Duminica celor zece leprosi

Textul Evangheliei de la Luca 17, 12-19 ne prezintă vindecarea a zece leproși. Aceștia, din cauza leprei, erau nevoiți sa trăiască într-un loc izolat. Erau excluși din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Dacă din întâmplare cineva se apropia de leproși, cei bolnavi aveau datoria sa strige: "necurat, necurat", ca cel sănatos sa se îndeparteze de ei. Insă, în momentul în care Hristos se apropie de ei, aceștia au alt strigat: "Iisuse, Invățățorule, fie-Ți mila de noi!" (Luca 17, 13).

Mântuitorul nu le oferă vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca dorește sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare dacă cineva este bolnav sau vindecat de lepra (Lev. cap. 13). Pe de alta parte dorea sa le verifice credința, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.

Faptul ca leproșii nu întreaba nimic, denota ca s-au încrezut în cuvântul Mântuitorului. Din acest motiv, aflam din Evanghelie ca în timp ce se îndreptau către preoți, se vindeca. Din cei zece, numai unul se întoarce la Hristos pentru a-I mulțumi. Iar acesta era samarinean, deci de un alt neam fata de iudei. Interesant este ca dacă iudeii și samarinenii se dușmăneau intre ei, în boala ei stăteau împreună, comunicau și se întelegeau.

Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astăzi, ci și asupra păcatelor din cauza cărora ne separam sau dam uitării pe semeni. Dacă cei bolnavi de lepra aveau conștiința bolii și cereau ca ceilalți sa nu se apropie de ei, astăzi, multi dintre noi nu-și mai vad păcatele și ii cheamă și pe ceilalți sa devina părtași la ele.

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne întâlni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaște pe Hristos ca având putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata în chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au făcut cei din vechime. L-am lua la intrebări: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atenția ca nu-I pasa de noi. Iar dacă ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credința cu care au mers cei zece?

Sunt convins ca exista și astăzi oameni cu o credința atât de mare, încât se vindeca precum cei din trecut: "pe drum". Mi-a fost dat sa întâlnesc oameni care s-au vindecat în chip minunat. îmi doresc sa vad ca și bisericile devin neîncapatoare datorita oamenilor care vin sa-I mulțumească lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa în lume.