REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  i Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) ...

  Glasul 1 Î ntru naștere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.

  ​După săvârșirea tuturor tainelor mântuirii noastre și după Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria, Maica Lui și Mijlocitoarea mântuirii noastre, viețuia în Biserica creștină, care începuse a-și răspândi numele prin toată lumea, veselindu-se pentru slava Fiului și Dumnezeului său. Căci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încă din zilele vieții sale avea să fie fericită de toate neamurile; pentru că Iisus Hristos fiind slăvit pretutindeni, era fericită și Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pământul celor vii. ​Și s-a apropiat de preacinstita și preaslăvita ei adormire, fiind plină de zile; deci, dorea ca să iasă din trup și să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată și necontenită dumnezeiască dorință, ca să vadă preadulcea și preadorita față a Fiului său, Care șade în ceruri de-a dreapta Tatălui. Arzând către Dânsul mai mult decât serafimii, prin văpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ...

  ​O, preaslăvită minune, izvorul Vieții în mormânt se pune. ​Și scara către cer, mormântul se face. ​Minunatului Dumnezeu, minunata îi este și Maica Sa. Că, din început și până la sfârșit, este minunată, iubiții mei ascultători. Că minunată este zămislirea ei, minunată este și viețuirea ei și mutarea ei este minunată. O, preaslăvită minune. ​Este minunată la zămislire, ca din bunavestire îngerească s-a zămislit, din născători sterpi și neroditori, dar curați și sfinți. Este minunată în viețuirea ei, că a fost Maică, fiind fecioară, și Maica-Fecioară, născând pe Dumnezeu, fecioria ei a rămas nestricată. ​Este minunată și la mutarea ei, pentru că, prin mormântul său, nu se desface în pământ, ci în cer se suie și scara, către cer, mormântul se face. ​O, preaslăvită minune! Ca și cea moartă este minunată și mormântul este minunat. Cea moartă, după moarte viețuiește: "După Naștere, Fecioară și, după moarte vie". Și mormântul ajunge cer, precum acea scară a lui Iacob, care e...

  A stfel grăit-a Domnul Cel Preaînalt: „Apă vie din inima ta va curge, P reacurată Fecioară, C a cei însetați pe Hristos să Îl bea. O izvor de apă vie, Fecioară, N oi toți întru tine ne lăudăm! C ei însetați pe Domnul Hristos vor bea. P e El, Cel Care amarul în dulce îl preface, P e El, Cel Care ai noștri ochi de orbire curățește, P e El, Izbăvitorul durerii inimilor noastre. O , izvor de apă vie, Fecioară, N oi toți întru tine ne lăudăm! B ăutură dulce ne-a izvorât nouă din veșnicie, A le ei ape adapă arșița vremilor noastre, Ș i lumea istovită, către ceruri privind, S e răcorește iar. O , izvor de apă vie, Fecioară, n oi toți întru tine ne lăudăm! S lavă ție, O, Preacurată Fecioară! S lavă ție, Maica lui Dumnezeu! T u pentru noi p e Hristos Dumnezeu ai născut, Preacurată, C eea ce ești izvor de apă vie a Harului lui Hristos! O , izvor de apă vie, Fecioară, N oi întru tine în toți vecii ne lăudăm!

  ​Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a cincea poruncă - cinstește pe tatăl și pe mama ta, a arătat cu exemplul vieții Lui cum trebuie să își respecte omul părinții lui cei trupești. Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind și întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Și-a adus aminte de Maica Lui și arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. După aceea, a privit către Ioan și i-a zis: Iată maica ta. Și așa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Și-a dat sufletul Lui pe Cruce. Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului și a purtat grijă de ea până la sfârșitul vieții ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă. Cu rugăciunile ei, cu povățuirile ei, cu blândețea și cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit și Dumnezeu. Ea și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții ei la Ier...

  ​Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria: După Înălțarea Domnului, Maica Domnului a rămas în grija Apostolului Ioan Teologul, iar în timpul călătoriilor sale ea a locuit în casa părinților lui, lângă Muntele Măslinilor. Era o sursă de mângâiere și zidire atât pentru Apostoli, cât și pentru toți credincioșii. Vorbind cu ei, le povestea despre evenimentele miraculoase: Buna Vestire, Zămislirea fără sămânță și neprihănită a lui Hristos născut din Ea, despre copilăria Sa timpurie și despre viața Sa pământească. Ca și Apostolii, Ea a ajutat la plantarea și întărirea Bisericii creștine prin prezența Sa, cuvântul Ei și rugăciunile Sale. ​Venerația Apostolilor pentru Preasfânta Fecioară era extraordinară. După primirea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, Apostolii au rămas la Ierusalim aproximativ zece ani, ocupându-se de mântuirea evreilor și dorind mai mult să o vadă pe Maica Domnului și să audă cuvântul Ei sfânt. Mulți dintre cei nou-...