Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Hristina

Slăvita muceniță, fecioara Hristina,
Mireasă aleasă a lui Hristos,
Dușman cel mai mare vieții ei
Pe tatăl ei l-a avut,
Cel care a străpuns-o cu ascuțișuri de fier.
«fiică a mea nu te voi mai numi!»

Astfel grăi tatăl, iar fiica răspunse:
“Eu pe tine nu te urăsc,
deși eu lui Hristos mă-nchin,
Iar tu lui Satan.
În tine eu nu văd nici tată, nici prieten.
Tu nu mă mai chemi fiică, iar eu bucuroasă sunt.
Domnul mi-e mie tată, El e dulceața mea!"

Răcnind ca o fiară, tatăl poruncește
Slugilor lui torturarea fiicei.
Aceștia o zgârie cu unghii de fier.
Carnea trupului cade fâșii la picioarele muceniței,
Rană după rană, fără loc sănătos.

Cu mâna ei mucenița bucată din trup își ia
Și cu ea lovește pe tată în necurata lui față:
«Mănâncă, Urbane, mănâncătorule de carne,
Mănâncă, păgâne, al fiicei tale trup!»

În acea noapte Urban sufleul și a dat,
Și-n iad și l-a unit cu al Satanei.

Hristina a chinuit și sângele și a vărsat,
Biruitoare ieșind asupra dușmanilor și lumii.

Fecioara Hristina, muceniță slăvită,
Preaslăvitu-s-a veșnic de către Hristos.