Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Eufrosina

 

Eufrosina a fost fiica lui Pafnutie, bărbat slăvit și bogat din Alexandria. Părinții ei, multă vreme fără nici un copil, s-au rugat lui Dumnezeu cu lacrimi să le dăruiască prunc și o primiră de la Domnul pe ea, Eufrosina.
Binecredincioșii și cucernicii ei părinți și-au crescut fiica în cea mai aleasă educație creștină.
Nevoind să se căsătorească, Eufrosina a plecat în taină din casa părintească, și-a luat haine bărbătești și a intrat într-o mânăstire de monahi zicând despre sine că este eunuc al împăratului Teodosie și că se numește Smaragd.
Egumenul a primit-o și a rânduit-o în ascultarea Părintelui Agapit. Cu postul, cu nevoințele și cu rugăciunea părutul Smaragd a întrecut repede pe toți frații din mânăstire.
Când Smaragd a împlinit în acea mânăstire cu totul treizeci și opt de ani de aspre nevoințe monahicești, tatăl Pafnutie a venit să cerceteze mănăstirea, iar egumenul l-a îndreptat pentru sfat și pentru rugăciune la îmbunătățitul călugăr Smaragd. Smaragd l-a recunoscut îndată pe Pafnutie, dar Pafnutie nu l-a mai recunoscut pe Smaragd.
Când tatăl și-a mărturisit durerea pentru fiica pierdută, Smaragd l-a mângâiat și i-a zis să nu deznădăjduiască, că va apuca să-și viadă fiica iar, în această viață. Apoi l-a îndemnat să revină peste trei zile.
Când Pafnutie a venit iar, Smaragd zăcea pe patul ei de moarte. Atunci cel care murea i-a zis lui Pafnutie: „Eu sunt Eufrosina, fiica ta, tată. "
Multă vreme, tatăl a rămas fără grai. După ce Eufrosina și-a dat cea mai de pe urmă suflare, tatăl ei a plâns mult.
După ce au dus-o la cinstită îngropăciune, tatăl Pafnutie a luat asupra sa voturile monahale și s-a sălășluit în acea mânăstire, în chilia fiicei lui. După zece ani de nevoințe, Pafnutie a intrat și el în odihna Domnului lui și al nostru, al tuturor.