PILDA ZILEI Dumnezeu l-a mangaiat

A povestit unul dintre Părinți că erau doi frați, care se învecinau cu el, dintre care unul era străin și celălalt era de-al locului. Străinul era puțin mai delăsător, în vreme ce localnicul era râvnitor foarte. S-a întâmplat să moară mai întâi străinul. Iar Bătrânul, care era văzător cu duhul, a văzut mulțime de îngeri care îi călăuzeau sufletul. Când a ajuns la cer şi era gata să între, s-a făcut cercetare în privința lui și a venit de sus un glas care spunea: „E drept că era puțin cam delăsător, însă, din pricina înstrăinării lui, deschideți-i!" Apoi a adormit și cel din partea locului. Și în ceasul morții au venit toate rudele lui. Bătrânul a privit și nici urmă de înger. Atunci s-a minunat; a căzut cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu şi a zis: „Cum de-a avut străinul parte de așa slavă, chiar de era delăsător, iar acesta, atât de râvnitor, nu a fost învrednicit de nimic asemenea?" Și a venit un glas care i-a spus: „Cel râvnitor, atunci când era să moară, a deschis ochii, i-a văzut pe cei de-un neam cu el plângând și sufletul i s-a mângâiat. Străinul, însă, chiar dacă era delăsător, n-a văzut pe nimeni dintre ai săi; de aceea a suspinat și a plâns. Iar Dumnezeu l-a mângâiat". (Everghetinos, vol 1)