Luca 1, 5-25

 ⁵ Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. ⁶ Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. ⁷ Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. ⁸ Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, ⁹ A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. ¹⁰ Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. ¹¹ Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. ¹² Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. ¹³ Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. ¹⁴ Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. ¹⁵ Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. ¹⁶ Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷ Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. ¹⁸ Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. ¹⁹ Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. ²⁰ Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. ²¹ Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. ²² Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut. ²³ Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. ²⁴ Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: ²⁵ Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.