Aripi arse
de ce sunt atât de trist, Doamne
de ce lumina mă arde cu raze de sânge
de ce în suflet sunt munții tociți și văile adânci
ești o bucată de ceară ce se scurge în țărână
din ochii plânși veniți ca să vadă
de ce-ți sunt pleoapele reci și timpul ți-e aprig grumaz
azi aprinzi candeli în vânt când visezi să mai cânti
privind la caii sălbatici
te-ai ascuns într-o lume mai bună
un strigăt mut în pustiu
tăcerea a încremenit a întrebare
ești zborul frânt al unui pescăruș
ce a venit să ceară
o clipă, doar o clipă să mai cânte în noapte
îmi șterg lacrimile mute
așezând o cruce de suflet la picioarele tale.
Autor, Dr. Viorel Birtu Pirianu
Constanța - 21.09.2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu