Rusinea alunga patimile

  Trecând Efrem pe cale, din îndemnare oarecare a venit o păcătoasă, cu măgulire să-l tragă spre împreunare urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre mânie, că niciodată nu-l văzuse cineva mânios.

Şi a zis ei:

- Vino după mine!

Şi apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei:

- În locul acesta vino precum ai voit.

Iar aceea văzând norodul, a zis lui:

- Cum putem aceasta să facem, atâta norod stând şi nu ne ruşinăm?

Iar el a zis către dansa:

- Dacă de oameni ne ruşinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne ruşinăm de Dumnezeu, care vădeşte cele acunse ale întunericului.

Iar ea rusinandu-se, s-a dus fără de ispravă.