Lucrarea Duhului

Un monah s-a certat într-o zi cu un alt monah dintr-o altă mănăstire. S-a căit după aceea şi a vrut să-şi ceară iertare, dar celălalt monah nu mai voia să ştie de el, aşa era de rănit. Monahul care s-a căit dorea să se împărtăşească, dar nu se putea apropia de Trupul şi Sângele Domnului, căci rănise pe fratele său. Şi cum se gândea la pocăinţă, şi-a amintit de un cuvânt din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: "glăsuieşte în inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tău". Monahul şi-a adus aminte de acest glăsuieşte şi a zis: "Doamne! Glăsuieşte în inima lui pentru pocăinţa mea, spune-i că mă căiesc pentru ce am făcut, că-i cer iertare şi că eu îl iert". Şi data următoare când l-a văzut, parcă nu fusese niciodată nor pe cer, totul dispăruse şi împăcarea lor era deja făcută.