I Ioan 2, 7-17

 Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1)

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul.

⁷ Iubiților, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveați de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ați auzit. ⁸ Iarăși, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El și întru voi, pentru că întunericul se duce și lumina cea adevărată începe să răsară. ⁹ Cine zice că este în lumină și pe fratele său îl urăște, acela este în întuneric până acum. ¹⁰ Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și sminteală nu este în el. ¹¹ Iar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. ¹² Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui. ¹³ Vă scriu vouă, părinților, pentru că ați cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă ați biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că ați cunoscut pe Tatăl. ¹⁴ V-am scris, părinților, fiindcă ați cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel viclean. ¹⁵ Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; ¹⁶ Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. ¹⁷ Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Aliluia, glasul 1 (Psalm 73: 2, 13)

Stih 1: Adu-Ți aminte de adunarea Tău, pe care ai câștigat-o de la început.

Stih 2: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veci, a lucrat mântuire în mijlocul pământului.