Cântare de laudă la Sfântul Porfirie, pe care Mântuitorul de paralizie l-a vindecat

 

Monahul Marcu pe Porfirie îl întreabă:
Olog erai ieri, sfințite părinte,
Pe genunchii tăi
tu către biserică te târâiai.

Cu mine de mână așa ai fost,
Iar astăzi, Iată! ești vindecat!
Noaptea bolnav ai petrecut-o,
Și iată zorii te-au găsit sănătos!
Atât de fulgerător, cine te-a vindecat?
Al alesului doctor nume
Spune-mi-l și mie degrabă!

Către Marcu, Porfirie astfel grăi:
Vindecătorul meu, Ziditorul meu este,
Ieri pe Golgota, eu de durere am adormit,
învins de suferință.

Ca și când aș fi fost de față,
Atunci în vis cu ochii mei am văzut
Pe Stăpânul meu pironit pe Cruce,
Iar pe cealaltă, pe bunul tâlhar.

Văzându-L, am strigat!:
O Stăpâne și Doamne,
Pomenește-mă,
Pomenește-mă și pe mine
Întru împărăția Ta! -
Stăpânul Cel Bun către tâlharul a grăit:
Coboară și vindecă trupul lui,
Așa cum și Eu pe al tău suflet
L-am vindecat.

Grabnic bunul tâlhar a coborât de pe cruce,
M-a îmbrățișat, m-a sărutat, și m-a ridicat,
Zicându-mi: De Mântuitorul nostru, apropie-te!

În acea clipă Mântuitorul și El
A pogorât de pe Cruce,
A ridicat-o, și pe umerii mei
O a așezat.

Primește acest sfânt lemn, mi-a zis,
Și pentru mântuirea cea veșnică,
Poartă-l pe el.
De îndată ce eu, cu mâinile mele,
Sfânta Cruce o am apucat,
Tot atunci eu drept pe picioarele mele am stat,
Și cu desăvârșire sănătos m-am făcut.

Slavă în veac Ziditorului, Domnului meu!
Slavă în veac lui Hristos, Mântuitorul meu!