Înțelepciunea lui Solomon 4, 7, 16-20; 5, 1-7

 ⁷ Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.

¹⁶ Dreptul care moare osândește pe nelegiuiții care trăiesc, iar tinerețea ajunsă la grabnică desăvârșire osândește lungile bătrâneți ale celui nedrept. ¹⁷ Vor vedea sfârșitul înțeleptului, dar nu vor înțelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el și pentru ce l-a pus bine pentru Sine. ¹⁸ Vor vedea și-și vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară. ¹⁹ Căci vor fi pe urmă hoit fără de cinste, printre morți, întru rușine, în veac de veac; Domnul îi va zdrobi și, muți, îi va azvârli cu capul în jos, îi va zgudui din temelie și vor pieri până la cel mai mic; chinul îi va măcina și pomenirea lor se va șterge. ²⁰ Vor veni înspăimântați de știința păcatelor lor și fărădelegile lor îi vor mustra față în față.

¹ Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit și au disprețuit ostenelile sale. ² Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică și se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. ³ Ei vor zice, căindu-se în inima lor și gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam altădată de batjocură și ținta ocărilor noastre. ⁴ Nebunii de noi! Am socotit viața lui o nebunie și moartea lui o ticăloșie. ⁵ Și iată cum a fost socotit între fiii lui Dumnezeu și partea lui între sfinți! ⁶ Așadar noi am rătăcit de la calea adevărului și lumina dreptății n-a strălucit pentru noi și nouă soarele nu ne-a răsărit. ⁷ Ne-am săturat de cărările fărădelegii și ale pierzării; am străbătut pustietăți neumblate, iar calea Domnului n-am cunoscut-o.