Sfinții Apostoli și Diaconi Prohor, Nicanor, Timon și Parmena, din numărul celor 70

În zilele Sfinților Apostoli, după Înălțarea Domnului și după primirea Sfîntului Duh, pe cînd încă nu se despărțiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui Hristos, bisericile creștinilor din Ierusalim se înmulțiseră. Deci, s-au ales spre slujba diaconiei acești șapte bărbați mărturisiți, plini de Sfîntul Duh și de înțelepciune: Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae Antiohianul. Sfinții Apostoli, rugîndu-se, și-au pus mîinile peste dînșii și i-au făcut diaconi. Dintre aceștia, pomenirea Sfîntului Întîiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan se cinstește la 27 decembrie, iar a Sfîntului Filip la 11 octombrie. Sfînta Biserică îi prăznuiește pe toți împreună, afară de pomenirea Sfîntului Nicolae, care nu este scris în numărul sfinților în ziua de astăzi. Ei s-au sfîrșit prin pătimire, propovăduind apostolește pe Hristos în diferite locuri.

Sfîntul Prohor a urmat mai întîi Sfîntului Mare Apostol Petru, împreună cu ceilalți ucenici, mai înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. El a fost pus episcop al cetății Nicomidiei, în țara Bitiniei, precum adeverește despre aceasta fericitul Simeon Metafrast, în viața Sfîntului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, după Adormirea Maicii Domnului, Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu a fost multă vreme împreună călător și părtaș al ostenelilor lui, cercetînd multe țări împreună cu dînsul și suferind dureri și chinuri de la cei necredincioși, pentru buna vestire a lui Hristos. Sfîntul Prohor a fost surghiunit cu dînsul în insu-la Patmos și cele ce-i spunea Cuvîntătorul de Dumnezeu, Ioan, din descoperirea lui Dumnezeu, pe acelea le scria din gura lui. După aceea, iarăși s-a ostenit în cetatea Nicomidiei, în care întîi a fost episcop, întorcînd pe oamenii cei rătăciți la Hristos Dumnezeu și înmulțind biserica cea adunată din nou. Mergînd în Antiohia, s-a sfîrșit mucenicește, fiind ucis de cei necredincioși pentru propovăduirea lui Hristos.

În aceeași zi în care a fost ucis cu pietre Întîiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, după cum este scris în Faptele Apostolilor, Sfîntul Nicanor a fost ucis împreună cu două mii de oameni, care crezuseră în Hristos. Felul uciderii se pomenește în canon, că iudeii, înjunghiindu-l ca o oaie, s-a jertfit lui Hristos.

După slujba diaconiei, Sfîntul Timon a fost pus de Sfinții Apostoli, episcop al cetății Vostrichia din Arabia și, propovăduind numele lui Hristos, a pătimit multe de la iudei și de la elini. Fiind aruncat într-un cuptor, a ieșit din foc nevătămat. Iar în Prologul românesc cel mucenicesc se spune despre dînsul, că, după nevătămarea focului, răstignindu-l pe cruce, s-a sfîrșit.

Sfîntul Parmena, săvîrșind slujirea cea încredințată lui de Apostoli, în propovăduirea cea plină de credință, a murit înaintea ochilor apostolilor și a fost îngropat de dînșii, cu plîngere și cu smerenie. Cei ce vorbesc de dînsul, spun că a avut sfîrșit mucenicesc și s-a încununat cu cununa mucenicească.