Măgarul cel cazut in fântână

 Într-o zi, măgarul unui ţăran căzu în fântână.

Animalul plânse ore în şir, în timp ce ţăranul se gândea ce ar putea să facă să-l scoată din fântâna. Până la urmă se hotăra. Ce şi-a zis ţăranul: că animalul şi aşa este deja bătrân şi e timpul ca şi fântâna să fie astupată, aşa că nu se merită să mai scoată animalul de acolo.

El îşi chemă câţiva vecini să-l ajute. Fiecare lua câte o lopată şi începu să arunce pământ în fântână. Înţelegând ce se întâmplă, măgarul a început să urle apoi, spre marea mirare a tuturor, s-a liniştit.

După un timp, ţăranul se uită în fântână şi văzu foarte mirat că, după fiecare lopată de pământ, măgarul se scutură şi păşea un pas mai sus. Peste puţin timp, lumea rămase foarte mirată, când măgarul ajungând sus, păşi peste marginea fântânii, ieşind foarte bine afară.

*

Nici un necaz şi nici o greutate nu are rostul de a ne omora ori de a ne duce în deznădejde, ci de a ne întări şi de a ne apropia tot mai mult de lumină, de Dumnezeu.