Osândirea îngăduită și neângaduita
Un pustnic l-a văzut pe un oarecare frate păcătuind şi a început să plângă. "Vai mie! - Zicea el. Fratele meu greşeşte astăzi, iar mâine voi greşi eu!". După aceasta, întorcându-se către ucenicul său, a adăugat: "În orice greşeală va cădea de faţă cu tine vreun frate şi cât de grea ar fi ea, să nu-l osândeşti, ci trebuie să fii încredinţat că tu greşeşti mai mult decât el, chiar dacă el ar fi mirean. Abatere de la această pravilă poţi să faci doar când se întâmplă să auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu ori vorbind vreo erezie ".

Comentarii
Trimiteți un comentariu