Pomenirea Sfântului măritului Proroc Ilie Tesviteanul, Înaintemergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos

Sfântul Proroc Ilie - văzătorul de Dumnezeu, făcătorul de minuni și zilotul dumnezeieștii credințe - s-a născut din seminția preoțească a lui Aaron în pământul Arabiei, în cetatea Tesvi pentru care pricină s-a și numit Tesviteanul.
Când s-a născut pruncul Ilie, tatăl lui, Sovac, a văzut îngerii lui Dumnezeu cum șed în jurul copilului și îl înfășoară cu foc și îl hrănesc cu pară de foc. Aceasta a preînchipuit caracterul de foc al Sfântului Ilie și puterea lui de Dumnezeu dăruită. El și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și rugându-se singur în liniște și tăcere, înaintea Domnului.
În acea vreme regatul lui Israel era împărțit în două părți disproporționate: Regatul lui Iuda consta numai din două seminții, ale lui Iuda și Veniamin, cu capitala la Ierusalim; iar regatul lui Israel consta din celelalte zece seminții, având capitala la Samaria.
Regatul lui Iuda era guvernat de descendenții marelui Rege Solomon, fiul lui David, pe când Regatul lui Israel a ajuns mai târziu să fie guvernat de o slugă a lui Solomon, pe nume Ieroboam.
Cea mai mare luptă a vieții Sfântului Proroc Ilie a fost cu regele israelit Ahav și cu a lui nelegiuită nevastă Isabela, căci din cauza ei Ahav se închina idolilor, întorcând astfel și poporul de la slujirea Adevăratului Dumnezeu Celui Unul și făcându-l să se închine la lucruri. În afară de aceasta Izabela, care era siriană, l-a mai determinat pe bărbatul ei să ridice și un templu idolului lui Baal, căruia i-a dat o mulțime de preoți slujitori.
Atunci a început să lucreze Sfântul Proroc Ilie mari minuni, întru vădirea adevărului, adică a marii puteri și stăpânii a lui Dumnezeu. El a închis cerurile, astfel încât nu a mai plouat timp de trei ani și jumătate; el a chemat foc din cer, care a ars jertfa adusă de Ilie lui Dumnezeu, jertfa pe care el turnase apă de trei ori, ca să facă vădită minunea, care foc peste jertfele aduse lui Baal de către popii idolești nu s-a coborât, chiar uscate fiind acelea; el a adus ploaie pe pământ, curmând seceta doar cu rugăciunea; el a înmulțit minunat făina și uleiul din urciorul văduvei din Sarepta Sidonului și i l-a înviat pe fiul ei; el i-a prorocit lui Ahav că sângele lui îl vor linge câinii, iar Izabelei că tot câinii o vor mânca, precum au și fost toate, întocmai; el a lucrat multe alte minuni și a făcut și multe alte prorocii.
El a grăit cu Dumnezeu și a auzit glasul Lui în adierea de vânt lin din Muntele Horeb, care a fost după vijelia năprasnică și după cutremur și după foc.
Mai înainte de plecarea lui la Domnul, Sfântul Proroc Ilie a uns proroc în locul lui pe Elisei, cerându-i-se așa de către Domnul; atunci el a despărțit Iordanul cu cojocul lui.
La urmă, el a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc. El s-a arătat pe Muntele Tabor, împreună cu Moise, stând de o parte și de alta a Domnului Iisus Hristos și grăind cu El, la Schimbarea la Față a Lui.
Iar la sfârșitul lumii, Ilie va veni din nou, spre a pune capăt puterii lui Antihrist (Apocalipsa 11).
( în Sinaxarul grecesc este scrisă următoarea minune a Sfântului Proroc Ilie: "Un anume Paisie, Stareț al Mânăstirii Sfântului Proroc Ilie din Ierusalim, a venit la Constantinopol, iar de la Constantinopol la Belgrad, la vremea când aici Patriarh era tot un Paisie. În vremea aceea locuia la Belgrad un creștin ortodox a cărui nevastă era romano-catolică. În ziua praznicului Sfântului Proroc Ilie această femeie s-a pornit să frământe pâine, dar bărbatul ei i-a zis: 'Astăzi este marea Sărbătoare a Sfântului Ilie și tu nu trebuie să lucrezi aceasta. ' Atunci femeia i-a răspuns că Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie a fost cu zece zile mai înainte (după calendarul papistășesc). Așa s-au certat femeia cu bărbatul ei. Femeia cea încăpățânată deci și-a frământat pâinea ei, dar o, minune! Aluatul s-a prefăcut în piatră în mâinile ei! Toți vecinii au venit să vadă și toți au luat câte o bucățică din acea piatră și au dus cu ei. Paisie, Starețul Mânăstirii Sfântului Ilie din Ierusalim a luat și el o bucățică din această piatră și a dus-o cu el la Ierusalim, ca mărturie a minunii lucrate de Dumnezeu prin Sfântul Lui. Egumenul Paisie a pus piatra înaintea icoanei Sfântului Proroc Ilie care se afla în Mânăstire. " - Nota Autorului.)