie crucea Ta, cu deplină pocăință, întristarea morții Tale să o simt precum au simțit-o preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Și-mi înviază simțirile mele cele sufletești, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... P răznuirea Apostolului cea de bucurie a sosit, să o săvârșim astăzi cu veselie. Că el dă, celor ce-l cinstesc pe dânsul cu credință, izbăvire de păcate și Dumnezeiască Tărie, căci are îndrăzneală ca un Dumnezeiesc tăinuitor al darului lui Hristos.

  Troparul Sfântului Apostol Tadeu, glasul al 3-lea: A postole Sfinte Tadeu, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: S ă cântăm Domnului... Stih: Sfinte Apostole Tadeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î naintea Scaunului Stăpânului stând, Preaînțelepte Tadeu, dă-mi luminare, ca să laud prăznuirea ta cea de lumină purtătoare. Stih: Sfinte Apostole Tadeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L umina cea fără de ani arătându-se cu noi sub ani, Cel mai presus de ființă te-a învrednicit pe tine, fericite, ca pe o rază să luminezi lumea. Stih: Sfinte Apostole Tadeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u putere încingându-te pe tine Cel Nebiruit în tărie, te-a întărit ca să pierzi toată tăria celui amăgitor. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. S tăpână a toate te-ai arătat Născând în Chip de Negrăit pe Cel Ce stăpânește făpturile, de Dumnezeu Nascătoare, Fecioară, Prealău...

  Glasul 3 A postole Sfinte Tadeu, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

  ​Sfântul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam și cunoștea desăvârșit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Și s-a suit în Ierusalim la închinăciune în zilele Sfântului Ioan Botezătorul și s-a minunat auzind propovăduirea lui și văzând îngereasca lui viață, și a fost botezat de către dânsul. După aceea, văzând pe Domnul nostru Iisus Hristos în trup petrecând cu oamenii și auzind învățătura Lui și văzând minunile Lui, s-a dus după Dânsul și a fost numărat în ceata celor șaptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: Domnul a arătat și pe alți șaptezeci și i-a trimis pe ei câte doi înaintea feței Sale, în toată cetatea și locul, unde voia să meargă. ​Iar după pătimirea cea de bunăvoie, după moartea Domnului și după învierea cea de a treia zi și înălțarea Lui la ceruri, Sfinții Apostoli împărțindu-se în toată lumea la propovăduire, Sfântul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de Domnul. Pentru că așa a făgăduit Domnul lui Avgar, domnul E...

  ​Sfântul Apostol Tadeu a fost unul din cei șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului, de neam evreu, din cetatea Edesa și bun cunoscător al Legii vechi. Să se știe deci, că, după Tradiția Bisericii, acest Sfânt Tadeu este altul decât Sfântul Iuda sau Levi Tadeul, cel numărat între cei doisprezece Apostoli, și altul decât Iuda, fratele Domnului, scriitorul Epistolei lui Iuda, din Noul Testament, și fratele lui Iacov, zis, uneori, și Tadeul. ​Suindu-se el în Ierusalim, pe când Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia pocăința și apropierea Împărăției lui Dumnezeu, Tadeu a primit, și el botezul lui Ioan. A cunoscut, apoi, învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și, văzând faptele Lui cele fără de asemănare, Tadeu a mers după El, și s-a numărat în ceața celor șaptezeci de Apostoli. Mai târziu, după Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, Tadeu s-a dus, trimis de Duhul Domnului, în cetatea Edesa, propovăduind Evanghelia. Primit bine de stăpânitorul cetății, cu numele Avgar, Sfântul Tadeu ...

  ​Acest Sfânt Tadeu a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli mai mici, iar nu Sfântul Apostol Tadeu dintre cei doisprezece Apostoli mari. Sfântul Tadeu acesta l-a cunoscut mai întâi pe Sfântul Botezător Ioan și s-a botezat din mâna lui; apoi, L-a aflat pe Domnul și I-a urmat Lui. Domnul Hristos l-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli mai mici aleși de El, pe care i-a trimis însuși la propovăduire, doi câte doi, înaintea Feței Lui (Luca 10:1). După slăvita Lui înviere și înălțare, Domnul L-a trimis pe Tadeu la Edessa, care era chiar locul de naștere al lui Tadeu, după făgăduința pe care i-o dăduse regelui Avgar când i-a trimis și Sfânta Mahramă, adică al Lui Chip nefăcut de mâini omenești (vezi pomenirea la 16 august). Sărutând atunci Sfânta Mahramă, Avgar s-a vindecat cu totul de lepra ce-i cuprinsese tot trupul, afară de un mic loc pe față. Când Sfântul Tadeu, apostolul a ajuns la curtea lui Avgar după făgăduința Domnului, el a avut din partea Regelui o primire răsun...