Suflet de mamă
Privesc la tine mamă, în ochii tăi deșerți,
Mă mângâi cu privirea și mă iubești, mă ierți,
Îți spun că-mi ești aproape s-alung al tău alean
Și mai ajung la tine, dar rar, din an în an...
Te văd acum în casă trebăluind de zor,
Mi-aduc aminte iară, mă-mbrățișai, mi-e dor,
Ți-ating în gânduri părul ce-l prinzi într-o basma,
Prin blondele șuvițe ce-acum sunt fulgi de nea...
Mai spune-mi despre mine, mai spune-mi despre timp,
Să nu mă pierd în lume, mai dă-mi al tău alint,
Învață-mă în taină ce-nseamnă să iubești
Să pot simți lumina din stelele cerești.
Și prind în rugăciune, adesea, chipul blând,
Aș vrea să știu că luna s-a prefăcut în cânt,
Și-ți picură petale din versul ce-l dintâi
Când mă purtai în brațe...hai mamă, mai rămâi...
Autor, Daniel Leonard Moraru
Comentarii
Trimiteți un comentariu