Doua tradari

 
 Pe un munte trăia un mare isihast, iar într-o zi au venit peste el hoţii. Bătrânul a strigat, vecinii l-au auzit, i-au prins pe hoţi şi i-au trimis la guvernator, iar acesta i-a întemniţat. Atunci, fraţii s-au întristat, zicându-şi: "Din cauza noastră au fost predaţi". S-au sculat, s-au dus la avva Pimen şi i-au povestit totul. El i-a scris bătrânului (isihast) următoarele: "Gândeşte-te unde a fost prima trădare şi o vei vedea şi pe a doua. Căci dacă nu ai fi trădat mai întâi bunurile lăuntrice, nu ai fi făcut nici a doua trădare". Citind scrisoarea avvei Pimen - care era renumit în tot ţinutul, deşi nu ieşea din chilia sa -, bătrânul s-a sculat, s-a dus în oraş, i-a scos pe hoţi din închisoare şi i-a eliberat de faţă cu toată lumea.