Pomenirea Sfântului Leon Întâiul, papă al Romei

 Leon s-a născut în Italia din părinți bine credincioși. La început, el a slujit ca arhidiacon al Papei Sixt al III-lea, iar după moartea lui Sixt a fost ridicat în contra voinței lui la cinstea de Papă al Romei.

Pe când Attila și hunii săi s-au apropiat de Roma pregătindu-se să o distrugă cu desăvârșire și să o incendieze, Leon a venit înaintea lui îmbrăcat în toate veșmintele lui arhierești și a împăcat mânia lui Attila, salvând orașul. Câtă vreme Attila primea sfaturile Papei Leon, el era înfricoșat și de vedenia Apostolilor Petru și Pavel, pe care îi vedea stând de o parte și de alta a Papei și amenințându-l cu niște săbii de foc.
Nu numai ca Papă Leon a salvat Roma de la distrugere, dar el a fost și tare apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei lui Eutihie și Dioscor. Această erezie consta în aceea că cei doi eretici amestecau într-una singură cele două naturi ale Mântuitorului Hristos, cea omenească și cea dumnezeiască, negând prin urmare și cele două voințe ale Persoanei Mântuitorului. Din cauza aceasta s-a convocat cel de al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, anul 451 d. Hr.), la care a fost citită și epistola Sfântului Leon. Sfântul Leon scrisese această epistolă și apoi o așezase pe mormântul Sfântului Apostol Petru, care a îndreptat-o.
Înaintea sfârșitului său, Sfântul Leon a petrecut patruzeci de zile în post și rugăciune la mormântul Sfântului Apostol Petru, rugându-l cu lacrimi să-l înștiințeze dacă păcatele lui sunt iertate sau nu. Sfântul Apostol Petru i s-a înfățișat în vedenie și i-a spus că toate păcatele lui sunt iertate, dar nu și acela al hirotonirii de preoți a căror vrednicie nu a fost îndeajuns cercetată. Sfântul Leon iar a căzut la rugăciune cu lacrimi, până când s-a învrednicit și de iertarea acestui păcat.
El apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 461 după Hristos.